884 matches
-
războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Manja a fost înființat în anul 1860 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii. După Unirea Basarabiei
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Manja a fost înființat în anul 1860 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Manja a făcut parte din componența României, în Plasa Volintiri a
Manja, Sărata () [Corola-website/Science/318615_a_319944]
-
războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Păuleni a fost înființat în anul 1822 de către țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Herson
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Păuleni a fost înființat în anul 1822 de către țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Herson și Poltava. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Păuleni a făcut parte din componența
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
pământurilor pe care le-au lucrat, în fapt dreptul de exploatare directă. Modul de răscumpărare a terenurilor arabile a fost reglementat prin legea din 12 iunie 1886. Prin aceste reforme, proprietatea statului în domeniul agricol a scăzut până la 10% în guberniile centrale ale Rusiei Europene și până la 44% în regiunile nordice. Prin comparație cu obligațiile bănești din trecut, sumele plătite pentru răscumpărarea terenurilor agricole au crescut cu aproximativ 45%. Plățile au fost eșalonate pe o mare perioadă de timp, până în anul
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
soluție pentru instruirea trupelor de rezervă fără creșterea semnificativă a cheltuielilor militare și în restrângerii serviciului militar obligatoriu. Soluția găsită a fost crearea „așezărilor militare”. Primele astfel de așezări au fost creată în fost cele create în 1810 - 1812 în gubernia Moghilev pentru membrii regimentului de muschetari din Eleț. Pentru înființarea acestor prime așezări, sătenii din regiune ar fi trebuit mutați în regiunile sudice ale imperiului. Mutarea sătenilor nu a fost dusă până la capăt, datorită declanșării invaziei franceze din 1812. Până în
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
așezări, sătenii din regiune ar fi trebuit mutați în regiunile sudice ale imperiului. Mutarea sătenilor nu a fost dusă până la capăt, datorită declanșării invaziei franceze din 1812. Până în 1825 au fost înființate așezări militare pe pământurile statului din mai multe gubernii (Sankt Petersburg, Novgorod, Moghilev, Vitebsk, Harkov, și altele). Așezările militare au fost subordonate, funcție de perioadă astfel: Așezările militare existau încă din secolul al XVII-lea în regiunile de frontieră de sud-est a Rusiei, unde trupele mobilizate aici trebuiau să țină
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
vatră datorită infirmităților căpătate în luptă, bolilor sau vârstei înaintate. Astfel, în timpul vieții lui Petru cel Mare, au fost înființate așezări militare în provinciile de curând cucerite de la Regatul Suediei, iar mai târziu asemenea așezări au fost înființate și în guberniile Kuban, Orenburg, Smolensk și altele. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, toate aceste așezări au fost distruse treptate sau au fost incorporate în teritoriile controlate de armatele căzăcești din Astrahan, Orenburg sau au Liniei Caucazului. Altele au fost absorbire de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, toate aceste așezări au fost distruse treptate sau au fost incorporate în teritoriile controlate de armatele căzăcești din Astrahan, Orenburg sau au Liniei Caucazului. Altele au fost absorbire de orașe sau satele statului. În guberniile răsăritene au mai rămas câteva așezări militare locuite de soldați-agricultori, dar care nu se mai deosebeau cu nimic de țăranii statului (государственные крестьяне, țărani cu statut intermediar, între cel de iobag și cel de țăran liber). La începutul secolului al
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
care nu se mai deosebeau cu nimic de țăranii statului (государственные крестьяне, țărani cu statut intermediar, între cel de iobag și cel de țăran liber). La începutul secolului al XIX-lea, în epoca războaielor napoleoniene, a apărut necesitatea organizării în guberniile interioare a numeroase așezări militare. Inițiativa fondării noii serii de așezări militare i-a aparținut țarului Alexandru I, care fusese fascinat de sistemul înființat în Prusia de Gerhard von Scharnhorst (milițiile Landwehr și Landsturm), care permitea creșterea în caz de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
temându-se că poate pierde statutul privilegiat pe care îl avea în anturajul lui Alexandru I. Primul așezare creată pe noile principii a fost înființată în anul 1810, când regimentul de rezervă de muschetari din Eleț a fost mutat în gubernia Moghilev, în uezdul Klimovici. Localnicii satelor alese pentru înființarea așezărilor militare au fost mutați în Novorusia. Aproximativ patru mii de țărani au fost mutați fără ca aceștia să opună rezistență, dar, în timpul transferuluil, un mare număr dintre ai a murit din cauza
