885 matches
-
fie propria libertate și propriul nimic. Libertatea este acel mod inconfundabil de a fi care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este "cel care nu este": astfel susține Cioran, răsturnând definiția veterotestamentară a lui Dumnezeu ca fiind "cel ce este". Constelația sa de gândire nu trebuie confundată cu cea a filozofiilor pline de speranță ale existenței. Este mai degrabă cea a gnosticului care conștient că a căzut în timp și finitudine, că este liber, dar în același timp prizonier în celula strâmtă a universului vrea să se salveze în forță de sine însuși și neagă cu disperare orice valoare pozitivă a lumii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care Cioran se avântă către acea "versiune mai pură a lui Dumnezeu" care este pentru el Nimicul. În limitele acestui scenariu se situează apoi o altă figură singulară, puțin cunoscută și probabil minoră, dar inevitabilă pentru oricine abordează argumentul nihilismului gnostic: Albert Caraco. Născut la Istanbul în 1919, la sfârșitul Revoluției Ruse și a Primului Război Mondial, când vechea capitală era ocupată de forțele învingătoare și invadată de emigranții ruși, tânărul va fi repede atras în viața rătăcitoare a familiei evreiești din care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ros de cariul decadenței, opoziția inflexibilă față de orice ideal, respingerea apodictică a oricărei transcendențe și ordini, obsesia catastrofei și a morții. Singura religie pe care o acceptă este cea gnostică: Dacă aș fi întrebat în ce cred, m-aș declara gnostic, și am fost astfel de când am început să gândesc și să simt204. Este vorba despre o credință pe care timpul o consolidează: Cu cât îmbătrânesc și cu cât timpul vorbește rațiunii mele, lumea nu mai este guvernată de o Providență
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
du nihilisme russe, Bibliothèque de l'Institut Français de Léningrad, Paris, 1946. Corbin, H., Le Paradoxe du monothéisme, L'Herne, Paris, 1981, pp. 175-216 ("De la théologie apophatique comme antidote du nihilisme"). Couliano, I. P., I miti dei dualismi occidentali. Dai sistemi gnostici al mondo moderno, trad. it., Jaca Book, Milano, 1989. D'Agostini, F., Logica del nichilismo. Dialettica, differenza, ricorsività, Laterza, Roma/Bari, 2000. Danto, A., "Nietzsche und der semantische Nihilismus", în A. Guzzoni (ed.), 90 Jahre philosophische Nietzsche- Rezeption, Hain, Königstein
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
merită semnalat ca excepție!) reversibilitatea, sugerând suprapunerea trăirii estetice peste nedezmințita atracție erotică. Iată în ce termeni e percepută uneori arta: "[...] o madonă de Roselli, cu pruncul în brațe, își arată obrazul ei rotund, gras și fără ideal". Un aer gnostic, în linia doctrinelor dualiste, se degajă din formulările acestea tranșante (de nuanță... bovarică, desigur), atenuate doar rareori, sub presiunea efectului narcotizant al frumuseții plasticii feminine. De aceea, probabil, proaspăt sosit în Florența, tânărul Lovinescu nu se mai extaziază la vederea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și nu există timp. De asemenea, nu există bine și rău. Cetatea Isarlîk, simbol al Balcanilor văzuți ca Elada Ultimă de poetul modernist Ion Barbu, se află "Pe șes veșted cu tutun, / La mijloc de rău și bun". Bogomilii, eretici gnostici bulgari care au contribuit și ei la modelarea lumii balcanice, vedeau lumea ca pe o lucrare a lui Dumnezeu și a Satanei deopotrivă. Există nenumărate povești despre toleranța proverbială a acestui spațiu utopic. Aleg două, una arătând toleranță religioasă (e
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
arată stabilitatea animalelor cu copita despicată - care cugetă ziua și noaptea (Ps. 1, 2) la cuvintele lui Dumnezeu (Rom. 3, 2; Num. 24, 16), care socotesc și resocotesc în vasul sufletului lor învățăturile; această socotire și resocotire este un împreună-exercițiu gnostic, simbolizat de lege prin rumegatul animalelor curate. Animalele, care n-au aceste două însușiri sau una din ele, sunt îndepărtate ca necurate. Astfel, animalele care rumegă, dar nu au copita despicată, arată acoperit pe iudeii cei numeroși, care au în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
s-a ajuns ca atitudinea fațăde acest termen să se considere ca un indiciu al atitudinii față depuritatea credinței ortodoxe. Cuvântul oJmoouvsio" se găsește la filosoful neoplatonic Plotin,apoi la Origen și Dionisie al Alexandriei și este întrebuințat de ereticii gnostici și monarhieni (antitrinitari), indicând unitatea ființeidivine, dar fără distincția dintre persoanele dumnezeiești. De-sigur, din acest motiv, Sinodul din Antiohia de la 267, depunândpe Pavel de Samosata, principalul susținător al monarhianismuluidinamist, a respins și pe oJmoouvsio" și a interzis întrebuințarea lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici arianismul suferea puternic influenta lui Filon în ce privește concepțiadespre Logosul demiurg. Gnosticii, la fel, socoteau ca și arienii că Dumnezeulsuprem este prea departe de creaturi pentru ca să fie posibilă o acțiune ne-mijlocită a Lui asupra lumii. Sfântul Atanasie, Cuvântarea a II-a contra arienilor,24, PG, XXVI col. 200 A. Despre hotărârile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care insistă pe recuperarea dimensiunii abisale a miturilor antice și medievale, se prelungește în secolul al XX-lea, în ceea ce privește studiul mitului, în operele influente, controversate dar fascinante, ale unor Jung, Eliade sau Campbell, pe care Robert Ellwood îi compară cu gnosticii, care își elaborau propriile viziuni de asemenea într-o lume în permanentă și brutală schimbare.65 Cei trei au fost acuzați de conservatorism, de filo-fascism și chiar de antisemitism, dar toți își găseau rădăcinile intelectuale în același ambient al filozofiei
