3,747 matches
-
avea aceeași structură etnică. Criteriul religios a fost folosit pentru afirmarea naționalității. Astfel, Înainte de 1914, În Galiția, opoziția dintre rutenii greco-catolici și ortodocși a provocat segregarea acestora Între partidele pro-poloneze și pro-ruse. În 1923, În insula Creta, musulmanii vorbitori de greacă au ales identitatea turcă, la fel cum În Anatolia creștinii vorbitori de turcă au decis să devină cetățeni ai Greciei, cu toate că nu cunoșteau nici un cuvînt din limba acestui stat. Datorită peisajului etnic complex, Kolarz denumește spațiul Europei de Est „Orientul Mijlociu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în 1972. După 1982 își continuă studiile la München și Stuttgart: cultură populară, sociologie, marketing, traduceri. Funcționează în calitate de cercetător științific la Institutul de Istoria Artei și la Institutul de Etnografie și Folclor din București, muzeograf la Muzeul de Artă Populară Greacă din Atena, colaborator științific la Institut für Deutsche und Vergleichende Volkskunde și la Museum für Völkerkunde din München. Este membră a unor societăți naționale și internaționale din domeniul culturilor și literaturilor antice, al culturilor orientale, artei populare, antropologiei, culturii grecești
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
absolvind în 1930. Bibliotecară (1933-1934), devine cadru didactic în aceeași facultate (1934-1972). Își susține doctoratul cu teza Viața și opera umanistului român Ștefan Bergler (1941). Predă limbile greacă și latină la mai multe licee Bucureștene și organizează gratuit cursuri de greacă pentru cercetători. Membră a Societății de Studii Clasice, a participat la numeroase congrese și simpozioane. Este coautoare la numeroase manuale de greacă și latină. Publică mai ales în „Revista istorică română”, „Studii clasice”, „Balkan Studies”, „Analele Universității București”, „Studii de
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
Ștefan Bergler (1941). Predă limbile greacă și latină la mai multe licee Bucureștene și organizează gratuit cursuri de greacă pentru cercetători. Membră a Societății de Studii Clasice, a participat la numeroase congrese și simpozioane. Este coautoare la numeroase manuale de greacă și latină. Publică mai ales în „Revista istorică română”, „Studii clasice”, „Balkan Studies”, „Analele Universității București”, „Studii de literatură comparată”, „Revista de istorie și teorie literară”. Din 1978 se stabilește la Atena, unde desfășoară o intensă activitate pentru dezvoltarea relațiilor
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
cu povești, București, 1975, Fereastră deschisă spre univers. Poeme, București, 1981; Kostas Valetas, Emigranții, București, 1976, La cafeneaua lui Tabaki, București, 1984; Cugetări grecești, București, 1981; Ion Pillat, Poiemata - Poezii, ed. bilingvă, București, 1981 (în colaborare cu Gheorghia Delighiani-Anastasiadi); [Poezie greacă], în Simbolismul european, II, îngr. Zina Molcuț, București, 1983, 590-654; Filosofia greacă până la Platon, II, partea I-II, București, 1984 (în colaborare). Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Spiritul latin, RL, 1977, 10; Popa, Ist. lit., II, 1151. C.V.
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
laice - Apoftegmata („viiața și orânduiala, vorbele și așăzământul a mulți filosofi vechi”), Ithica ieropolitica („sau filosofiia învățătoarea de firea, cu simvolii și cu închipuiri aleasă”), Învățătură dulce sau Livada înflorită -, ajungând chiar la Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea pentru istorie, ilustrată mai întâi de traducerea a două cronografe rusești, apoi de realizarea (prin copiere, compilare
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
a reduce volumul, deja mare, al acestei cărți) În sfârșit, capitolul 9 va fi o Încercare de conceptualizare a naturii cunoștințelor practice și de prezentare a acestora În contrast cu cunoștințele mai formale, deductive, de natură epistemică. Termenul mētis, care provine din greaca veche și desemnează cunoștințele dobândite numai În urma experienței practice, oferă un Înveliș lingvistic util și cuprinzător pentru ceea ce doresc să explic. Ar fi acum momentul să recunosc datoria intelectuală pe care o am față de unii scriitori anarhiști (Kropotkin, Bakunin, Malatesta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și spaniolă. Este reținut ca asistent, post pe care va funcționa până în 1984, când se stabilește definitiv, împreună cu familia, la Atena, ceea ce îl împiedică să-și definitiveze teza de doctorat (începută încă din 1973, sub conducerea lui Iorgu Iordan, și
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Varlaam, de pildă, tipărea în Moldova anului 1643 prima carte religioasă în limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
