1,082 matches
-
mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte planete. Și iarăși,/ prietenii fumînd și aruncînd zaruri/ pe pîntecul balenei albe;/ muzică purpurie - tatuajul/ unei dansatoare se zvîrcolește" (ibidem). Ori cultiva un grotesc solemn, cu inserturi mitologice, o degradare aulica, țeapăna: "Cu lira lui dezacordata trece/ Orfeu pe sub bolțile de piatră crăpate/ tăi peste începutul acestui poem/ și rămîn doar bolțile de piatră crăpate/ dintr-un oraș unde rînza e rege/ și brînză
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
scria pe frunze" (Ordinea lucrurilor). De un discredit mai grav are parte un alt motiv sacrosanct, cel al patriei. Exasperat de patriotismul calp, resuscitat în "epoca de aur", devenit obligatoriu ca o uniformă mentală, Vasile Proca dă frîu liber unui grotesc cu rol de antidot. Verva antipatriotică, prezentă și la alți poeți, bunăoară la Mihail Gălățanu, spală, aidoma unui jet energic de apă, impuritățile demagogice care s-au aglomerat asupra conceptului făcîndu-l insuportabil. "}ară tristă, plină de umor" e tratată în
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
circ, cuvînt, sunet, mișcare, așa cum l-a preparat Claudiu Goga aici, mi se pare parcă mai dur, mai sec, mai caustic, mai pregnant, într-un fel, decît în alte montări pe care le-am văzut cu „Die Macht der Gewohnheit”. Grotescul și cabotinul merg pe sfoară. Echilibru fragil. Ca în viață. Ca în artă. Sîntem pe scenă. Actori și spectatori. Spațiul este aproape gol. Ușa metalică, pereții și podeaua își arată, vag, strălucirea rece. Cîțiva copaci, devitalizați. Sub semnul acesta apăsător
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
acestui mesaj. Ceea ce m-a șocat, poate, cel mai mult este viziunea de antierou al lui Parsifal. Regizorul a speculat inocența, candoarea și puritatea acestuia, transferându-le, de pildă, în actul al II-lea pe un plan al derizoriului, al grotescului. Parsifal este un marinar total tâmp care intră în jocul unor fete de la cabaret care vor să-l seducă. Scena respectivă pare vulgară și are o puternică tentă de sexualitate grosieră. Spectacolul nu mai are mister și nimic sacru în
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
se rezumă la descrierea ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești, câteva secvențe sunt aproape memorabile, dar cam atât. Tipologia personajelor, chiar onomastica, situațiile și dialogurile care frizează grotescul și absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
nu ne miram de unde." Cînd nu cată spre ceruri-nalte, poemele se deghizează stîngaci în cîntece populare și își doresc să semene cu giuvaierurile adunate de Blaga sau își subțiază vocea după boabele și fărîmele argheziene. E un progres față de grotescul filozofărilor în cascadă din alte poeme, dar vocea falsează voioasă ca la o serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și îl sfințește/ Dar de rouă
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
dintre cele mai captivante. În sfârșit, "Bizarmonia" este un mare spectacol cu trei autori, compozitorul Nicolae Brândus, regizorul Alexandru Tocilescu, coregrafa Raluca Ianegic; grandoarea unei spiritualități tipic balcanice ne este revelata în valorile ei atât de contradictorii ce ating limitele grotescului, ale tragicului, aspecte formulate cu o frenezie de-a dreptul copleșitoare. Concursul formației "Pro Musica Nova", din Cluj, a fost entuziasmant. Temeinic pregătit, concertul Orchestrei de Cameră Radio s-a bucurat de conducerea dirijorului Cristian Brâncuși; "Interval 19", lucrare datorată
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
o simplă privire asupra unui lucru/ care nu-și mai amintește nimic" (Oprește poemul). Din starea de autoscopie a poemului nasc grave întrebări pe fundalul a geologice - să le zicem - schimbări și împrumuturi între regnuri, într-un familiar și ludic grotesc din care, miraculos, nici un actant nu iese abuzat, mutilat, jertfit, la părăsirea tiparelor. Un carnaval? O lecție? Ascultați: "Astfel au fost învățați a umbla// hipopotamul pe frânghie/ peștele pe șosea/ rândunica la fundul apelor/ fluturele-n măruntaiele/ pământului// omul pe
