1,522 matches
-
smoală grea, înțepenind firea... Ca orice drumeț având drept adăpost doar bolta, se lăsă încet jos, închipuind pat de tihnit popas din uscatul pământ pe care se întinsese, fericit de căpătâiul încropit din piatra așternută cu pânza rucsacului. Își înfășurase grijuliu gâtul cu vechiul șal decolorat de lână, cândva roșie... Ținându-și strâns comoara între mâinile rămase împreunate după rugăciune, trimise către cer priviri din ce în ce mai încețoșate, adormind într-un sfârșit, mângâiat de căldura ce venea dinspre crăpăturile pământului-pat. Ăsta era un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
grijă lângă Eugen, acoperindu-l atent și protejându-l apoi cu trupul ei ce tremura ușor de sperietura trasă și de emoțiile ce o cuprinseseră când l-a îmbrățișat cu grijă și l-a sărutat pe frunte ca o mamă grijulie. Niciodată nu dormise lângă un bărbat în același pat și gândul acesta și o anume curiozitate îi alungau somnul. Încerca să-și amintească momentele din baie, să-i vadă pieptul și brațele și trupul și nu reușea. Grija, spaima, vânătăile
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
antifon, acoperea cu chit și-l finisa până la lustru încât, după vopsire, nu se mai cunoștea nimic. Părea ca nouă. Și cât de mult îl apreciau proprietarii pentru asta! Era mult mai ieftină și de calitate lucrarea la băiatul acesta grijuliu... Nea Petrică nu era în apele lui și nimic nu-i convenea. Știrile veneau pe bandă rulantă și nu știa ce să mai creadă. Nu lucrase nimic, îngrijorat ca băiatul nu dormise acasă și nu știa unde este. Întotdeauna îl
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
ton ironic. - Mă simt complet vindecată, însă știi cum sunt părinții, vor să facă totul pentru copiii lor pentru a-i ocroti. - Nu știu cum este, încă nu sunt părinte, dar intuiesc ce ai vrut să-mi spui. Văd și cât de grijulie se uită mama Gloria spre noi. S-o fi speriat că i-am obosit copila. S-ar putea să mă certe când vom reveni la masă, continuă el cu oarecare ironie în glas. - Cine poate ști de ce oare este ea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
teatru ori la vreun restaurant, în acea seară. Nu a stat pe gânduri. M-a luat de mână și am plecat imediat, aproape alergând. Acasă, întuneric. A încercat să spună ceva ce semăna cu o retragere dar, foarte serios și grijuliu pentru sănătatea ei, i-am arătat cheia ce am ridicat-o imediat din locul știut. A ridicat ușor din umerii ce-i tremurau vizibil, m-a privit întrebător cu oarecare teamă și a înclinat aprobator capul, fără să mai spună
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
de întâlniri amuzante cu căprioare, care nu se lasă deloc impresionate de prezența omului și cu veverițe deosebit de amuzante, dresate parcă să facă reclamă în sensul atotprezentului îndemn la relaxare: „sit back, relax & enjoy life” cu care ne-au dirijat grijulii voluntarii dispuși oricând să răspundă la întrebări. Lăsând la o parte fauna locurilor, o mențiune tristă se cuvine regnului vegetal, reprezentat prin pădurile extinse pe care le-am traversat până la intrarea în Parcul Național. La înălțimi la care în Europa
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
ordine în toată casa. Cât ai lipsit, eu am fost mai leneș, dar și foarte ocupat!... Am uitat să aduc și niște flori. Sper să mă ierți. - Vrei să-ți faci duș, ca să dau drumul la cazanul băii? zise Violeta grijulie, ca să știe și ce o așteaptă de-acum încolo și făcându-se că nu ia în seamă vorbele soțului mereu absent... - Chiar te rog! Azi am transpirat mult și cred că nu mă poți suporta lângă tine așa. Și apoi
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
regretam că nu am știut ora exactă ori nu am reușit să prind postul în cauză. În schimb, am avut satisfacția să-mi aud vocea vreo două săptămâni mai târziu, în paginile de internet ale Asociației „Universul prieteniei”. Rodica Rodean, grijulie ca de obicei, a postat un material suficient de bogat. După aceea am trecut în curtea din față, cea de la stradă, pentru filmare. Aici trebuia să citim câte un fragment-două, fiecare din cartea proaspăt lansată, iar Raul-Ovidiu Vasiliu dintr-o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
