738 matches
-
filosofică acordată acestei forme, atunci putem numi ideea de divin (Binele) la Platon (pe linia lui Parmenide), așa cum în mitologia (politică a) imperiului roman arhetipurile majore erau zeii întemeietori ai cetății eterne; în cazul imaginarului creștin, valorile absolute ale lumii greco-romane și ale celei iudeo-creștine sunt cumulate într-un unic arhetip, al divinității, ca voință fondatoare a lumii. Arhetipul tinde însă aici către o reprezentare - o imagine mentală, în primul rând − a forței generatoare a universului. Principiul arhetipal, pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stăpânite de o cetate-stat sau de o capitală-stat nu se mai putea axa doar pe conceptele antice de armonie civilă sau de utilitate publică. Filosofia puterii precreștine a întâlnit decisiv noua teologie, care nu avea cum să asimilize complet planul greco-roman al civilizării lumii și religia militară, dar politeistă, a legiunilor romane. Noua spiritualitate, bazată pe ideea de întrupare a divinului - imaginea filială - avea să rezolve cu o altă argumentare, nu fără rezistență, crizele religioase și politice pe care imperiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de a-și cunoaște destinul pentru a-l schimba (Visele lui Mamer și Proorocirea Sibilei) și de a-și înfrânge frica de necunoscut. Moștenită din literatura bizantină și transmisă prin calendarele vremii, dar având o legătură mai veche cu civilizația greco-romană, literatura oraculară este ecoul "profan" al legendelor eschatologice. Ea răspunde unei preocupări obsesive pentru viitor, componentă permanentă a sensibilității umane, pe care o reflectă și o leagă de capacitatea de preîntâmpinare a situațiilor nefaste (Boia, Pentru o istorie a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Orientul Mijlociu? Să ne reamintim că Imperiul Otoman a controlat părți din Europa În diverse momente istorice. Așa că este sau nu Europa o parte a Orientului Mijlociu? Mulți pretind că Europa are o moștenire culturală comună, aducând drept argument rădăcinile ei greco-romane, creștinismul și Iluminismul secolului al XVIII-lea. Europa, spun ei, este un mod de a privi lucrurile, care rezultă dintr-un trecut și un destin comun. Din nou, problema este că istoria nu s-a desfășurat În maniera uniformă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei, este un mod de a privi lucrurile, care rezultă dintr-un trecut și un destin comun. Din nou, problema este că istoria nu s-a desfășurat În maniera uniformă pe care euro-entuziaștii o proiectează. De exemplu, În lumea antică Greco-Romană, ideea de Europa nu se extindea la nord de Gaul și Insulele Britanice. Cu siguranță, țările nordice nu erau considerate parte din ceea ce anticii considerau a fi „Europa”. Biserica Catolică argumentează că religia creștină este liantul cultural al Europei. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
concepe și practica muzica față de Antichitate. Liturgia, încă de la originile sale iudeocreștine, a fost expresia concepțiilor teologice. Cu toate acestea, tradiția sinagogală-ecleziastică nu a avut o dezvoltare speculativă de tip filozofic-matematic, analogă celei care a avut loc în sânul tradiției greco-romane. Analiza formelor liturgice-muzicale, considerate în semnificația lor teologică, ne permite totuși să reconstruim concepția teoretică ce a determinat adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem constata că, pe lângă practica ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem constata că, pe lângă practica ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o întâlnim atât în primele documente relative la liturgie, cât și în exegeza Sfintelor Scripturi, independentă de tradiția filozofică greco-romană. Un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea reconstruirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică-muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate. Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și un sfârșit metatemporal (împărăția cerurilor și transcenderea cosmosului). Această perspectivă a dus, în mod gradual, la emanciparea muzicii de raportul său arhaic cu ciclicitatea cosmică, aceasta din urmă fiind elementul-cheie al speculației muzicale aparținând tradițiilor antice, nu numai celei greco-romane, dar și celor orientale, cum ar fi cea asiro-babiloniană. Armonia cosmică, în noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzică Aproape toți primii părinți ai bisericii au trebuit să se confrunte cu problema muzicii, deoarece aceasta era în strânsă legătură cu rugăciunea în forma sa colectivă a cântului liturgic. Pe de o parte, ei se găseau în fața tradiției păgâne greco-romane, a teoriei muzicale grecești, a filozofiei și a patrimoniului lor muzical elaborat în atâtea secole, iar pe de altă parte, se aflau în fața tradiției ebraice cu cântecul lor sinagogal. Pe aceste două tradiții, diferite între ele, se năștea problema altoirii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de noi teritorii. Astfel se poate vorbi de o dublă interculturalitate: între cuceritori și cuceriți, și chiar între popoarele cucerite. Nu trebuie uitată nici moștenirea Imperiului Roman, care se observă în special în domeniul legislativ, militar și administrativ, dar sinteza greco-romană reprezintă moștenirea culturală a Europei de astăzi, totodată și primul fenomen complex de interculturalitate. Fiecare stat, națiune a Europei moderne de astăzi a preluat, într-o mai mică sau mai mare măsură, elemente fundamentale ale sintezei greco-romane. Carol cel Mare
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
administrativ, dar sinteza greco-romană reprezintă moștenirea culturală a Europei de astăzi, totodată și primul fenomen complex de interculturalitate. Fiecare stat, națiune a Europei moderne de astăzi a preluat, într-o mai mică sau mai mare măsură, elemente fundamentale ale sintezei greco-romane. Carol cel Mare, încoronat împărat de către Papă în anul 800, deci înzestrat cu putere din partea autorității divine, încearcă să-și extindă regatul, fiind susținut de Biserică, ce dorea unirea oamenilor din Europa sub îndrumarea Sa. În ciuda schimburilor culturale, neînțelegerile dintre
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mod subiectiv și incomplet, mulțumindu-se a-l desemna pe Hall ca fiind întemeietorul Comunicării interculturale sau a data interesul pentru domeniu în anii 1950-1960, fără a lua în considerare cele mai vechi contacte interculturale și rezultatele acestei întâlniri: sinteza greco-romană ce stă la baza identității Europei moderne. În acest capitol am încercat să expun evoluția Comunicării interculturale, de la întemeierea sa ca știință la începutul anilor `60 până la ultimele direcții de cercetare și aplicabilitate (educație, management intercultural), trecând prin principalele teorii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
atât a discursurilor despre sex, cât și a comportamentelor sexuale derivate din acele discursuri sau drept reacție la acele discursuri. De exemplu, Practicarea plăcerilor (vol. 2) se bazează pe textele despre sexualitate și despre etică ce sunt prezente în civilizația greco-romană; texte care, în viziunea lui Foucault, constituie "armătura conduitei cotidiene"83. Profesorul francez a încercat să explice "prin ce fel de paradoxuri și dificultăți am fost determinat să substitui unei istorii a sistemelor de morală, care începea de la interdicții, o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fie, așa cum spun baladele folclorice românești „un voinic curat”, care „de muieri nu e stricat”; d) eroul este condamnat la ceea ce G. Dumézil (1971) numește „cele trei greșeli funcționale” ale războinicului; În studiul său referitor la Sisupala (India), Heracle (spațiul greco-roman) și Starktar (mitologia scandinavă), el identifică trei Încălcări ale normelor religioase, războinice și sociale. Astfel, eroii, dominați de furia sacră sau de sentimentul invincibilității, Îi jignesc pe zei sau pe reprezentantul lor uman, regele sacerdot, fie prin cuvinte (Heracle), fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În acel veac. Mitografii români ai secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX s-au hrănit din aceste valori, și-au construit colecțiile din această perspectivă și au utilizat metoda comparativistă pentru a putea identifica elementele antice (În special greco-romane) În folclorul românesc: instrumenta lizate, acestea susțineau cauza unității, vechimii și continuității etnice a românilor. În perioada interbelică, revelația dacismului a deschis o nouă fereastră spre căutarea rădăcinilor arhaice ale mitologiei folclorice. Perspectiva dacică a fost Îmbrățișată apoi cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
