2,606 matches
-
intelectual și cultural, a epurării creștine absolute și, paradoxul cel mare, a tatălui propagandist ce eșuează în construcția socială a unui eu-tiranic, din cauza sentimentalismului vorace. Valentin Stepanovici, tatăl, este un sensibil care are nostalgia călăului. Un tată castrator fără nimic grotesc. Afară de aversiunea - în fond, împrumutată ideologic - pentru creștinism. Un tip de personaj pe care literatura contemporană nu l-a explorat, nici măcar la suprafață. Proza românească postdecembristă ce tratează comunismul aduce deseori cu un asalt eșuat. Prea multe înșurubări nefertile în jurul
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
familiei oarecum înstărite, matriarhale, din satul românesc. Nu este o imagine a tinereții sau, cu atât mai puțin, a iubirii. Parohia este cartea personajului central, e poemul absurd al unei minți spectaculos de diforme. Haosul determină fie situații hilare, fie grotești, ba nu de puține ori, ambele deopotrivă. Episodul în care personajul fuge din cabinetul dentistului, după mai multe zile de dureri insuportabile de dinți, cel în care redactează după dictare un raport pentru Mîrza, securistul satului, cel în care îi
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
a dat cât ți-ar fi trebuit ca să faci un lucru mare, e recomandabil, pentru starea bună a vieții, să accepți condiția de diletant. A avea mentalitatea unui creator când nu ești dotat cum ar fi necesar e tragic și grotesc. Balzac mai spune adevărul banal, însă inconturnabil, că ai nevoie de elaborare îndelungată. Numai că pentru asta trebuie să poți să gândești. Să te concentrezi asupra unui proiect. Din păcate, nu gândesc. Îmi trece câte ceva prin cap. Îmi pierd timpul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
Dinescu, era Paler, era Dorin Tudoran, era Baconski, era Doinaș, era N. Manolescu, era Eugen Simion, era Ana Blandiana, erau încă alții, destui scriitori care dezavuau „Cântarea României”, care respingeau protocronismul, care se opuneau, prin neparticipare, cultului deșănțat al perechii grotești de dictatori. Cu nuanțe, pe tonuri diferite, explicit sau numai aluziv, linia culturală oficială , sintetizată de sinistrele Teze din iulie 1971, era respinsă. Iorgulescu era un bun vorbitor, miza pe calm, pe logică, pe constrângătoarea logică, tăios totuși, sarcastic, percutant
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
În ce constă însă originalitatea reflecțiilor lui Norman Manea? În primul rând, în această insistență asupra caracterului carnavalesc al totalitarismului. Din perspectiva scriitorului româno-american, ceea ce individualizează totalitarismele de secol XX n-a fost atât dogmatismul ideologic, cât mai degrabă caracterul grotesc: complicitatea dintre cruzime și spectacol, dintre ferocitate și artificiu, reunite în metafora Dictatorului-Clovn (preluată de la Federico Fellini). Dictatura ultimelor decenii a fost „un pitoresc amestec de brutalitate și farsă, de oportunism și ideologie”. Ambiguitatea la toate nivelele este Răul fondator
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
toate nivelele este Răul fondator al totalitarismului, periculoasă tocmai din cauza caracterului său spectacular. De aceea, mai importantă decât colecționarea atrocităților sau chemarea la ordine a victimelor i se pare autorului vânarea acestor bizarerii de circ ale Sistemului. Ciudățeniile, paradoxurile, anomaliile grotești trec înaintea arheologiei suferinței. Norman Manea rescrie istoria comunismului cu un manual de teratologie în față; malformarea totală a organismului social se ghicește în viciile de conformație, în entorsele membrelor, în organele îngrămădite fără logică. În această ordine răsturnată, Primul
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
cu securistul dinaintea plecării definitive din România: departe de a întruchipa brutalitatea Sistemului, el se prezintă ca un tânăr „inofensiv”, gata să pozeze pentru o clipă în admiratorul, de nu chiar în protectorul scriitorului contra taberei dogmatice. Întreaga întâlnire e grotescă prin amănunte (tânărului i se desprinde „nasturele de partid” de la pantaloni și cere interogatului ac și ață) și prin înscenarea stilistică: schimbul de replici al celor doi, plin de aluzii și de codificări ideologice care de care mai complexe, urmează
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
