728 matches
-
(n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Județul Maramureș - d. 8 octombrie 2000, București), a fost un folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). S-a născut la
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
2000, București), a fost un folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). S-a născut la data de 18 noiembrie 1907 în satul Glod, comuna Strâmtura, județul Maramureș, provenind dintr-o străveche familie de nemeși maramureșeni, tatăl său fiind preot greco-catolic. Urmează Liceul „Dragoș Vodă” pe care îl absolvă în 1925. Între 1925-1929 urmează studiile la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
ulei și un fitil. Podurile în case erau joase. Străzile satului vechi Glodeni erau înguste, curbe, deseori spre case duceau niște cărări. Țăranii își îngrădeu pămînturile cu șanțuri, lîngă case nu erau copaci, grădini și viță-de-vie. Străzile nu erau pavate, glodul în perioadele de toamnă și primăvară astupau roțile, iar vara praful orbea ochii. În legătură cu faptul că rîulețul Glodeanca primăvara se revărsa se facea foarte dificil de a trece de pe un mal pre altul. Țăranii construiau terasamente, le uneau cu poduri
Glodeni, Moldova () [Corola-website/Science/304341_a_305670]
-
este una din bisericile de lemn din Maramureș introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999. Cunoscută și ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureșul istoric și a fost construită în 1632 de obștea satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menționată datorită stabilirii de proprietăți, fiind atribuită ca donație unui descendent nobiliar. În decursul timpului s-a numit Poienile lui Ilieș, apoi Poienile Șieului, a Glodului, până la inspirata denumire de acum. Este lesne de înțeles că, existând aici o comunitate, aceasta a fost preocupată să-și construiască o biserică, fapt atestat documentar abia in anul 1604. Preotul susține că biserica ar fi mai veche: A fost
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
(pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași - d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
(pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași - d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar". În perioada cât a fost tipograf
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care se află la cîteva zeci de kilometri unele de altele. Savanții arheologi atribuie localității o vîrstă de mare vechime, purtîndu-ne undeva prin sec.II-IV e.n.
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.) sau au semnificație zoo-geografică (Ursoaia, Lupului, Cioroiului. Cerbul etc.) Numeroase sînt hidronimele cu semnifucații în antroponimie (Bucur, Marta, Măria, Strugarului, Pîrîul lui Ioniță etc.) și mai puțin frecvente cele care reflectă litologia (Ilva, Glodului, Illvețul, Iliuța Calului, Colbul), cu precădere argiloasă. Caracterele fizice și chimice ale apelor sînt oglindite de numele a numeroase rîuri (Sărata, Borcutului, Secu, Slatinii, Izvorul Alb etc.), ca și aspectele geomorfologice ale văii (Valea Pustie, Grozavul, Teșna, Teșna Mică și
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
vărsare la 60,3 m în râul Siret. Cursul se desfășoară pe 41 de km, drenând un bazin de 119 km². Delimitarea bazinului hidrografic (b.h.) pe partea dreaptă este dată de interfluviile: Dealul Mare (602 m), Tisa (583 m), Glodului (567 m ), Dealurile Flamanda, Ogoarele, Pricopie, Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
a vânturilor este SE și NV,viteza medie= 2-3 m/s Comuna Vărbilău se extinde ca suprafață pe trei bazine hidrografice: bazinul râului Vărbilău (92,3%), bazinul râului Cosmina (5,2%) - prin două sectoare: la vest de Coțofenești, pe valea Glodului și la sud-vest de satul Podu Ursului pe valea Manucu, iar cel de-al treilea bazin hidrografic este cel al râului Bughea (2,5%) - în nord-estul comunei. Datorită faptului că cea mai mare parte a suprafeței comunei (38,82 kmp
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
nașterea din piatră», «miorița», «leul», «ciuta năzdrăvană», «vânători preschimbați în cerbi»” (Stancu Ilin, 1985). Același apel la o istorie îndepărtată și la evidențe ce suportă cu dificultate o contrareplică a venit și din partea profesorului maramureșean Mihai Pop (1980, născut la Glod, Maramureș), „ ... Nu ne mirăm că în poezia colindelor de la noi există Miorița, Meșterul Manole, Soarele și Luna, colindele cu Cerbul ș.a.m.d., fiindcă aceste colinde sunt, în fond, forme poetice ale unor vechi rituri”. Ion Taloș (1981) (născut la
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
vrancea”, având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta „Baba Frâncioaia” fiind în schimb foarte plauzibilă. - din tătară: "kagul", însemnând "glod", "noroi" - necunoscut, aparent o denumire veche, proto-românească - din greacă "kalli akra" „Buna adăpostire” - romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei așezări tracice mai vechi ce și-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 2 hectare. Aria protejată cunoscută de localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
