2,083 matches
-
doamna de onoare, păstrându-și zâmbetul surprinzător de intact. Sau s-a uitat la ea, mi-am spus eu, ca și cum ar fi crezut că doamna de onoare ori altcineva dintre noi avea de gând să-i ofere un coș cu gustări de picnic. Nu cred că te-a auzit, iubito, i-a strigat locotenentul. Doamna de onoare a dat din cap și și-a apropiat încă o dată megafonul gurii de urechea bătrânelului. Cu un volum vocal demn de laudă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o teamă de moarte!! Nu putea nici să plece, momentul nu era potrivit...! Păgubașul, slobozi un răgnet de fiară rănită. „Girondaaa... !! Unde dracul ai dispărut?” Suficient de timorată, femeia Își făcu apariția, privindu-l drept În fundul ochilor. „Pregăteam o mică gustare... De ce trebuie să ridici vocea?” Dominat de frumusețea femeiei, acesta Încercă oarecum stânjenit să-și ceară scuze. „ Îmi pare rău...Promit. Mă voi strădui să fac puțină educație, nervilor mei...! Te rog, pregătește o coală de hârtie și ceva de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă semna polița, contribuia cu bună știință la ruinarea acestei familii...! Câteva momente stătu În expectativă, În cele din urmă fu nevoit să semneze - la insistențele jucătorilor - obligându-l pe Doctor să numere banii. Imediat Gironda le servi o mică gustare, mai aduse câteva sticle cu băutură, făcându-se din nou nevăzută. Jocul de noroc, se reluă cu o deosebită asprime! Atât Doctorul, cât și adversarul său, Învârteau zarurile În mână, și le azvârleau cu o asemenea furie, Încât timorate, bietelerefuzau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Începerea lucrărilor fiind extrem de scurt, Tony Pavone lucra după amiezele cu cei doi colaboratori, stabilind unele detalii de principiu. În cele din urmă studierea planurilor de execuție epuizându-se, la plecare Tony Pavone se simțea obligat să ofere o mică gustare, așa de mică, gândea el amuzat-de regulă se terminându-se aproape de, miezul nopții...! De Carla, aproape uitase. Efectiv, nu-i mai ajungea timpul...! Trecuse mai bine de două săptămâni de când n’o mai văzuse și nici nu primise măcar un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
promisese solemn, astăzi nu va Întârzia sub nici un motiv. Cunoștințe vechi, patronul localului care Îndeplinea și funcția de ospătar, le amenajă o masă oarecum mai lateral - desigur, cât mai ferită de privirile curioșilor - și având În vedere, de fiecare dată, gustarea bucatelor se prelungea până după miezul nopții, presupunea iarăși un câștig bine venit. Cunoscând cine plătește consumația, se prezentă În fața lui Tony Pavone făcându-i o plecăciune. „Vă stau la dispoziție...” Polipeanu interveni. „Sunt de părere să bem câte un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lor valorică, după care fiind gata de plecare, se apropie la biroul de alături unde Încă prietenul ei mai lucra cu doi șefi de echipă. „O să Întârziem...! Spectacolul Începe la ora patru, ținu ea să-i reamintească. Până ce luăm o gustare...”. „Numai câteva minute te rog. Pentru a recupera timpul afectat producției, dă un telefon la unul din restaurante să ne rețină o masă...” Aceste cuvinte pronunțate, Tony Pavone Împreună cu cei doi șefi de echipă se aplecară din nou asupra planurilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrări. Să mergem...” În stradă Își strânseră mâinile fiecare mulțumit de felul cum se Încheiase tranzacția, moșierul Întrebând: „Ce direcție de mers aveți? Dacă avem același drum...”. „Mulțumim, nu e cazul...” sări Atena ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În mașină...”. Se bucurase nespus de mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e cazul...” sări Atena ca arsă. „Urmează să luăm o mică gustare după care avem bilete la circ...”. „Foarte bine...” - zise moșierul care nu pricepuse aluzia fetei de-a rămâne singuri. „Noi la fel va trebui să luăm o mică gustare. Cu multă plăcerea, poftiți În mașină...”. Se bucurase nespus de mult atunci când prietenul ei Încasase banknotele generatoare de noi speranțe, dar În prezent Îi privea cu ciudă pe cei doi. Parcă era un făcut. Cu cât dorea realizarea unui lucru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
