2,045 matches
-
se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul ăsta de Astrolog mi-a încurcat socotelile: cineva se tot vâră și zăpăcește lucrurile, poate chiar Magistratul, pentru a tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de un spleen neștiut... (Manuscris atribuit Magistratului; fragmentă § „UN COPIL DE CINCI LUNI A CĂZUT DIN CĂRUCIOR, PRINZÎNDU-ȘI MÎNUȚA ÎNTRE GRATIILE CUȘTII UNUI IEPURE, care i-a ros trei degete și o jumătate de ureche. Micuța Tracy Caluzzo, din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Honesta vita, beata vita est. — Ei, și? - îl îndemnă Metodiu. — Și-am vrut să-mi trezesc și fata, să m-ajute, că muiere nu mai am. Mă cobor în pivniță, descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul. Metodiu luă hârtia și citi: „Quousque tandem abutere, pater, patientia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
impură. Ajuns În acest punct dilematic, Rudolf B. a ales moartea. El a fost singurul erou și poet adevărat din cîți mi-a fost dat să cunosc În această scurtă contemporaneitate atît de instabilă. Un gard lung de fier printre gratiile căruia se zărește parcul cu peluze de iarbă și ronduri de flori. În partea centrală se Înalță, retrasă mult În interior, o construcție din piatră cenușie, Într-o arhitectură sobră datînd probabil de prin anii 20-30, o clădire cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
numărul de camere, acoperișul, curtea, fațada, mai ales ușile și ferestrele. S-a implicat într-atâta, atât de pasionat mă punea să desenez, de parcă s-ar fi mutat el acolo. Cică pe garduri să nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Era o noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu nori groși și grei de apă. Speram să fiu înapoi acasă înainte să înceapă furtuna. Scara de incendiu era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
agil. Două semne zodiacale, Săgetător și Leu. Mai urmau încă zece. Și după atenția cu care le tratase pe acestea două, procesul avea să fie unul îndelungat. Nu doar figurile erau lucrate excelent; pe toată suprafața coloanelor erau prezente modele, gratii pe care se cățărau animale ciudate, șerpi, flori. Stilul lui Lee era de obicei mai unghiular, mai puțin luxuriant decât ce aveam în față; statuile de pe coloane păreau de-a dreptul vii. Era o doză de romantism, nu numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu pe cuțitar? Da, frate, l-am prins. Dar acum, asta e important? Asta te interesează pe tine? Din moment ce el m-a băgat în spital, da. Pentru mine e destul de important. Nu crezi? Ba da. Liniștește-te, omul e după gratii. L-am arestat atunci, imediat după ce te-a atacat. Și pe el și pe ceilalți trei. Încă mai avea la el cuțitul cu care te tăiase. Poți să-mi spui și mie cum s-au petrecut faptele? Tu ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
CRIMELE LUMINII Pentru Riccarda Si probitas, sensus, virtutum gratia, census, nobilitas orti possint resistere morti, non foret extinctus Federicus, qui iacet intus. Palermo, vara anului 1240 Strălucirea amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În Evul Mediu, fusese mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ce insinuați? — Nu insinuez nimic. Îmi fac meseria. Exact, faceți-vă meseria și lăsați în pace oamenii cinstiți. Dacă aud că mai puneți, nu contează cui, întrebări referitoare la acest dosar care a fost închis și judecat, vă trimit după gratii... Pot înțelege, continuă cu o voce mai mieroasă, că în împrejurările actuale, nu sunteți restabilit, moartea tinerei dumneavoastră soții, durerea... Să-l aud vorbind despre Clămence, evocându-i imaginea și numele, a fost ca o lovitură: era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică de la intrare... Pe jos, plăcile reci, dedesubt, la subsol, apa, apa care știe; ferestrele închise cu gratii, ușa rece, din metal strălucitor. Aici o adusese el, în apartamentul lui minunat, nu te-aș duce eu unde e rău... Iese încet, atent, dureros de atent. E târziu și n-o mai vede nimeni. Capul ți s-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că după ce ajung în America, o să-ți