924 matches
-
încă de "civilizație", de codul de valori, de interdicțiile și de exigențele acesteia. Această imagine elementară a "omului naturii" om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fumega zi și noapte în templele publice și va fi întreținută timp de douăzeci și patru de ore, rînd pe rînd de bătrînii în vîrstă de șaizeci de ani..." Un curios paradox face totuși ca acele virtuți ale curajului și fidelității, ale goliciunii, ale loialității și pietății, inspirate de modelul antic și predicate de o etică iacobină, să fie aceleași pe care, după cîțiva ani, dar într-un alt context ideologic și afectiv, le vor exalta și susținătorii unei vechi Frânte regale, patriarhale
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sînt, în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela donjoanelor, a turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe eroii săi. Odată cu apariția primului romantism, o anumită emoție și tAndréțe, efuziunile și plînsul au venit, pe de altă parte, să învăluie cu un surplus de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui seamăn posedat de eu. Acesta este noul paradis. Acestea, natura și dreptul natural, eliminarea alienării și înstrăinării de sine într-o corporalitate fără probleme. Fericirea adamică a Grădinii desfătărilor pe care Hieronymus Bosch a zugrăvit-o ca pe o goliciune albă pe pânză. Dar la acestea se adaugă sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Zborul musculițelor în bătaia razelor de soare. Natura pe de-a-ntregul naturală și dreptul natural al sferelor mai profunde ale existenței telurice. Ciripitul cu totul lipsit de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sensul estetic al termenului. Metaforele lipsesc aproape cu desăvârșire. Singurul exemplu întâlnit pe parcursul romanului este o reușită metaforă personificatoare care se încadrează cât se poate de firesc în structura discursului narativ: Pe pagina întâi a gazetelor, litere spurcate, magnifice în goliciunea lor, cerneală grasă siluind hârtia.” (p.116). În schimb nu putem trece cu vederea preferința evidentă a lui Eliade, cel puțin în acest roman, pentru epitete, de cele mai multe ori asociate în serii de câte trei adjective care par a fi
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
toate rotunjimile, fără urmă de sfială, cu pielea-i de un alb imaculat precum o floare, învăluită într-un parfum numai al ei. cînd floarea unui corp de femeie (ibidem, p. 164): (17') Flori vii se deschideau ca ale trupului goliciuni, precum niște corsete ce lasă să se arate rotunjimea sînilor. Se-aflau acolo trandafiri galbeni ca pielea aurie a fecioarelor păgîne, trandafiri de-un roz mai pal și trandafiri ca lămîița ce străluceau ca razele de soare, erau toate nuanțele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
22,2), adică pe sublimitatea credinței, a oferit ca jertfă Domnului trupul său, ce odinioară îl înșelase, ca o fiică unică, asemenea lui Iefta (cf. Jud 11,1), punându-se sub focul carității, mortificându-și trupul prin foame, sete, frig, goliciune, multe privegheri și posturi. Și crucificând-o astfel împreună cu viciile și poftele (cf. 2Cor 11,27), putea să spună împreună cu Apostolul: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 5,24; Gal 2,20). Și, într-adevăr, de-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
datora faptului că acesta a surprins raporturile incestuoase dintre Augustus și fiica sa, Iulia 20. În sfârșit, trebuie să mai adăugăm și ipoteza, deloc verosimilă, a lui Deville 21, potrivit căreia Ovidiu, nou Acteon, a fost exilat pentru că a văzut goliciunile îmbătrânite ale Liviei: în acest caz, care i-ar fi fost vina? 2. Categoria soluțiilor de natură religioasă Aici trebuie să-l menționăm, în primul rând, pe R. Ellis 22 din Oxford, care, comentând poemul Ibis, a presupus că exilul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor avansuri erotice el se apucă de plâns, dacă nu chiar ca o fecioară înfricoșată, oricum, ca un lamentabil erou de melodramă, stricând vraja și cheful femeii rușinate de goliciunea sa inutilă, pe care "o înmulțeau în nesfârșit oglinzile". În cele din urmă Andrei își recunoaște vina de a iubi încă pe Mab, găsind o nesperată (ca să nu zicem greu de admis) înțelegere la binevoitoarea