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
apasă, Nici ce impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. Nu întrebați cum stau cu sănătatea, Dacă mi s-a fixat vreun diagnostic, Dacă am înțeles utilitatea Demersului catalogat drept gnostic. Nu întrebați dacă refuz soluții Propuse de subiectivi precoce, Mă regăsesc în miez de revoluții, Cu sufletul cuprins de chin atroce. Nu întrebați dacă susțin demersuri Concretizate prin cuvinte goale, Sunt doar prizonierul unor versuri, Refugiat în doruri abisale. Nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ca de obicei. Nu citii mult și băgai mâna în buzunarul hainei de pe spătarul scaunului să scot cheile. Într-un sertar din dreapta îmi țineam cele trei caiete groase. Într-unui îmi conspectam lecturile, în celălalt scriam la o lucrare despre gnostici, o istorie a filozofiei acestora care trebuia să preceadă lucrarea mea originală despre o nouă gnoză, iar în al treilea scriam chiar la această lucrare, rar și fără grabă, din pricina obstacolelor: aveam lacune mari în istoria descoperirilor științifice din ultima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obstacolelor: aveam lacune mari în istoria descoperirilor științifice din ultima vreme, din fizică, biologie, medicină și astronomie, îmi lipseau cărțile noi care apăruseră după război în Occident, nu mă puteam mulțumi doar cu referiri despre ele... (La facultate tocmai despre gnostici predam, fără să-mi desvălui în vreun fel gândirea mea proprie, care totuși începea să prindă contur în caietul meu...) Când mă aplecai, văzui jos un ciocan și o șurubelniță. Le ridicai mirat. Șurubelnița avea vârful îndoit... Mă uitai iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin 1816, la Heidelberg, și cursul său devenise filozofie și spiritul său fusese stimulat de acești tineri domni care îi sorbeau avizi cuvintele. Cu ce poftă mă întorceam eu însumi acasă și făceam după notițele mele capitole la cartea despre gnostici, care creștea de la o zi la alta! Cum să-i părăsesc? Nu mai vroiam nicidecum. Măsurăm concesiile pe care trebuie să le fac (și eram gata să le fac!) numai să pot apărea în fața lor și să comunicăm împreună, chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o să mai intru într-un amfiteatru și să predau studenților mei pe care începusem sa-i cunosc și să țin la ei. Diferența de vârstă între noi era mică, dar inocența lor era mai mare. În cursurile mele despre gnostici strecurasem ideea mea că abia atunci va fi posibilă o nouă gnoză, care ar putea deveni o religie, ai cărei preoți - și asta n-ar avea nimic de-a face cu o nouă biserică - ar fi savanții. "Bătrînul", cum îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al postmodernismului. Ei tratează jocul din unghiul de vedere al cărții lui Eric Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Berne 266, jocurile nefiind decât "niște tranzacții necinstite, cu motivații ascunse, și care sunt tot atâtea capcane pentru celălalt. Sunt operații psihologice frauduloase"267. În locul simulacrelor postmoderniste, gnosticii preferă intimitatea cu universul, cu Celălalt 268. O neîncredere funciară, lucidă, etalează gnosticii și față de mișcările minoritare (homosexuale, feministe, hippies, alți "iconoclaști"), găsindu-le de-a dreptul puerile.269 Și primejdioase. Cazul feminismului este revelator, o rătăcire cu consecințe grave pentru umanitate, căci, în realitate, este un grosier anti-feminism. Feminismul postmodern e o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vedere, critica feminismului amintește de cea a lui Nietzsche. Exemplul fumatului este de un mare bun simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
simț: "femeile au început să fumeze, în timp ce adevăratul feminism ar fi trebuit să-i îndemne pe bărbați să se lase de fumat"270. Și: "Gnosticii deplâng pseudo-feminismul femeilor excitate care, prin extremismul lor brutal, rivalizează cu bărbații"271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia gnozei nu se diferențiază esențial de ale masoneriei, coborându-se la nivelul ethosului macrofizic din sistemul celor trei materii lupasciene, fiind, paradoxal, un soi de biologism atoateomogenizant. Nefamiliarizați cu subtilitățile filosofiei și teologiei, gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273. Dumnezeu-Spirit deține toată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
justificare a afirmației lui Eminescu: Eu e Dumnezeu. Un individ uman, ca și un infuzor, nu a murit niciodată de la începutul lumii. Și asta fiindcă eul nu e corp, ci e chiar centrul Universului, e Dumnezeu. Fiecare eu este etern (gnosticii atribuie "eul" și celorlalte viețuitoare, la modul panteistic), "este centrul lui etern, că este Spirit", deoarece lumea spațio-temporală este "făcută de către toate "eurile" care acționează într-însa"274. În pofida acestor subtilități, care se vor deduse din știința cea mai avansată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care se vor deduse din știința cea mai avansată, eroarea fundamentală a monismului neo-gnostic (pe care Eminescu nu numai că a evitat-o, dar i-a decelat și consecințele nefaste) este abolirea distincției dintre esența lui Dumnezeu și lucrările divine. Gnosticii comit aceeași eroare a unei bune părți din teologia occidentală: suprimă diferența ontologică și pun semnul egalității între Dumnezeu și lucrările sale. Monismul lor se-ntoarce la etica omogenizantă a materiei macrofizice, deși pretind a porni de la Spirit. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]