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
este mult mai plăcut, subiectul este totuși literar, se simte că scriitorii răspund mai cu plăcere, iar textele, inevitabil, au un conținut care le face adecvate într-o revistă culturală. Zelul, exagerarea (toate paginile sînt acaparate de un singur subiect), grotescul dimensiunilor sînt însă lucruri care vin din tradiția recentă, postbelică, a presei contaminate politic. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4978_a_6303]
-
am ajuns să ne înțelegem din priviri. Semnul deplinei comunicări. Ceea ce îl caracterizează pe Victor Rebengiuc este o inerentă disciplină scenică, abilitatea de a asocia stări contradictorii și de a descinde întotdeauna în profunzimea unui rol. Emană energie și stilizează grotescul lui Richard al-II-lea, este grosier și frust în rolul lui Stanley din Un tramvai numit dorință, tulburător, profund, dureros în Pădurea Spânzuraților, succulent în Caliban din Furtuna și plin de energie, năstrușnic în Bottom. Când l-am văzut în Unchiul
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
orizonturi va fi esențială. Nu cred că Paul Bailey ajunge în stadiul ei. Dar nici nu sînt sigură că vina îi aparține integral. E ușor de ghicit cum vor fi priviți intelectualii români din preajma războiului de către cititorii occidentali ai Jurnalului: grotesc antisemiți, lași, oportuniști, cruzi, complet lipsiți de loialitate față de un prieten aflat la nevoie. În cronica sa, Bailey prezintă cu oarece detalii "cazul" amiciției dintre Mihail Sebastian și Nae Ionescu, citînd din faimoasa (și infama) prefață la De două mii de
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
rentează, iar muncă n are rost,/ Se spulberă hotarul dintre deștept și prost. Mulți indezirabili lâncezesc în suculenta economie subterană, se extind că o lacoma plaga. Polițiștii corupți, apăsați de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Corin Braga. Orice tentativă (de bun simț) de a psihanaliza și de a găsi o logică, un principiu de coerență, în și între imaginile onirice din jurnal, e sortită eșecului. Visele notate aici - unele cu tentă �arhaică", altele amintind de grotescul desenelor animate realizate pe computer - nu diferă prea mult de cele ale omului �obișnuit": în ele se amestecă familia, amintiri mai vechi, bunicii morți, cu mesaje ce au aerul de a fi revelații, imagini pasagere, probleme mărunte ale vieții de
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
rentează, iar muncă n are rost,/ Se spulberă hotarul dintre deștept și prost. Mulți indezirabili lâncezesc în suculenta economie subterană, se extind că o lacoma plaga. Polițiștii corupți, apăsați de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rentează, iar muncă n are rost,/ Se spulberă hotarul dintre deștept și prost. Mulți indezirabili lâncezesc în suculenta economie subterană, se extind că o lacoma plaga. Polițiștii corupți, apăsați de epoleții grei, devin simpli mielușei, fugăriți de infractori pe aleile grotescului jenant sau sunt șantajați de interlopii care fac legea. Recenții violatori ai liniștei romantice de odinioară, ne schilodesc prin amputarea lentă a structurilor sufletești, generând consternare, panică și claustrare. Au arme performanțe în mână și drepturile omului în gură. țopia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai perfidă decât ne putem închipui. Trăim prea puțin pentru a ne măsura cu ea. Și-atunci... Disperarea ne face să încercăm imposibilul, să forțăm limitele, să vrem, să încercăm