Marta, devenită brusc așa cum și-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alergând hainele, despletindu-și părul. Aruncând ultima cămașă, au rămas în mâini cu cele două bucăți de pânză albă. Au alergat așa un timp fiecare în altă direcție, agitând bucățile de pânză. Nu era nimic urât și nici frumos în goliciunea lor, erau ca niște sălbăticiuni; în lumina lunii, lui Selin nici nu i se păreau goale, se mira doar cum nu le este frig, pentru că răcoarea serii se transformase în frig de-a binelea. Una din femei a hăulit asemănător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le-ar fi văzut ca puncte dramatice sînt prezentate rapid, în timp ce evenimente obișnuite de exemplu, situațiile care au loc în fiecare săptămînă sînt prezentate pe larg. Această răsturnare a ritmului tradițional este foarte potrivit pentru o fabulă care reflectă plictiseala, goliciunea existenței. Într-un grad mare, originalitatea operei lui Flaubert este determinată de această tehnică. Să spunem, așadar, că rezumatul este un instrument potrivit pentru a prezenta informația de fundal, sau pentru conectarea diverselor scene. Locul rezumatului într-o povestire depinde
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru a constata că a rămas, din nou, în urmă. Același lucru se întîmplă și în romanul olandez The Evenings, contemporan cu romanul lui Camus. Scenele, de obicei lente, sînt folosite în aceste romane pentru a indica rapiditatea timpului, împreună cu goliciunea incomensurabilă a modalității de a-l folosi: un exces de timp este ilustrat prin iluzia de prea puțin timp. Scena este cea mai potrivită modalitate de a proceda astfel. Încetinirea Încetinirea este un tempo în contrast direct cu rezumatul. În
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fost două persoane: Bătrânul și Bătrâna. Apoi, înainte de ziua a șasea: “Se uitau privire în privire și deveneau unul. Vroiau să rămână unul, dar era mai bine în doi. Așa că Bătrânul își lăsase hainele în dreapta sa și porni nerușinat de goliciunea sa către Bătrână. Chipul ei devenea al lui din ce în ce mai mult. Cu cât se apropia Bătrânul, cu atât viața lor rămânea în doi. Atunci Bătrâna simți că trebuie. Trebuie. Lăsă hainele ei în stânga și îi întinse mâna Bătrânului. Goliciunea ei fără de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nerușinat de goliciunea sa către Bătrână. Chipul ei devenea al lui din ce în ce mai mult. Cu cât se apropia Bătrânul, cu atât viața lor rămânea în doi. Atunci Bătrâna simți că trebuie. Trebuie. Lăsă hainele ei în stânga și îi întinse mâna Bătrânului. Goliciunea ei fără de rușine îl aștepta. Se așteptau să fie lumină și apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea.“ La finalul drumului parcurs ne dăm seama că nu am ajuns în iad, unde ar trebui, conform legendei să ajungem
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lor parcă nu era nimic. Sau speriat. S-au înspăimântat. Se uitau privire în privire și deveneau unul. Vroiau să rămână unul, dar era mai bine în doi. Așa că Bătrânul își lăsase hainele în dreapta sa și porni nerușinat de goliciunea sa către Bătrână. Chipul ei devenea al lui din ce în ce mai mult. Cu cât se apropia Bătrânul, cu atât viața lor rămânea în doi. Atunci Bătrâna simți că trebuie. Trebuie. Lăsă hainele ei în stânga și îi întinse mâna
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
către Bătrână. Chipul ei devenea al lui din ce în ce mai mult. Cu cât se apropia Bătrânul, cu atât viața lor rămânea în doi. Atunci Bătrâna simți că trebuie. Trebuie. Lăsă hainele ei în stânga și îi întinse mâna Bătrânului. Goliciunea ei fără de rușine îl aștepta. Se așteptau să fie lumină și apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea. Ascultau. În jurul lor erau atâtea de auzit. Ascultau în tăcere. Povesteau în tăcere, priveau în tăcere, râdeau în tăcere. Erau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apare chipul ei tânăr, plutind într-o înserare umedă. Coroana părului strânge fâșii de lumină : încununarea așteptării liniștite, primitoare, încărcată de chemări. Fruntea netedă, ca albul și nemișcarea unei amiezi solare, tulpina gâtului se lărgește în auriul umerilor și în goliciunea pieptului, îmbrățișat de reci reptile verzui. Bizară și nesigură împăcare deschide această reîntâlnire a zorilor ce-mi tulbură privirea... După-amiază de altcândva, din verile de demult... Rumoarea glasurilor în încăperile din jurul holului vast, unde bărbatul rămăsese, pentru moment, singur, așteptând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clonăm decât imbecilii. Prostul reușește să compromită și râsul. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Prostia și invidia nu zboară niciodată cu același avion. Nu avem noi norocul să scăpăm simultan de ele. Prostia este pornografică, nu goliciunea. Au și proștii dreptatea lor. Cum să accepte ei dictatura minoritară a celor inteligenți ? Există și o ignoranță de tip enciclopedic. Prostul confundă modestia semenilor cu lipsa de valoare. Dacă imbecilii își propun să compromită specia umană, nimic nu le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pot înțelege cum poate să-i impună cuiva un om așa-numit mare, o așa-numită escelență. Acelor timizi pe cari-i orbește o stea, o trăsură or un blazon li sfătuim ca să și-i închipuiască pe acești în goliciunea lor trupească și sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lângă el epitetul prejudițios a unui post mare - și atuncea va vedea fiecare ce idioți, ce urâți, ce corupți pot să fie și aceste ființe, vor vedea cumcă acele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
răspîndit oameni peste tot pămîntul. 20. Noe a început să fie lucrător de pămînt și a sădit o vie. 21. A băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în mijlocul cortului său. 22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, și a spus celor doi frați ai lui afară. 23. Atunci Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cortului său. 22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, și a spus celor doi frați ai lui afară. 23. Atunci Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24. Noe s-a trezit din amețeala vinului, și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr. 25. Și a zis: "Blestemat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și a spus celor doi frați ai lui afară. 23. Atunci Sem și Iafet au luat mantaua, au pus-o pe umeri, au mers de-a-ndăratelea și au acoperit goliciunea tatălui lor; fiindcă fețele le erau întoarse înapoi, n-au văzut goliciunea tatălui lor. 24. Noe s-a trezit din amețeala vinului, și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr. 25. Și a zis: "Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraților lui!" 26. El a mai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pămîntului" timp de câteva sute de ani), unde cei bogați - mai ales din jafuri și cerșetorii petrecute în Occident, dar și din arta lăutarilor - și-au înălțat palate-pagode cu multiple acoperișuri de tablă strălucitoare, în contrast violent cu mizeria și goliciunea majorității. Există azi în București cartiere cu populație aproape în întregime țigănească, Ferentari, Giulești sau Rahova, în care lipsa de șanse, ca și delincventa urcă la dimensiuni catastrofale. Nicăieri cuvântul "ghetou" n-ar putea fi mai adecvat decât în cazul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atît de "periculos" ascuns în trupul mărului interzis: faptul că omul era "gol" (situație căreia i se pot asocia un ansamblu de conotații posibile), că nu avea nici o șansă de a progresa în condițiile necunoașterii de sine (inclusiv a propriei "goliciuni"), sau că, în calitate de ființă modelată după chip și asemănare divină, avea păstrînd proporțiile șanse de manifestare apropiate de cele ale divinității însăși? Să se fi ascuns, în această ultimă variantă, credința ulterioară a omului căzut: "Așa au făcut zeii, așa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
87]. Pe de altă parte, însă, spunînd: "Veți fi ca Dumnezeu", Satan nu minte, ci doar amăgește; căci, într-un anume sens, după săvîrșirea păcatului, Adam și Eva au început să cunoască lumea așa cum este, cunoaștere pe care constatarea propriei goliciuni o sugerează simbolic. Această cunoaștere nu înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-un atare amestec al adevărului cu minciuna se ascunde perfidia diavolului. Practicarea acestui mod de a argumenta prin pervertirea limbajului, a celui biblic inclusiv
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]