banknotele generatoare de noi speranțe, dar În prezent Îi privea cu ciudă pe cei doi. Parcă era un făcut. Cu cât dorea realizarea unui lucru anume, cu atât obiectivul se Îndepărta...!! Se convinse odată În plus În momentul când presupusa gustare se prelungi până la miezul nopții, timp În care fusese nevoită să danseze cu toți trei bărbații...!” Iar atunci când „Nababul”, plăti toată consumația, Atena Își descreți definitiv fruntea, bucurându-se de splendida seară În care fusese Universul celor trei comeseni...!! Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deschide o anchetă sperând ca În maximum două luni să elucidăm misterul...!! Dacă se Întâmlă să aveți totuși drum, intrați să vă informăm de mersul cercetărilor...!” Evident deconectat, Tony Pavone intră cu Atena Într-un local să servească o mică gustare deoarece alergase ziua Întreagă fără a pune nimic În gură. Biata fată privea la prietenul ei bolnav neputincioasă, destul de speriată. Mintea fetei refuza să Înțeleagă adevărata tragedie a bolnavului, nu Înțelegea mai ales de ce acesta e respins cu ostentație. Dorea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prânzului, simți o foame, teribilă. Se adresă fetei. „Noi nu mai mâncăm nimic astăzi...?” „Chiar ți-e foame...?” „Evident. După cât Îmi aduc aminte, nu am pus nimic În gură nici aseară...” „În cazul acesta să luăm la repezeală o mică gustare, nu de altceva dar, mai e mult lucru de făcut În apartament: nici măcar geamurile de la ferestre nu am reușit să le curăț. Când să se așeze la masă, Atena constată. „Nu avem pâine...” Tony Pavone, exclamă. „De necrezut, cum a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de teamă să nu-l supere. „Acasă nu mă așteaptă plăcinte...” „Bine. În cazul acesta, intrăm la restaurantul Nord Hotel să luăm o mică gustare. Nu vom zăbovi multă vreme, șt-i, i-am promis nevestei și vreau să-mi onorez cuvântul. La ora mesei de diseară urmează să servim masa Împreună, sărmana, de multă vreme așteaptă acest eveniment...” Convins de realitatea vorbelor declamate, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
celor doi copii ai lui, colaboratori, o comandă compusă din două felii de pâine spongioase, o felie extrem de subțire de salam ori șuncă, o frunză de salată și o sută grame apă potabilă. Mai mult: Într-una din zile În timpul gustării la ora dimineții, acest miliardar, avu curiozitatea să observe lucrătorii mei ce mâncau. Spre stupefacția lui, aceștia mușcau cu o gură deschisă până la urechi dintr-o franzelă lungă de un sfert de metru, ce era burdușită În interior cu te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Într-o anumită direcție.. Îl luă de braț, mergînd o bucată de drum În tăcere, iar În dreptul restaurantului Berlin să se oprească. Propunerea Șefului nu se lăsă prea mult așteptată. „Nu stăm mai mult de o oră. Luăm o mică gustare, bem o singură sticlă cu vin, mai vorbim iar În final vom merge la șantier să studiem modalitatea de-a mai trimete niște muncitori În Calea Victoriei...!” Tony Pavone Își cunoștea prea bine Șeful ca să-și mai facă iluzii. Cum Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele telefoane dar maiorul nu era de găsit. În final renunță la căutarea maiorului, Mingoti promițând În mod solemn, a doua zi va rezolva el totul. Cum ora prânzului trecuse de mult, intrară Într’un restaurant Central pentru o mică gustare care se prelungi desigur, până după miezul nopții iar la despărțire Tony Pavone Îi mai oferi câteva sute lei, bani de buzunar...!! Conform Înțelegerii, Mingoti urma să rezolve singur problema deci, a treia zi, se prezentă la Șantier afișând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Hai spune, Îți promit ajutorul meu...!” „Puțin