5,896 matches
-
mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu se atinsese încă de mâncare. Doar o sticlă de Borsec fusese desfăcută și golită pe jumătate, în absența sa. Bună dimineața, dragi tovarăși! Ce mai faci, Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se îndreptă spre locul său din celălalt capăt al mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă la urechea lui Dej. Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să stea la pușcărie menșevicii ăia!..." Noroc la toți! zise el, arătându-și dinții albi și puternici, apoi își goli clondirul până la ultima picătură. Alexandru Drăghici își drese glasul și luă o poză oficială în fața șefului cel mare: Eu mi-am făcut datoria, tovarășe Dej, și v-am adus la cunoștință situația. Noi avem informații că social-democrații din unele țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu niște țuică, întrebându-l cum îi mai mergeau treburile și afacerile. Destul de bine, răspunse țăranul, dând paharul pe gât și plescăind din limbă cu satisfacție. Stelian îi umplu din nou paharul. Grigore Gospodin nu se formaliză să refuze și goli la repezeală și cel de-al doilea pahar. Auzi, cuscre, ce zice lumea pe-aici prin sat, glăsui țăranul cu limba dezlegată, că vrei să te faci membru de partid și nu știu mai ce!... E-adevărat, cuscre?... Astea-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ce-a fost bun până ieri, azi nu mai e, iar mâine cine știe...!... Așa că omul trebuie să-și mai schimbe ideile, să evolueze... Asta e situația! Cum zice cronicarul: Că omul este sub vremi..." Țăranul ascultă în tăcere, își goli paharul și peste față îi trecu parcă o umbră. Ba eu, cuscre, al dracului să fiu dacă o să mă dau după vremurile astea!... declară el îndărătnic. Nu mă vopsesc comunist nici dacă mă-mpușcă!... Stelian îi făcu semn să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli paharul de vin și se uită lung la fratele său, apoi iar dădu din mână, fără chef: La Vocea Americii zice multe, nene, dar ce folos! Câinii latră, ursul trece... Ferice de Iorgu, că a șters-o în Israel! Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era tulburată decât de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin vecini. Stelian umplu din nou paharele cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul. Deci altceva nimic nou..., conchise Stelian. Ba câte ceva ar mai fi..., își aduse aminte Ticu și, coborându-și glasul, se apucă să-i istorisească ceva gen capă și spadă despre o încercare de asasinare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Virgile, că nu te-am mai văzut la față de mult! schimbă în cele din urmă Lazăr vorba, arătându-și dinții într-un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stăteau cu puța-n țărână toată ziua și nu mai aveau nimic, slavă domnului!... zise țăranul împăciuitor și, destupând din nou plosca lui, mai umplu un rând de pahare. Hai noroc și bine v-am găsit! se grăbi să le ureze, golind de unul singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei. Arătându-și dantura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndată ce-l văzu intrându-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să aibă încă un băiat. Același lucru și-l dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul își goli dintr-o suflare paharul său cu țuică și, trântindu-l pe tejghea, oftă din adâncul inimii, ca un om peste care căzuse cea mai mare năpastă a vieții lui. Pentru câteva minute în prăvălie se lăsă o tăcere de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se prezentase la cursuri purtând pe cap o șepcuță în carouri. La Carul cu Bere el nu accepta să meargă decât dacă era îndelung și insistent rugat, uneori chiar tras de mânecă. La băut era, însă, neîntrecut. Dacă apuca să golească o halbă de bere, nu se mai oprea decât atunci când apărea ospătarul, de obicei întovărășit de un milițian, ca să-l dea pe ușă afară. Aflând de la Victor de acest lucru, profesorul Barbilian se amuză copios și declară că, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem, zic eu, destul de reprezentativi. Victor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
același du-te-vino, fără să schimbăm o vorbă, până la miezul nopții când a reușit să mă înduplece să intru. Acolo, în camera comună din baraca care devenise dintr-o dată goală, am continuat să aștept cu privirea pierdută în neant, cu mintea golită de gânduri. Gerhard a adus două cești cu ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
numai cu discuțiile din casa lui, cu șoaptele din dormitorul lui, ci până și cu vânturile din baie cauzate de deranjul stomacal... Pe moment, i-a atras atenția șifonierul din față. Fără să stea prea mult pe gânduri, l-a golit de conținut și apoi l-a demontat spre o atentă și amănunțită verificare. Și iarăși, aceeași dezamăgire... Ghițescule, ai înnebunit de-a binelea, omule! Distrugi apartamentul și tulburi liniștea vecinilor! i s-a adresat nevasta, apărută instantaneu, cu apelativul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spre altceva. Scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine alt tren, cu oameni, situații, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le lași în stații, le pierzi între stații, le uiți în spații, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur, niciodată mai singur ca acum... Am fost zilele trecute pentru a scăpa de singurătate? la teatru. Dracul în carne și oase m-a pus să aleg Caligula lui Camus. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." Când nea Onuț a sosit în mijlocul tablagiilor, la ceas frumos de seară, în celebrii lui papuci de lemn, clipa a fost emoționantă. Atunci când au dat tablagiii cioc, cioc, pentru a goli primele sticle de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau străini de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fericiți și să ne urmați exemplul, logodindu-vă! —Mulțumesc! Dă, Doamne, bine! Tot ce-a mai rămas în sticlă am să beau pentru aceasta. Ia-o mai ușor, Matei! Vrei să te amețești? Dă sticla încoace! Nu! Până n-o golesc nu v-o dau. Să fie clar! Ce dacă mă îmbăt. Mă îmbăt de fericire, c-am vorbit cu ea dar și de durere că nu-i lângă mine. Matei se cam făcuse. De la începutul serii își înecase amărăciunea în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai complicăm. Mergem acasă. Nu putem pleca acum când este atât de frumos. Vreau să mai rămânem. Te rog, Gelule. —Bine, iubito, fie cum vrei tu. L-au convins pe Matei să urce la cameră, cu mai multă ușurință, fiindcă golise aproape toată sticla, făcându-se praf. Mi-a vorbit atât de frumos, m-a felicitat, dar de ce nu este aici cu mine? De ce? îngăima Matei aproape plângând, urcând scările cu greutate. După ce l-au aranjat în pat, logodnicii au coborât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un oraș românesc. Pentru aceasta, va trebui să lăsați deoparte orice reverii urbane v-au învăluit, cu austeritate și candoare, spațiul din preajma inimii în care, de la brahmani, știm că s-ar cuibări sufletul. Va fi necesar, prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]