mai mică parte din armată apa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de 2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus. Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând aproape tot efectivul, inclusiv pe micul Porus. Acesta, după bătăliile din Afganistanul de azi învață calitățile cavaleriei ușoare și o apreciază mult. Porus, după ce vede că s-a înșelat, pornește atacul
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
Sărat se află DJ 102C (Albești-Paleologu, DN1B - Cislău, DN10), care circumscrie dealul spre nord-vest prin depresiunea Sângeru. Din acesta pleacă DJ 235 (Sângeru, DJ 102C - Lapoș) în continuare pe valea Lapoșului. Acesta continuă spre est cu DC71A (Lapoș, DJ 235 - Glod, DJ100H) și, mai departe pe valea Nișcovului cu DJ 100H (Mizil, DN1B - Vernești, DN10), care circumscrie în continuare dealul în partea de nord. Între Vernești și Buzău se află porțiunea corespondentă din DN10 (Buzău - Brașov). Următoarele drumuri traversează dealul Istrița
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
derivate din DJ174 sunt drumuri de categoria a III-a cu 1 bandă pe sens. Are traseul Drăgoiasa (DJ174) - Bilbor - Secu- DN15 și are o lungime de 40 km. Joncțiunea cu DJ174 se produce în aval de DJ174C și Gură Glodului. Este parțial modernizat (dar doar pe unele porțiuni) de la Bilbor spre DN15, în rest terasamentul drumului fiind de pământ. Parcurge de la nord spre sud mai întâi axialul Neagrei pentru a șui în Pasul Bursucăriei la 1360 m , cobora ulterior pe
DJ174 () [Corola-website/Science/325172_a_326501]
-
are o lungime 11,5 km Terasamentul drumului este de pământ. La nord face joncțiunea prin DC79 în lungime de 5 km cu DJ174E în apropiere de Catrinari și la sud joncțiunea cu DJ174 în amonte de DJ174A la Gură Glodului. Parcurge de la nord spre sud axialul pârâului Glod. Prin joncțiunile sale oferă acces la sud spre valea Neagrăi și la nord spre valea Negrișoarei. Anecdotic poartă denumirea de Drumul Rușilor, deoarece pe aici s-a produs intrarea trupelor sovietice în
DJ174 () [Corola-website/Science/325172_a_326501]
-
este de pământ. La nord face joncțiunea prin DC79 în lungime de 5 km cu DJ174E în apropiere de Catrinari și la sud joncțiunea cu DJ174 în amonte de DJ174A la Gură Glodului. Parcurge de la nord spre sud axialul pârâului Glod. Prin joncțiunile sale oferă acces la sud spre valea Neagrăi și la nord spre valea Negrișoarei. Anecdotic poartă denumirea de Drumul Rușilor, deoarece pe aici s-a produs intrarea trupelor sovietice în Depresiunea Bilbor în WW ÎI. Are traseul Dorna
DJ174 () [Corola-website/Science/325172_a_326501]
-
4 specii de lilieci, toate fiind specii de interes comunitar care necesită o protecție strictă. Arealul este permanent accesibil și vizitarea lui nu necesită echipament special. Nefiind electrificată, necesită totuși procurarea unor surse personale de lumină. În apropiere pe "Șaua Glodului" se găsește "Peștera Tunel", care traversează stânca pentru a ieși în rezervația "Cheile Șugăului". Dezvoltarea sălii s-a făcut de-a lungul unui plan tectonic înclinat spre est al "Masivului Munticelu", în care exista o diaclază înclinată tot spre est
Peștera Munticelu () [Corola-website/Science/327571_a_328900]
-
păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu, soția vornicului Gheorghe Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una dintre ele să fi luat parte și Vasile Alecsandri. Se spune chiar că
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866. Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
care e creat omul), este decăzut din gradul de înger la cel de djinn, e blestemat și rolul său e redus la conducerea oamenilor în păcat: „Când Domnul tău spuse îngerilor: Eu voi crea un om din lut, dintr-un glod ușor de frământat, după ce îi voi desăvârși chipul și voi sufla în el din Duhul Meu, aruncați-vă cu fața la pământ înaintea lui. Toți îngerii, laolaltă, se aruncaseră cu fața la pământ, afară de Iblis care a refuzat să fie cu cei care se
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
vremuri era o localitate plină ”de harnici dascăli de poeți și cărturari”. Despre același oraș spune că ”mi-a plăcut de la început cu grădinile lui înflorite, cu gardurile lui dărăpănate, cu părăsirea și murdăria lui proverbială, căci oricâte straturi de glod s-ar pune acolo, tot nu vor putea să astupe vreodată urma pașilor lui Eminescu și ale ciubotelor de iuft (piele de bovine) ale diaconului Creangă, urmele atâtor oameni iubiți de altădată...cum era să nu-mi placă”. El își
Viața lui George Topîrceanu, povestită cu mult umor și lirism de el însuși () [Corola-website/Journalistic/102212_a_103504]
-
un dicționar al cuvintelor străine din limba italiană (Dizionario delle parole straniere nella lingua italiana), apărut recent sub coordonarea lui Tullio De Mauro și Marco Mancini (Garzanti, 2001), cuvintele românești înregistrate sînt aromuno, ban, braga, caciula, cot, doina, domn, domnitor, glod, hora, leu, Securitate și vodă. Li se adaugă, într-o notă, cîteva considerate ca fiind adaptate (diferențierea e discutabilă, dacă avem în vedere că de o anume adaptare se poate vorbi și în seria citată, mai ales în cazul lui
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]