probabil...!” Îi trecu fetei prin gând dar rosti prevăzător. „În mod sigur realizez: sunteți suficient de inteligent iar capacitatea intelectuală vă ridică pe treptele cele mai Înalte a cunoașterii. După ce servim o mică gustare promit, poate veți Înțelege acordându-mi ajutorul...!” Studiindu-l pe furiși, Atena avea remușcări pierzându-și timpul cu un asemenea exemplar ce-i ședea mai bine În, Grădina Zoologică!! Pe mai departe socoti: dacă totuși va Încerca să pună În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zice...! Vinul ce-l mai bun este, să fie de calitate,pe săturate și... gratis...!” Tony Pavone, zâmbi. „Ați mâncat ceva În această dimineață...? Ști-i, vermutul pe burta goală...” „Câteva minute În urmă, am luat cu ajutorul meu o mică gustare. Dar nu vă faceți griji, avem o poftă de băutură...!” Îi sfătui pe cei doi lucrători Însetați să motiveze prezența lor meșterind ceva la liniile telefonice și apoi direct la birou, unde Înlocui chiar un aparat telefonic, spre aprecierea funcționarilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu lipsea nici una. Dar pe fundul coșului de gunoi cu pungă de hârtie maro pe dinăuntru era o conservă de pește goală; ton În apă, marca Geisha, mirosind proaspăt a pește. Sammler duse cutia la nas. Aha! Luase cineva o gustare? Emil, șoferul, poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
profesorii au început să plece, Sheba a venit la mine. Și-a cerut scuze pentru că îmi făcuse probleme cu râsul ei prea sonor și m-a invitat să le însoțesc pe ea și pe Sue la Traviata pentru o mică gustare. Așa că am plecat toate trei. Am de făcut un anunț, a zis Sue, când ne-am așezat în restaurant. — Pleci de la St George, am zis eu. Nu, a spus Sue, aruncându-mi o privire acră. Hai, Sheba, ghicești? — Oh, Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu ea. Stă închisă de atunci în dormitorul ei, refuză să iasă, refuză să vorbească cu mine sau să mănânce mâncarea pe care am pregătit-o pentru ea. Iese doar ca să se ducă la baie și să-și facă o gustare când știe că eu m-am dus la culcare. Găsesc mica mizerie pe care o face în bucătărie, dimineața. Noaptea trecută m-am trezit din cauza plânsului ei - de fapt a urletului. A durat ore în șir. M-am îngrijorat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dar și amatorismul are farmecul lui. Dacă le-ar fi arătat clienților lui, sigur ar fi fost Încîntați de ele. — Am putea să trecem acum pe la tine. — Imposibil! Ca să vin pînă aici, am pretextat că mă duc să-mi iau gustarea... Dar nu-mi vine să cred... Șeful meu să fugă cu o fată... Cum a putut să intre Într-o asemenea Încurcătură? Presupun că nu-i plăceau oamenii... Nu era prea vorbăreț... CÎnd mă mai invita și pe mine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părerilor susținute. Adesea oamenii din cartier se întâlnesc la baia turcească pentru a prânzi. Unii vin cu merindele după ei, alții îi cer băiatului de la etuvă să meargă să le cumpere câte ceva la târgul din apropiere. Dar nu-și iau gustarea imediat. Trec mai întâi în sala călduță, unde băieții îi spală și-i fricționează cu uleiuri și unguente. Se odihnesc un pic, culcați pe un covor din pâslă, cu capul pe un soi de drug din lemn îmbrăcat tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
covor roșu se întindea de la intrarea în cortul nupțial până la fântâna din centru. Sampath se clătină pe toată lungimea lui, aruncându-și inelul din nas, lovind cu picioarele. Domnul D.P.S. și soția sa, copleșind familia viitorului ginere cu băuturi și gustări, întâmpinară venirea lui cu o tăcere uluită. Sampath se simțea de parcă picioarele îi erau departe de podea, ca și cum, plutind într-o stare fără substrat, era lipsit de greutatea capului, a stomacului și a tuturor celor ce se găseau înăuntrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile cele mai bune, toate erau aduse la picioarele lui Sampath. Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]