amprenta gândirii lui Manea - rezistența prin parodie. Literatura nu poate răspunde politicului pur și simplu prin „negarea solemnă, luându-l în serios” (și, din păcate, asta n-au înțeles prozatorii „obsedantului deceniu”), ci prin caricaturizarea valorilor sale forte, prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix culpa, apărut în 1992, pare pedant și cuminte. Mai interesantă
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
din București (cu studii de economie) și un fost șef al unei direcții sanitar-veterinare județene. Dacă până acum am putut vorbi doar de cheltuieli greu justificabile și suspiciuni că banii au fost direcționați preferențial, acum lucrurile capătă, suplimentar, o coloratură grotescă. Doamnelor și domnilor deputați, Cred că a sosit momentul să punem capăt acestei anecdote bugetofage care a fost istoria Institutului Cultural Român. Mai întâi pentru că este o instituție inutilă: de facilitarea contactelor culturale dintre România și alte țări au obligația
Un deputat cere desființarea ICR și îl invocă pe Caragiale în demersul său by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34385_a_35710]
-
Creangă, Soacra cu trei nurori (1875), unde feciorii babei „nalți ca niște brazi și tari de virtute, dar slabi de minte” apar pe plan secundar „într-un chip memorabil, prin grotescul uimitor de subtil sugerat, al scenei. La fel, înfățișarea grotescă a soacrei culminează în scena finală („umflată cât o bute”), iar festinul pregătit de nora cea tânără pare o „scenă remarcabilă de genre, ieșită din pana unui maestru olandez”9. Capra cu trei iezi (1875) duce cu gândul la Roman
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
considerată tot din sfera grotescului, procedeu mai bine impus în Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă”, conducând la „o viziune a lumii pe dos, înțeleasă à la lettre, cu vorbire anapoda”. Cu frenezia lor contaminantă îl modifică și pe atât de seriosul erou al basmului
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
de gândire vădit de Creangă se înrudește cu cel aflat la originea culturii populare a râsului, încât omul anapoda se integrează paradigmei mai largi a lumii pe dos, cheia universului ficțional al humuleșteanului. Putea fi lesne identificat în șlagărul alaiului grotesc din basmul Harap Alb : „Lumea asta e pe dos/ Toate merg cu capu-n jos...” Subcapitolul Universalitatea expresiei artistice, din VI. Izvoarele râsului în opera lui Creangă, se datorează tocmai acestei confruntări cu o carte ce vine să rezolve, prin
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
oral fragmentele lor neadunate încă, atmosfera originară, identificabilă la fiecare seminție omenească începă- toare... ca elementaritate creatoare”11. Așadar, pe de o parte homerismul e citit ca o gigantizare a personajelor, o supradimensionare eroică, dar și încărcarea lor cu tușe grotești; iar pe de altă parte, a le face să respire atmosfera „începuturilor” umanității, a primitivității și străvechimii, stăpânind tainele naturale ale lumii.Ceea ce explică lipsa figurilor de stil și a ornamentelor tropice, dar și recursul la un soi de alegorism
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
de învățămînt adevărat pregătește indivizi liberi, cu opinii și cultură, cu verb și principii, cu spiritul competiției și al performanței strecurat aproape genetic în sînge. Avem noi nevoie de astfel de specimene? Ferească- ne Cel de Sus! În spectacolul acesta grotesc și costisitor am găsit, ca Alice spre Țara minunilor, și cîteva uși care m-au scos din coșmar. Care m-au făcut fericită! Luminoasă! Pe insula mea se poate, încă, trăi frumos... Prietenul meu Mitică Avakian m-a invitat să
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
Germania populația are ceva soios, pauper, îmbătrânit. Insertul de animație cu desenele copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează tabloul sordid
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
Cineva încearcă să comunice cu mine“, povesti că-i trecuse prin minte, pradă agitației. Senzația de a se ști cercetat îi agravă, ca întotdeauna, complexele: se vedea urât, disproporționat, stângaci. Chiar și cei șaptesprezece ani câți avea i se păreau grotești. „Dar nu-i așa“, avea să-i spună peste doi ani fata care în momentul acela se afla în spatele lui; o veșnicie - își zicea Bruno -, fiindcă nu se măsura în luni și nici măcar în ani, ci, așa cum li se întâmplă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