philhellénisme culturel des roumains (1818-1830), în Symposium. L’époque phanariote, Thessaloniki, Institute for Balkan Studies, 1975, p. 41-48. Eufrosin Poteca declara în 1824 că se simte aproape de „Sfânta Eladă, mamă a eroilor“, iar în 1828 Constantin Brăiloi scria tatălui, în greacă și franceză, din Genova, că este bucuros că francezii au acordat protecție grecilor. Mărturie stau și scrisorile lui Gheorgakis Lascaris serdarul către prietenii săi din Transilvania și Ungaria, ce conțin detalii asupra evoluției evenimentelor din Grecia și asupra vieții grecilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
21. Până atunci circulau doar în spațiul mănăstiresc cele câteva dicționare manuscrise din secolul XVIII 22. Incomodați de dificultățile lexicale, unii traducători simt nevoia să-și alcătuiască veritabile vocabulare explicative la sfârșitul volumului 23. În societatea românească s-a vorbit greaca mai bine de un secol, astfel că limba lui Righas a împrumutat limbii române o serie de neologisme, fapt vizibil nu doar la nivelul cărturăresc, ci și al documentelor oficiale. Treptat și în același timp cu apariția primelor dicționare greco-române
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Scrieri alese, ediție și comentarii de Mihai Moraru, tabel bibliografic și repere critice de Coman Lupu, București, Cartea Românească, 1990. Al doilea dicționar de mari dimensiuni și totodată de o valoare majoră este cel redactat de Gheorghe Ioanid, profesor de greacă și bibliotecar la Sf. Sava, în 1864-1869 (două volume), după ce la 1843 editase o gramatică elinească pentru uz școlar. Pentru alte dicționare, trilingve de data aceasta, vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români ..., p. 77. • Vezi ediția I a Elementelor de matematică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a renunța la neologismele grecești poate avea drept cauză bilingvismul ce transpiră din scrierile multor cărturari români ai primei jumătăți de veac XIX. Unii dintre aceștia scriu mai ușor elinește decât românește, dovadă că erau chiar obișnuiți a gândi în greacă 27; e vorba, așadar, de acea natură dublă greco-română la care se referea Florea Ioncioaia 28. Limba greacă nu reprezenta doar o prezență împotriva căreia luptau cei care doreau sterilizarea limbii de influențele străine, neromanice. Cum am afirmat în paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
occidentală, dar prin filieră neogreacă, iar în al doilea, din literatura greacă. Dacă primul nivel este vag reprezentat în perioada studiată 33, tălmăcirile unor autori greci sunt destul de • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 70. • Uneori caietele de literatură conțin creații în greacă, română, franceză. Dinicu Golescu este un exemplu de cărturar român care-și considera limba maternă ca prea săracă pentru a putea vehicula toate gândurile și sentimentele sale. Vezi Dinicu Golescu, Scrieri, ediție îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii, bibliografie, glosar și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Quelques aspects de la formation du roumain et du grec littéraire, în RESEE, XXIX, 1991, nr. 3-4, p. 211-217. • Asemenea accente se pot sesiza în luările de poziție ale redacțiilor „Albina românească“, care declara la 1831 că a luat drept model greaca modernă, „Curierul românesc“ și „Curierul de ambe sexe“, care cer ca româna să fie purificată radical, după exemplul grecilor moderni (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 74). Sau, la fel de bine, în limba greacă de către români; ei văd un real folos din această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evoluate spre teritoriile cu o cultură mai firavă, proces care continuă după 1821, dar care este încetinit, pe de o parte, de realitatea lipsei instituționalizării scrisului 36, iar pe de alta, de treptata învigorare a literaturii autohtone. Traducătorii din/în greacă făceau un serviciu culturii române și își asumau conștient acest rol; prin toate demersurile cărturărești și publicistice, ei militează pentru îmbogățirea tiparului autohton, pentru purificarea limbii române de neologisme (altele decât cele romanice). Buni cunoscători de limbă greacă, preiau din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
