800 matches
-
dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va zice cineva: "Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?" 36. Nebun ce ești! Ce semeni tu nu înviază, dacă nu moare mai întîi. 37. Și cînd semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
să doarmă cald, adânc, fără visuri, cari neliniștesc sufletul? Liniștea e mai dulce decât chiar bucuria. De-aceea pe-nțelepți nimic nu-i bucură ca pe nebuni, cum nu-i supără nimic ca pe nebuni. Viața duce-n sine acel grăunte de mulțămire care s-a născut din acea primă mișcare ce-a scos caosul din echilibru. Moartea, cum înțelepciunea e echilibrul gîndirei, este echilibrarea esistenței. Ea este înțelepciunea vieții, rezultatul final a toată munca și osteneala noastră; cine gândește des
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îi oprești acolo când se apropie zorii, ei dispar, speriați, iar tu nu vei mai putea spera să invoci pe cineva. La un moment dat trebuie să-ți iei rămas-bun, chiar dacă asta îți întristează inima. Vei lăsa să ardă ultimul grăunte de parfum, apoi vei lua făclia și, suflând ușor, o vei stinge. Apoi, în întuneric, cu făclia stinsă care se răcește în mâna ta, vei căuta pe dibuite ușa și vei ieși, și vei urca cele o sută douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provenea de la rotirea vertiginoasă a pământului sub ele. Oasele antebrațelor formau o îngemănare solidă cu schimbătorul de viteze de la coloana de direcție, și simțeam cele mai mici trepidații ale roților amplificate de o sută de ori, așa încât treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui mic asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui „complex al Centrului” -, diferența plebee, provincială, „balcanică” și „barbară” a tînărului român: „spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
7 aprilie 1920, publică pe prima pagină o „scurtă definiție” a fenomenului („Ce e Dada?“). Tot pe prima pagină a numărului din 17 aprilie 1920, un articol, de asemenea, anonim („Iar Dada? Sîntem amestecați în mișcare!“) comentează, nu fără un grăunte de entuziasm, implicarea românească în mișcarea Dadaistă prin intermediul lui Tzara. În numărul din 6 mai - un nou articol (texte similare apar și în Ideea europeană: un articol anonim, în nr. 42 din 30 mai-6 iunie, prezintă pe scurt „estetica dadaistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
serveau plăcintă cu brânză, iaurt de oaie și toată gama de spirtoase. A băut amestecat, până s-a îmbătat crunt; în Stani se petreceau lucruri grave și spectrul fostelor războaie se amesteca cu următoarele lupte mondiale iar el era un grăunte de nisip hoinar. Avea mintea devastată de războaiele imaginare din copilărie cu ruși, nemți, turci și spioni. Norocul lui că nu-au fost valabile toate presimțirile, însă a fost sumbru vreo săptămână, suficient să-și deplângă soarta în poeme neștiute
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
morților ce nu le-am trăit. mă simt iubită foarte iubită! ești sângele meu fărâmă prin timp amprentă renăscută. unesc palmele într-o rugăciune de iertare și de multumire. te iubesc, să nu uiți! Îmbrățișare la reflux Port în inimă grăunte din clepsidra ce-a unit o dulce îmbrățișare perla iubirii îmi crește la reflux simt dorul disperarea dorința ecoul valurilor chemările din asfințit mă logodesc cu orizontul din privirea ta fără hotar în zori surâs pe țărm Crina ALBU <biography
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i dau eu credite, în fond aceasta e alegerea lui. Greșești! Greșești profund. Este ceva în inconștientul nostru care declanșează un program de autodistrugere. El poate fi lent, dacă nu suntem naturi prea decise, sau intempestiv; este cazul tău. Acest grăunte din subconștient, dacă se mișcă la granița cu conștientul, dă naștere sinucigașilor. Programul este devastator, generează energii perverse în noi, însoțite de celule la fel de perverse. Poate fi însă oprit tot de noi sau determinat să se desfășoare invers. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu însumi. Prima lovitură de lopată i-a retezat marinarului craniul, iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prea bine, și ei îmi spun că noi, pământenii, nici nu putem înțelege ușor... Ei zic așa, că în luntrea asta cu înfățișare de turn este o putere pe care noi n-o cunoaștem, dar ei o stăpânesc. Dintr-un grăunte de metal ei scot o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
curaj, urmărind semnul de argint care se îndrepta spre Muntele de Foc. Trecu un oarecare răstimp, și semnul nu se mai zări, pierdut în cer. Dar îndată după aceea văzură toți cum pasărea sau luntrea zeilor se apropie ca un grăunte de argint de fumul și scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta pe marii bandiți vocaliști și instrumentiști, ce ciuguliseră toată înțelepciunea lumii ca pe grăunte, pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, Lingurița ori Gina Carabina, pe Spaimac sau Bluzonea, toți oameni grei, lăutari cu instrumente și cântări adevărate, ce dădeau caracterului tău palme și-l încurajau să se precipite către fapte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a patruzeci și una petale, pe cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse Universitarului cețos o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am fost poet. Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca idee pe idee să clădească pîn-în soare, Cum popoarele antice în al Asiei pământ Au unit stâncă pe stâncă, mur pe mur s-ajungă-n ceruri. Un grăunte de-ndoială mestecat în adevăruri Și popoarele-mi de gânduri risipescu-se în vânt. Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stînce se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvînt că nu era el de vină pentru incendiul de la casa Hollinger și, În mod straniu, mă simțeam ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el nici urmă de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie aproape ardentă de-a fi pe plac. — E vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor subzistă un grăunte de adevăr, deformat de malaxorul timpului, dar nu dispărut cu totul. Persistența lui În memoria culturală a omenirii reprezintă, din punctul de vedere al Centrului, un eșec. Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe atât de periculos. - Cum trebuie considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creionul În chip de baghetă magică și În aceeași clipă o mașină (cu număr de New York) trece pe șosea, un copil sparge ușa de sticlă a verandei vecinilor, un bătrân cască Într-o livadă din Turcmenia Învăluită În ceață, un grăunte de nisip cenușiu este purtat de vânt pe planeta Venus, un oarecare doctor Jacques Hirsch din Grenoble Își pune ochelarii de citit și miliarde de asemenea nimicuri se petrec - toate alcătuind un organism momentan și transparent de evenimente, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aplica postmodernismul ca la carte, cu obstinație, însă un anumit ingredient al textului său îl distingea de restul celor prezenți în volum: pregnanța dimensiunii umane a scriiturii. Naratorul său, chiar dacă evolua în sfera conceptului aplicat de odstranenie, păstra întotdeauna un grăunte familiar, părea că vorbește de undeva de foarte aproape. Și, totuși, era un narator plin de o rectitudine supraumană (încă nu mi-am dat seama cum reușea să transmită această senzație). E un paradox ce îl însoțește pe Ioan Lăcustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu de vară Și secară Pân în sară Să răsară. Și era grîu-n spic ca vrabia, În grăunte ca mazărea. Ș-o pornit o mulțime de cară Cu povoară La moară. Dar curva de moară Când a văzut atâtea cară, Cu povoară A pus coada pe spinare Ș-a plecat la lunca mare- Lunca mare Frunză n'are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]