poate datorită caracterului precar al limbajului, ne încăpățânăm să-l etichetăm drept râs sau plâns; fiindcă e rezultatul unei combinații monstruoase de fapte îndeajuns de dureroase spre a stârni plânsul (ba chiar un plâns disperat) și de întâmplări îndeajuns de grotești pentru a dori să-l prefacem în râs. De aici rezultă un soi de manifestare hibridă și îngrozitoare, poate cea mai îngrozitoare pe care o poate avea o ființă omenească; și poate și cea mai greu de consolat, din pricina amestecului
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
din pricina amestecului confuz ce o provoacă. În fața ei ne încearcă adesea același sentiment potrivnic ce ne copleșește în fața unor cocoșați sau schilozi. Suferințele i se tot acumulaseră lui Martín pe umeri încă din copilărie, ca o povară din ce în ce mai grea (și grotească), așa că simțea că trebuie să se miște cu mare băgare de seamă, pășind veșnic ca un echilibrist nevoit să treacă peste o prăpastie pe sârmă, dar purtând o greutate oribilă și urât mirositoare, ca niște saci uriași de gunoaie și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
altul, din El mono gramático de Octavio Paz, referitor la „clipa scripturală”: „Pete: buruieni: ciorne. Ștersături. Prins între linii, lianele literelor. Sufocat de linii, lațurile vocalelor. Mușcat, ciupit de cleștii, de cârligele consoanelor. Buruieniș de semne: negarea semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș transformat în deșert, gălăgie în liniște; nisipuri de litere.[...] În asemenea romane, în care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca „subiectivitate scriindă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
lui John Grisham și din mai toate filmele de succes americane) sunt fenomene bizare pentru o țară care acum 20 de ani cerea capitalism și investiții străine (taman din Piața Universității, de altfel). Firește că economia de piață are dimensiuni grotești, ticăloase, corupte moral. Dar să ne sucim azi, după doar 20 de ani (adică un minut la scenă istoriei mari) e curat semn de schizofrenie. Cu asta se ocupă corporațiile care generează profit: cu mineritul, cu organismele modificate genetic, cu
Un deputat tranșant: DA mineritului, NU hipsterilor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35343_a_36668]
-
români. Prin gestul său, UDMR se alătură celor mai extremiste mișcări maghiare, precum Jobbik, și, în loc să conlucreze cu partea română pentru buna conviețuire între etnii, își asumă rolul de instigator la violență și conflicte. Prin sesizarea împotriva României după spectacolul grotesc și înspăimântător al huliganismului maghiar, UDMR devine o formațiune politică nefrecventabilă, dând dovadă de un antiromânism acerb, dar și de o orbire totală în fața evidențelor. În mod normal, UDMR trebuia să facă sesizarea la FIFA împotriva Ungariei pentru faptul că
Deputat PSD, despre sesizarea UDMR la FIFA: Un act josnic de trădare la adresa României by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35432_a_36757]
-
pentru a-și face capital de imagine. "În pixul lui Oprescu stă decizia, a candidat, l-am susținut, trebuie să-și asume decizia și responsabilitatea", a spus Cătălin Ivan la Antena 3. Europarlamentarul PSD a adăugat că "mi se pare grotesc modul în care anumiți politicieni s-au lipit de tragedia lui Ionuț (copilul omorât de câinii vagabonzi - n.r.), ca să câștige capital electoral". Purtătorul de cuvânt al PSD a subliniat: "Nu cred în lacrimile unor dintre politicieni. Să faci conferință de
Din PSD, pentru Oprescu: L-am susținut. Să-și asume responsabilitatea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35456_a_36781]
-
se colorează, în respectiva perioadă, dinaintea plecării, într-un cenușiu și mai accentuat. Imaginea care îi stăruie înainte e aceea a cozii la alimente, la care românii se așază pregătiți ca pentru o luptă. Autorul însuși taxează respectivul spectacol drept „grotesc”. El este, în aceeași măsură, dezumanizant, dar, din nou, ferit de tezism de umorul negru în care Pora excelează. „Trei, patru, poate douăzeci de femei mai în vârstă, mici de statură, apropiate de ruralitate, purtau pe sub rochiile de stofă pantaloni
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Universitară, sau „s-a deplasat în una din zile la Curtea de Argeș, unde a executat foarte multe fotografii cu biserici, mânăstiri și sfinți”, pentru că bate anticariatele și bisericile („nu se afla înăuntru decât femeia care vindea lumânări”). E de-a dreptul grotesc că filajul „obiectivului” nu încetează nici la cimitir, unde domnul Stork intrase probabil să vadă cum se desfășoară ritualurile ortodoxe („după 5 minute în cimitir a sosit și o mașină funerară - urmată de mulți cetățeni, cca 15, în care se
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]