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Lu Xun, cel mai reprezentativ identitar, de o asemănătoare complexitate și luptînd la fel împotriva maladiilor culturale, a nedreptății sociale și a eșecului politic, descriptor inegalabil al chinezului (vezi nuvela Adevărata biografie a lui A.Q), maestru al alegoriei, al grotescului. Pentru cei familiarizați cu literatura chineză clasică, este reperabilă deopotrivă moștenirea nuvelei chineze medievale, strategiile fantasticului nebazat pe ruptură, pe ezitare, ci pe o lină alunecare în cealaltă zonă, care nu este un „dincolo”, ci tot prezență, una subtilă, a
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
minimul obținut de la ceape, ei înfruntă vânturi, ploi, viscole fabuloase, moartea prin înghețare, pentru a descoperi la capătul suferințelor o lume miraculoasă inventată de autor și care face deliciul lecturii. Ceea ce dă savoare cărții este tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil. Eroii principali, excelent creionați, chiar cu tușe îngroșate, creează un spectacol permanent
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
puși în situații deosebite, fie pe marginea șanțurilor, fie pe băncile de sub teii din poarta școlii, loc de întâlnire a boțoaienilor. Ariton știe să tempereze fiecare secvență a romanului, să o literaturizeze și să-i dea culoarea aceea specifică de grotesc țărănesc, amestecat cu o inventivitate lexicală spumoasă. Când îți propui să faci o frescă a satului românesc din preajma Vasluiului, scos din trecutul lui psihologic, cultural și silit să se adapteze la un nou model de gândire și de viață, sigur
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în depozit de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
absurd, alături de casă și Cielo, salariul de președinte de 600 de dolari ca făcând parte din avere - asta pentru a întări la public imaginea sărac și cinstit. Dar reacția cea mai adecvată situației a avut-o această împerechere perfectă a grotescului cu sinistrul care este Miticul nostru românesc, Corleone Dragomir: „Păi, ce, dom’ne, eu am numai 10.000 de euro? Hă, hă, am mai mult”. Apoi, cu un rânjet: „Da’, știți ce? Sunt sărac, sărac lipit pământului”. Ca și legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
angajează ca moderatori TV sau conduc organizații neguvernamentale care îi ajută direct pe cei nevoiași. Nu consideră că viața începe și se sfârșește cu politica. Ai noștri, în schimb, nu ezită să se afunde în ridicolul cel mai avansat, în grotesc, discreditând fără să clipească funcția pe care au avut-o în stat, doar-doar or mai apuca o dată să facă maselor cu mâna... Gesturi care pe orice om de bun-simț îl aduc în pragul vomei sunt comise cu gingașă nesimțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de ani - într-un Cațavencu închipuit de Alexandru Da bija în cheia unui mahalagism alcoolic fără ieșire, atârnat pe-o gură de iad. Ei bine, la Eminescu hipnoza n-a mai prins. Tot ceea ce constituia mustul lecturii mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de don Fulgencio. Cum că de la sublim la ridicol nu mai este decât un pas, după cum spun unii, dar trebuie adăugat că nu e mai mult decât un pas de la ridicol la sublim. Marele adevăr se învăluie în ridicol; în grotesc, tragicul adevărat. De la sublim la ridicol nu e decât un pas, un pas spre interior, cel care face ca sublimul să se sublimeze, încă mai mult, să se convertească în sublimat corosiv. Dacă aveam zeii și aveau să trăiască cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mănânce ceea ce Logica îi dă; ne întoarcem toți la farfurie pentru că "doar logica dă de mâncare". Dar nu-i așa că se află ceva măreț, sublim, ceva supraomenesc în această rebeliune a săracului sclav? Nu-i așa că în măruntaiele comicului, ale grotescului sângerează și plânge sublimitatea umană? Săracă inimă! Săracă inimă care râzi pentru a nu plânge! Săracă inimă care înșeli pentru a nu compătimi, deoarece compătimirea te distruge și te anihilează! Cugetați la Aristofan, marele comic, la ce a bufonat, doar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]