eline doar acele elemente care se potriveau specificului național și care puteau impulsiona cultura română. Unii, cum este cazul lui Naum Râmniceanu, sunt chiar vehemenți la adresa elenismului în general și a fanariotismului în special 37, dar continuă a scrie în greacă și a preda limba și literatura elină, pe care le consideră drept un imens izvor de inspirație și un model demn de urmat în acei ani. Pe de altă parte, ceea ce se traducea nu era rezultatul unui program, ci, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de M. Eliat. Fără a avea cunoștință de traducerea lui Eliat, Maxim a tradus din nou textul lui Stavrinos, dând-o spre publicare lui Al. Papiu Ilarian în Tesaur de monumente istorice, vol. I, București, 1862, p. 285-326. Traducerile din greacă se axau mai ales pe lucrări de istorie recentă și de istorie bisericească. Un caz elocvent este manualul de Istoria neoelinilor, tradus din franceză de Anastasios G. Konstantas, descriind evoluția grecilor de la 1453 până în actualitate, carte ce apărea în 1838
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a protosinghelului Naum Râmniceanu, București, 1900, p. 60. • Paul Cornea, op. cit., p. 98. Negruzzi 39, Veniamin Costachi 40, Eufrosin Poteca 41, Naum Râmniceanu 42, frații Dinicu și Iordache Golescu, Anton Pann43, la Gheorghe Sion44, • Primele două traduceri și adaptări din greacă sunt Moralicește haractiruri (publicată de • Iorga în „Revista istorică“, 4, 1918, p. 50-63), scrisă prin 1821-1823 după Darvari, și Memnon, de Voltaire, tradusă după textul lui Evghenie Vulgaris. La Iași traduce în 1824 și Pirostia Elenei de Marmontel, dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pirostia Elenei de Marmontel, dar o face după originalul francez, deși textul este plin de grecisme. Vezi Nestor Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototipurile lor grecești, București, Editura „Cartea Românească“, 1935. C. Negruzzi învățase de mic greaca de la dascălul Chiriac, în anii exilului basarabean și citea în original pe Homer; traducerile de mai sus se pare că au fost realizate pe la 13-15 ani. Uneori preferă să citească în greacă autori francezi, deși cunoștea și franceza și rusa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cartea Românească“, 1935. C. Negruzzi învățase de mic greaca de la dascălul Chiriac, în anii exilului basarabean și citea în original pe Homer; traducerile de mai sus se pare că au fost realizate pe la 13-15 ani. Uneori preferă să citească în greacă autori francezi, deși cunoștea și franceza și rusa. Prin 1826 citea Logica lui Condillac în traducerea lui Daniil Philipide și Corsii de Kotzebue. Cf. Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p 100-103. Posesorul unei importante biblioteci grecești, mitropolitul Moldovei era un admirator al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Daniil Philipide și Corsii de Kotzebue. Cf. Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p 100-103. Posesorul unei importante biblioteci grecești, mitropolitul Moldovei era un admirator al culturii grecești și chiar al cauzei grecilor. El supraveghea educația unor tineri și sprijinea traducerile din greacă (așa face cu Manualul de patriotism al lui Iancu Nicola, Iași, 1829; vezi Nestor Camariano, Despre un manual de patriotism publicat la Iași, în 1829, în „Revista istorică română“, XIII, fascicolul IV, 1943, p. 116-126). În 1831 traduce Funia întreită
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui Darvari (1839). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 107-108. • Elev al marilor cărturari Lambros Fotiades, Neofit Duca și Vardalah, protosinghelul preda limba greacă în perioada de după 1821 în Muntenia, în familiile unor boieri români. El gândea și scria curent în greacă, de la însemnări la jalbe adresate stăpânirii. În 1826 traducea scrierea lui Vasile Macedoneanul către fiul său, Leon Filosoful, pe care o folosea la orele de greacă. Un manuscris al său cuprindea o introducere la o Gramatică elinească, cu text bilingv
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1821 în Muntenia, în familiile unor boieri români. El gândea și scria curent în greacă, de la însemnări la jalbe adresate stăpânirii. În 1826 traducea scrierea lui Vasile Macedoneanul către fiul său, Leon Filosoful, pe care o folosea la orele de greacă. Un manuscris al său cuprindea o introducere la o Gramatică elinească, cu text bilingv, româno-grec, iar din Darvari traduce Hristoitia, volumul I (text bilingv), după un intermediar, Vizantios, cu cinci ani înainte ca Anton Pann să o traducă din greaca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
greacă. Un manuscris al său cuprindea o introducere la o Gramatică elinească, cu text bilingv, româno-grec, iar din Darvari traduce Hristoitia, volumul I (text bilingv), după un intermediar, Vizantios, cu cinci ani înainte ca Anton Pann să o traducă din greaca apla a lui Daponte. Vezi tot studiul C. Erbiceanu, Viața și activitatea literară a protosinghelului Naum Râmniceanu. • Despre Anton Pann se știe că cel puțin până la 1826 se semna grecește (Antonios Pantoleon). Primele sale traduceri sunt din greacă: Hristoitia și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]