De la naștere mă îmbie Această scurtă poezie Împletita de magie Încununată sfânt de o jucăușa feciorie De la naștere mă îmbie O viață plină de magie Cu povestiri și mari visări din fragedă copilărie Așezate într-un cufăr de o mană grijulie De la naștere mă îmbie Această mare bătălie Ce ma înnobilează și mă învie Ce de aripi tot mă smulge spre înaltă reverie De la naștere mă îmbie Să mă scape de trufie Și de a lumii mișelie Magii și Credința vie
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
întrebă impacientată o altă profesoară din grup, ceva mai tânără decât prima, negricioasă la piele și cu păr negru-albăstrui. -În niciun caz. Ar fi costat prea mult. Numai prinderea lor cât ar fi fost de scumpă! Iar străinii sunt foarte grijulii, chiar cu animalele, nu ca noi, fac aceste conserve din carne de vită, le argumentă directorul. -Ar fi fost bine, dacă am fi cunoscut limba germană sau am fi luat cel puțin un profesor cunoscător al acestei limbi... murmură altă
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu de taclale... În fine, eram gata să pornim, când vecina cea grijulie se-arătă în poartă c-un săcăteu uriaș pe umăr. -V-adusei ceva de-ale gurii, în caz că-ntârziați... zise timid și alintător. -Pușchea pe limbă-ți! se asmuți la ea Lili. Ce amânare?! Nici o zăbavă! De vrea Domnul, mergem întins! Doar
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
covinsă fiind, că spiritul său mă aude și se bucură de revedere. Am pus buchetul de crizanteme într-un vas mare de lut, ce se afla lângă crucea de marmură albă pe jumătate umplut cu apă, în care cineva pusese grijuliu câțiva trandafiri. Lumânarea aprinsă am pus-o în interiorul suportului metalic în formă de felinar, la adăpost de vântul bezmetic ce răscolea fără astâmpăr somnul eternității. În scurtul moment de reculegere am contemplat în tăcere fotografia de pe cruce, zâmbetul luminos al
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
vorbească legea, numai tu să pleznești odată, că m-ai îmbătrânit cu viața asta lungă a ta. Vorbele incredibile i se înfigeau în adâncul creierului ca niște piroane. Niciodată nu-i vorbise gineri-său așa. Numai vorbe mieroase și atenție grijulie de câte ori venea și le umplea portbagajul. Acum...ce l-o fi apucat? În aceste condiții, sufletul lui moș Ion deveni tot mai ușor și-ncepu să urce spre gură sau, oricum...să fie gata de plecare. Ar mai fi vrut
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
acum vibrația iubirii noastre , pe coarda unui timp înmiresmat de stele, într-un pelerinaj așa timpuriu , pe Calea Lactee. *** Și de data asta, îmi deschise ușa domnul Mitrea, căruia îi lăsasem cheia , pentru orice eventualitate, probleme de instalații , treburi din astea; grijuliu, eschivându-se pentru mica întârziere la deschiderea ușii, îmi zise: „Știți, și eu , și soția, și fiica noastră coasem goblene... „ „A! da? poate văd și eu unul vreodată„ , mă arătai eu interesată. „Cum să nu?„ Și plecă deîndată să-mi
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
de vară deschiși la culoare și bine călcați, au zâmbit binevoitori și s-au apropiat de ușa mașinii ce rămăsese larg deschisă. Au întins brațele și au preluat femeia cu o grijă exagerată ce n-a scăpat atenției celorlalți. La fel de grijulii au făcut primii pași împreună, susținând-o de subțiori în timp ce ea își strângea la piept geanta și bastonul. - Stați, mă! Stați oleacă să-mi trag sufletul, i-a oprit femeia respirând greu. E mult de mers până la notar? De ce nu
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind-o de culoare, Chemând albine harnice s-așeze Polenuri felurite peste floare. Ăst timp, în crânguri
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
Aghioritul spunea: „Dumnezeu mi-a rânduit împărăția veșnică, iar eu trebuie să mă pregătesc pentru ea, în toată vremea vieții”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinții erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăției veșnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia. Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