biserica ce este în casa lor»”. Atunci când vorbim despre „biserica domestică „ nu vrem să spunem că toate casele creștinilor aveau și rolul de biserică. Numărul lor era reglementat pe baza exigențelor comunității ecleziale. Pentru a înțelege impactul creștinismului cu lumea greco-romană se cuvine să pornim de la câteva premise semnificative. Înainte de toate, modelul de casă-biserică a primelor comunități creștine nu are echivalent în nicio altă cultură. În această structură, subiectul activității nu este familia propriu-zisă și nu trebuie să se creeze divinități
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să se insereze în mod deplin în societate. Fără îndoială, începând cu Paul, mișcarea lui Isus experimentează ruptura culturală și socială de iudaism pentru a se deschide spre universalitate, trecând de la ghetou la ekklesia (într-un prim moment întâlnind lumea greco-romană). În lumea greacă, casa - familia era marcată în profunzime de raportul cu polis-ul și funcționa ca un microcosmos al polis-ului. Înțelepciunea politică, conform lui Aristotel, stabilește un paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia cale între metafizică și teologie, pornind de la "sentimentul general de umanitate, așa cum l-a dezvoltat lumea greco-romană", Höffding a redactat o amplă Istorie a filosofiei moderne (1895), care a cunoscut o largă difuzare în Europa occidentală, fiind folosită și în universalitățile noastre, în perioada interbelică. A revenit apoi la problematica religioasă, tratînd-o de asemenea ca pe un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
urmare, agapa, care avea drept misiune principală adunarea comunității primilor creștini aflați în pericol de a cădea pradă persecuțiilor din Roma păgână, și-a pierdut vocația sa esențială. Mai mult, agapa creștină cunoaște o degenerare comparabilă cu cea a banchetelor greco-romane. Mesele care urmau săvârșirii cultului creștin duceau într-adevăr la abuzuri precum cele pe care le interzicea sinodul de la Cartagina din 397. E adevărat că în cauză nu era doar beția propriu-zisă, ci mai degrabă semnificația acesteia. Acționând împotriva cultelor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
jos. Și la ce sport anume te-ai gîndit? — La săritura În lungime, zic după ce mă gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sport anume te-ai gîndit? — La săritura În lungime, zic după ce mă gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț de cîteva clipe, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț de cîteva clipe, sînt efectiv blocată. Nu e, zic În cele din urmă. SÎnt mama lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se traduc și se comentează opere, se notează idei personale, apar compendii medicale. Antichitatea își transferă conținutul noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând primatul binelui în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în arabă, latină, ebraică și constituiau baza cursurilor. Din această școală au ieșit printre alții longobardul Gariopontus, autor al mai multor cărți, dintre care cităm enciclopedia medicală în 5 părți intitulată Passionarius. Aici sunt studiați Hippocrat, Galen și alți medici greco-romani de seamă. Arhiepiscopul Alphanos întâi din Salerno scrie Premnon medicon și De quatuor humoribus corporis humani. În activitatea școlii salernitane erau și femei ca Trotula, soția lui Johannes Platearius, medic. Fiul lor i-a urmat, toată această familie medicală excelând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în vene și de ceară în organele cavitare, secțiunile de organe, dovedesc spirit științific și metodă, pasiunea cunoașterii complete, capacitatea interpretării și a concretizării rezultatelor în desene și note. Iată de ce Renașterea este mai mult decât o naștere a culturii greco-romane. Pentru spiritul universalist și analitico-reflexiv al acestor mai bine de două secole, Leonardo da Vinci este pilduitor. Acest spirit, ilustrat și de medicină, după cum vom vedea, a scos timpul din tiparele inerției. În umanismul medicinei se întâlnesc umanismul hipocratic și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]