trimit banii să-i pui la loc în casa de bani, să te libereze. - Hai, lasă-mă! Așa o faptă bună nici Sorinel n-ar fi făcut. Nea Ovidiu își scoase buzele printre gratii să-i dea un țoc lui Mișu. - Păi hai să ciocnim un păhărel, pentru oamenii de omenie! - Să ciocnim, nea Ovidiu. - Hai noroc și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a unei mustăți care, așa cum hotărâse și Contesa, nu se punea la socoteală. Cei doi, heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel pliant, așa cum avusese nea Ovidiu pentru statul la cozi, și se așeză pe el, privindu-i pe cei doi drept în cei patru ochi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doua oară, de data asta post mortem, calea Americii: portretul lui Zelea se zgâlțâia neliniștit la două ore de zbor de New York. Cu sufletul golit, nea Ovidiu sărută mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență îngrozitoare, fiindcă implică și pericolul dispariției totale. Întunericul înghite gratiile parcului, de parcă nici n‑ar fi fost. Parcul a dispărut, Rainer mai există, dar în altă parte. În urma lui dispare toată lumina care poartă numele de Sophie și nu persistă niciodată prea îndelung. Rainer însă e nevoit să rămână mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu știți ce-mi vor face. — Nu, i-am zis; am dat din cap înspre oamenii aflați în spatele gratiilor și am adăugat: Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
astfel, ne îndreptăm gândurile către „Timpul Domnului și timpul omului” - lucruri ce se află într-un contrast evident, dar care ne marchează în fiecare clipă. „Trebuie să fii veșnic pentru a înțelege veșnicia. Problema timpului nu poate fi pătrunsă din spatele gratiilor prizonieratului nostru în timp. Trăim cu regretele zilei de ieri și cu teama de mâine într-un prezent pe care nu-l știm fructifica. Grefați pe linia timpului, nu ne putem desprinde nici măcar pentru o secundă să ne privim viața
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
Autorul conduce acțiunea cu dexteritate, cu un real talent, scenele sînt veridice, plastice, cuvintele capătă valoare de simbol! PENTRU CĂ, ÎN CELE DIN URMĂ... Gigi „Amorosu” se încăierase cu albanezii care voiau să o ducă la Istedgarde, la bordelurile clandestine, cu gratii la ferestre, unde fetele erau legate cu o cătușa de pat. Pentru 100 de euro în plus, în Skelbaekgade, clienții vicioși o bătuseră cu biciul.” Și aici apare bărbatul pe care îl iubește ea, cu sufletul ei delicat, pentru că la
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
fecioară când nebunii O ucid cu pofta lor. Măritată sunt, am noduri La aripi, ca să nu zbor Peste râuri, peste poduri, Ca-ntr-o plasă un cocor. Măritată sunt, am strajă La al cărnii mele for, La exterior doar coajă, Gratii la interior... Măritată sunt, am ziduri La al temniței decor, Câte vise,-atâtea riduri..! Ceas de ceas închisă mor...
MĂRITATĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363865_a_365194]
-
de un securist înconjurat de agenți turnători, fără mamă și fără frate! Așa se declanșa o prigoană hingherească asupra celui căruia soarta lanțurilor îi era pecetluită! Reperele teoretice ale arestărilor focalizau panica, persuasiunea. Exista o tehnică milițienească de aruncare după gratii, înaintea stabilirii vinovăției iar aceasta califica erodarea judiciară în România și consolidarea aparatului torționar securisto-comunisto-milițienesc, într-o societate comunisto-bolșevică. Aparatul acesta și orânduirea care l-a creat au fost atât de rezistente încât câinii ei de pază s-au regenerat
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
odată! scrâșni bărbatul, expirând un vălătuc de fum și aruncând chiștocul în coșul de gunoi. Te-am scos din pușcărie, lasă figurile! Dacă nu-l dădeam p-ăla în gât, i-ai fi trimis mămicii tale dragi gânduri drăgălașe, printre gratii, mult și bine, iar ea îți aducea sărmăluțe tot printre gratii!... - Dar n-am fost vinovată. Știi bine asta! se tângui femeia, și, oricât ar fi dorit să se încrunte în discuția purtată cu însoțitorul ei, chipul frumos îi trăda
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]