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
al statului”, care au fost înzestrate pe cheltuiala statului. Ei s-au instalat în gospodăriile țăranilor relocați, au primit unelte agricole, vite și semințe plătite cu bani de la bugetul statului. Războiul Patriotic din 1812 a oprit organizarea așezărilor militare în gubernia Moghilev. Regimentul de rezervă a fost chemat în serviciul activ. La sfârșitul războiului, supraviețuitorii regimentului au găsit gospodăriile repartizate de stat pustii, prădate de locuitorii din satele vecine. Dat fiind lipsa experienței militarilor în domeniul agricol, guvernul a fost obligat
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
în cazul organizării unor noi așezări militare, sătenii să nu mai fie relocați, ci să fie în schimb înrolați în serviciul militar activ. Astfel, în toamna anului 1816, un întreg regiment de grenadieri a fost relocat în regiunea Vîsoțki din gubernia Novgorod. Această măsură a fost determinată de lipsa unor locații corespunzătoare pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
de lipsa unor locații corespunzătoare pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre săteni și coloniștii militari, să interzică trecerea
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre săteni și coloniștii militari, să interzică trecerea pământurilor așezărilor militare în proprietate privată. Ministerul
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre săteni și coloniștii militari, să interzică trecerea pământurilor așezărilor militare în proprietate privată. Ministerul de finanțe a ajuns la un acord cu proprietarii de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
terenurilor unui proprietar care refuza să accepte să-și concesioneze terenul. Pământurile acestuia au fost izolate de sursele de apă și drumurile de acces, iar proprietarul a fost silit în cele din urmă să accepte oferta guvernamentală. În 1817, în guberniile Novgorod și Slobodno-Ucrania au fost înființate comisii speciale pentru măsurarea terenurilor. Autoritățile guberniale au fost obligate să furnizeze toate datele necesare cu privire la hotarele proprietăților private din regiunile lor de competență. După evaluarea suprafețelor necesare pentru înființarea așezărilor militare, proprietarii erau
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
evaluarea suprafețelor necesare pentru înființarea așezărilor militare, proprietarii erau obligați să cedeze spre folosință terenurile și fermele agricole, iar Ministerul de finanțe stabilea cuantumul compensațiilor cuvenite fermierilor. Pornind de la modelul comisiilor mai sus-amintite, au fost înființate comisii speciale și în guberniile Herson și Ekaterinoslav. În cazul micilor proprietari rezolvarea problemei era chiar mai simplă: în schimbul terenurilor arabile trecute în folosul așezărilor militare, fermierii primeau în folosință pământuri în alte regiuni. În cazul stabilirii așezărilor militare în gubernia Slobodska-Ucraina, 59 de mici
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
comisii speciale și în guberniile Herson și Ekaterinoslav. În cazul micilor proprietari rezolvarea problemei era chiar mai simplă: în schimbul terenurilor arabile trecute în folosul așezărilor militare, fermierii primeau în folosință pământuri în alte regiuni. În cazul stabilirii așezărilor militare în gubernia Slobodska-Ucraina, 59 de mici proprietari, care au fost obligați să-și transfere terenurile în patrimoniul guvernului, au primit pămant la granița regiunii și compensații bănești pentru construirea unor case. În orășelul Ciuguev, toți locuitorii care nu se născuseră în localitate
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
erau subiecte ale recrutărilor, pentru completarea efectivelor armatei active. Moșierii din regiunile militare au fost scutiți la început de recrutări, fiind obligați să accepte recrutările doar în caz de război. Cu timpul, prima oară ca urmare a cererilor aristocraților din gubernia Herson, moșierilor li s-a oferit posibilitatea să aleagă între recrutareas țăranilor de pe proprietățile lor sau plata unor taxe în bani sau natură. Uezdurile în care funcționau așezările militare primeau sume semnificative de bani pentru cheltuielile zemstvelor (consiliile locale de
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
transformate în comitete regionale. Fii militarilor nu au mai fost recrutați obligatoriu în unitățile părinților lor, ci au devenit subiecte ale legilor generale de recrutare. În 1837, au fost formate noi așezări militare pe pământurile confiscate ale rebelilor polonezi din guberniile Kiev și Podolsk. Au fost organizate ferme pentru obținerea proviziilor pentru armată. Pentru a evita apariția unor crize ale terenurilor agricole, peste 14.000 de coloniști militari au fost mutat în regiunile așezărilor militare din Novorosiiks. Din rândul celor mai
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]