Dintre toate anotimpurile, vara este modelul de viață și cel mai aproape de felul meu adevărat și plăcut de a fi! Acum este toamnă! Vara încă se mai zbate în cumințenia golului din mine! Ca un om matur este toamna! Gospodar, grijuliu, grav, mai rar zâmbitor, purtând cu resemnare bucuriile și tristețile lui! Mă uit acum în jur și observ că mai sunt frunze, iarbă, flori. Probabil că bruma, încercată de sentimentul milei sau remușcări, stă pe undeva pe gânduri! Privesc copacii
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
Nu suport lacrimile pe obrazul lor.... Dacă sunt atât de apropiați de un câine, oare cum se poartă ei, cu cei asemenea lor? Cred că este formidabil să fii OM ! Să oferi și să primești dragoste și înțelegere ! Să fii grijuliu cu cei de lângă tine, să fii corect și în acelaș timp prietenos.! Dar mie nu îmi pare rău că sunt un biet animal ! Mai am o mare ‘dorința ”.... Nu știu cum să le spun , că mie mi-a plăcut mult, mult, la
CITTA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377727_a_379056]
-
Am găsit-o ghemuită lângă reșou. Nu plângea, dar era tristă, din nou cu privirea aceea pierdută, care mă îngrijora atât de mult. S-a uitat la mine lung și întrebător, de parcă mă vedea pentru prima oară. Mă mișcam încet, grijuliu la fiecare gest, în timp ce despachetam sub privirile ei întrebătoare și vorbeam la fel de încet, liniștitor, explicându-i ce am făcut, ce i-am adus și că trebuie să mănânce. Ea rămăsese mută, cu ochii la buchetul de flori pe care nu
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
sînt foarte diversificate, liniștesc. Altele, cum ar fi cele lăsate de o vizită în capitală, trezesc mirarea și pun sub semnul întrebării indirect pitorescul. Regele este asociat cu Carol I și este perceput acum ca omul ordinei, constructor și mecena, grijuliu pînă la detaliu, spre exemplu, de buna funcționare a tipografiei Fundației Regale. Atracția acestuia pentru noile ideologii ale Germaniei naziste este ștearsă, prezența consilierilor săi politici este uitată, nu și prezența reginei Maria care amintește de războiul din 1914. Regele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
semne că se va umple cîndva. Duios și nu prea, pentru că, nu-i așa? nu numai regele Mihai trebuie să facă vizită în SUA, tulburînd astfel somnul locatarului din Cotroceniul monarhic, ci și cel de-al treilea președinte de republică, grijuliu cu imaginea în lume a noii generații de nomenclaturiști, răsărită după decembrie 1989. Și nu prea, dacă socotim că televiziunea prezidențial teleghidată nu va scăpa, sîntem siguri (existînd acolo o perpetuu humectată Rodica Beclean), clipa unei strîngeri de mînă cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că a fost și a rămas urs.. Să-i fie respectat regnul. E și rostul summit-ului de la Helsinki. Numai că America, prin proaspătul ei accidentat la genunchi, stă de vorbă acum cu Rusia nu ca-n războiul rece, extrem de grijulie și aproape timorată, ci de pe poziția ei de primă putere globală. Care totuși e precaută cu cealaltă "putere", oricînd în stare de gesturi nesăbuite. Consolarea noastră, deci, stă în perceperea unei Rusii ce nu mai poate decide mondial de una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dureros e prețul primirii noastre în structurile euroatlantice se vede și din silnicele compromisuri ce determină încheierea tratatului cu o Ucraină care deține străvechi teritorii românești, în virtutea pactului Ribbentrop-Molotov. Le Monde din 14 martie a.c. pune degetul pe rană: "Grijulie să-și menajeze șansele de a face parte din primul val de integrare în NATO, România știe prea bine ce ar avea de pierdut dacă ar pune în discuție granițele moștenite după cel de-al doilea război mondial". Dacă n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iliescu își dă cu părerea despre orice. Avînd aerul de mafaldă menită să îndrume, să traseze, să indice. Să ferească pe ceilalți de greșeli. Cum să nu-și fi dat cu părerea și despre "Madrid"? Cu fața lui de babacă grijuliu, voia parcă, într-o secvență tv, să spună: v-am zis să fiți cuminți, să nu vă obrăzniciți și să mergeți tot cu mămuca Marusia. Într-o scenă mută, Chirac și Clinton, la summit, pe un culoar, în semiobscur, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]