4,325 matches
-
deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își cunoscuse iubitul. Scăpase, amețită și grăbită, dosarele pe jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mușcai ușor buza de jos. Atunci el îmi apăsă gura de a lui, îmi desfăcu buzele și-și strecură limba înăuntru, intim, puternic, devastator. Apoi îmi sărută gâtul și din nou buzele, pe care le mușcă nesătul, în timp ce mâinile noastre grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei de mână și pe el sus și ne uitarăm unul la altul. Aveam un sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
spre catedrala catolică. Și dacă n-am găsit nimic concret până acum e pentru că n-a fost nimic de găsit. Am reușit însă să descopăr legături între și să mă las jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg de pe mine foarte ușor. Eu fug ca vântul și sunt vântul, pe viteză, pe coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă firească. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apară, căci nu îl văzusem încă. Însă eu aveam pistolul în mână și când apăru îl îndrept spre el. Nu te apropia. Hei! Spune cu un gest expansiv. Deci, suntem din nou singuri. Nu pentru mult timp. Dau să plec, grăbită, gata să-l las în urmă. Atunci el trage un glonte în pistolul meu. Nu te îndepărta. Bine, dar uite, nu ți-aș fi făcut nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mai poate face acest lucru. De ce n-a oprit-o? își reproșa și alte rânduri de lacrimi îi curgeau pe obraz. Auzea în urechi zgomotul ușii trântite de Cecilia în momentul în care a plecat și tropotul pașilor ei grăbiți pe scări. Se întreba, uitându-se la picioarele ei imobilizate sub cearșaf dacă îi va mai auzi pașii și când îi va mai auzi? Această întrebare a fost urmată de altele privind neputința lui: Ce-mi folosește că sunt medic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de acest trup imperfect și beteag, plămădit de niște mâini distrate și grăbite. Omul este doar o ființă experimentală și lăsată neterminată, tocmai de aceea îmi și provoacă mie atâta greață! Totodată, privit la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea repara haina ruptă șinvechită, ci doar îi va mai prelungi puțin sfârșitul. Astfel, absolut orice s-ar fi putut zice despre Adriana, dar numai nu că era vreo superficială, sau vreo persoană deloc aplecată către amănunte. Niciodată o privire grăbită și de suprafață asupra sufletului propriu nu poate aduce ceva bun și trainic cu adevărat. Ce-i drept, femeia, până acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă. Acum, altceva cântărea greu în atenția celor două femei. Adriana, după câteva clipe îndelungi de liniște copleșitoare, prinzând parcă dintr-odată puteri nebănuite, începu să vorbească grăbit, cu un fel de patimă sălbatică, uneori părând că se adresează Luizei, alteori părând c-ar vorbi singură, iar, la izvorul dârelor ei de lacrimi, i se vedeau bine ochii deznădăjduiți și tulburi, ce parcă, fără voia lor, își spuneau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
altceva de făcut, decât să stea țeapăn acolo, la capul patului, și să-și privegheze atent și în liniște mama aflată în suferință. Tot timpul, el ținu neîntrerupt mâna ei într-ale lui, pentru a-i putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să latre cu capul sus, pieptul ieșit în afară, pașii rari și coada învârtind-o de zor parcă era o elice de avion. Auzind zgomotul de care nu se pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mângâie plăcut iarba din ogradă iar peste nucul de lângă fântână, un vânt ușor leagănă încet frunzele care împrăștie miresme bogate de iod, în timp ce privighetoarea de pe creangă vestește că ziua va fi senină și însorită. Mama m-a trezit cu îndemnuri grăbite, reproșând că seara nu mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele este deja de o prăjină. Urma să mă pregătesc pentru momentul când vine tata de la câmp cu fânul proaspăt cosit și trebuia să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu părinții și am zis. -Rămâi sănătos, moșule! am zis apăsând grăbit, clanța ușii. -Ei, dacă nu mai vrei să stai ... -Mă duc, moșule, că mă ceartă părinții dacă văd că am întârziat. -Dar atunci, mergi sănătos ... Stai, unde ție tașca? Să-ți dau niște nuci ... -Mulțumesc, moșule, avem acasă patru nuci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe care indivizi însingurați și le comunică unul altuia când, cu prilejul întâlnirilor întâmplătoare, se recunosc ca purtând același semn. Și-ar dori să transmită această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe urmă îl pornesc din nou, se aude un pocnet. Acesta, desigur, nu trebuie să apară în forma scrisă. Vocea mea se modifică de la o zi la alta. Uneori e mai limpede, alteori mai întunecată; în unele zile vorbesc mai grăbit, în altele mai lent. Nici asta nu trebuie să se observe în text. Sper că niciodată nu am părut plângăcios, trist, jalnic sau amar. Eu sunt fericit. La fel se întâmpla cu vocea bunicului. Uneori era plină de lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fuma prima țigară!” „Vrei cumva să-ți aprind eu țigara?” veni replica lui Arm. „A, nu, asta era doar așa, o figură de stil. De fapt, m-am lăsat de multă vreme de fumat...” Bine, hai să lăsăm amabilitățile, țăcăni grăbită Arm, schimbând tonul. Te văd că ești foarte prezent pe forum. Ești cumva administrator? Bart evită un răspuns clar, amuzat puțin de ipoteza ei. Îi replică: Așadar ai unele obiecții. OK, spune ce ai de spus, să vedem. De la celălalt
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scris pentru ziar câteva articole despre toate chinezăriile astea, dar nu am dat prea mare importanță. Este adevărat că pe atunci eram teafăr și sănătos, nu ca acum... Rău faci că nu dai importanță, îi luă Arm vorba din gură, grăbită să spună până la capăt tot ce avea de spus. Chinezii și medicina lor tradițională, care nu este o chinezărie cum zici tu, în necunoștință de cauză..., lucrează pe corpul energetic de peste 4000 de ani. Ei susțin că avem un corp
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin și bere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tranșee... sau ca să descoperi vreun nou continent... ori potirul Sfântului Graal, doamne ferește!... Trebuie doar să faci ceea ce fac și eu, atât și nimic mai mult, ripostă femeia râzând. Nu, Bart, începutul e mai greu, iar eu sunt și foarte grăbită, timpul mă presează. Și trebuie să te învăț totul foarte corect. Am și început cu Sword Fingers Zhuang, Stâlpul degetelor sabie, puntea suspinelor pentru cei care fac qigong. M-am gândit că pentru tine va fi și mai greu, la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rămân, vorbi atunci Arm, pe obișnuitul ei ton dezinvolt. Bart își mai prelungi tăcerea câteva clipe, apoi rosti calm și sigur de sine: Nu ți s-a părut, încuviință. Te rog să mai rămâi cu mine, dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]