2,577 matches
-
opinie. Pare foarte posibil! Prin urmare, de asemenea dacă vreunul, care este realmente cunoscător, ar conduce de unul singur, el va fi numit, desigur, cu același nume - „rege” - și cu nici un altul; de aceea, de fapt, toate numele formelor de guvernământ spuse adineaori au fost numai cinci. Așa pare, cel puțin! Ei, dar când cel care conduce de unul singur nu acționează nici după legi, nici după datini și simulează că astfel el este obligat să facă lucrul cel mai bun
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legilor, așa cum face adevăratul posesor al științei conducerii, pe când, de fapt, dorința proprie și ignoranța sunt inițiatoarele acestei imitații, oare unul de acest fel nu trebuie numit întotdeauna tiran? Desigur! (...) Numește-o deci pe aceea dintre cele trei forme de guvernământ existente, care este și cel mai greu, și cel mai ușor de suportat! În ce sens spui asta? Nu în altul decât că monarhia, conducerea de către câțiva și conducerea de către cei mulți erau trei astfel de forme de guvernământ amintite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de guvernământ existente, care este și cel mai greu, și cel mai ușor de suportat! În ce sens spui asta? Nu în altul decât că monarhia, conducerea de către câțiva și conducerea de către cei mulți erau trei astfel de forme de guvernământ amintite de noi la începutul acestui discurs, care acum se revarsă în valuri. Sigur că erau. Divizând acum pe fiecare dintre acestea în două, să facem șase, luând-o separat de acestea pe cea adevărată, ca pe o a șaptea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neavând în puterea sa nici vreun mare bine, nici vreun mare rău, în comparație cu celelalte, deoarece conducerea, în cadrul acesteia, a fost împărțită în părți prea mici la prea mulți inși. De aceea a devenit ea cea mai rea dintre formele de guvernământ care sunt prevăzute cu legi și cea mai bună dintre cele lipsite de legi; și atâta timp cât toate sunt lipsite de măsură, învinge dorința de a trăi în democrație, dar, atâta timp cât toate sunt în ordine, în ea pare cel mai puțin
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pare cel mai puțin că trebuie să trăim; în prima este de preferat să trăiești, ea fiind cu mult cea mai valoroasă și mai bună, cu excepția celei de-a șaptea, căci doar aceasta trebuie deosebită de toate celelalte forme de guvernământ, așa cum deosebești un zeu de oameni. 7. Instaurarea violentă a cetății bune (Omul politic, 293c-293e) (Străinul și Socrate cel tânăr) Este necesar, într-adevăr, ca și printre formele de guvernare să existe una cu deosebire adevărată, și numai una, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că, adunând alți oameni de altundeva și făcând cetățeni din străini, o mărește, atâta timp cât, folosindu-se de știință și de justiție, pe cât posibil, o salvează sau o face din mai rea mai bună, trebuie să spunem că această formă de guvernământ - și în acești termeni definită - este singura dreaptă; iar celelalte, pe care le-am amintit, trebuie să spunem că nu sunt nici autentice, nici cu adevărat reale, ci că ele sunt imitații ale acesteia; pe de o parte unele, numite
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca fiind foarte asemănătoare cu ceea ce este numit totalitarism, reiese cu destulă ușurință superficialitatea acuzei de totalitarism asupra lui Platon, având în vedere că regimul ideal descris în Republica se opune cu evidență tiraniei, considerată cea mai decăzută formă de guvernământ. * Spre deosebire de alte dialoguri, Republica este considerată ca având o mai mare pondere în considerarea perspectivei filosofice a operei lui Platon. Indiscutabil însă, Republica se numără printre operele cele mai încărcate de probleme ale lui Platon care recurge și aici la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dar el ar putea fi numit în două feluri: dacă printre cârmuitori unul singur ar avea o poziție aparte, sistemul s-ar numi regat, dacă ar fi mai mulți - aristocrație. Despre acestea două afirm că reprezintă un singur fel de guvernământ”. În afară de prima constituție și de corespondentul ei uman reprezentativ, toate celelate sunt chipuri ale decadenței și ale viciului, și se așază pe o axă a răului care degenerează progresiv spre mai rău. Formele degenerate ale constituției drepte și ale individului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rea, este cea mai îndepărtată de politeia; pe al doilea loc vine oligarhia (căci aristocrația a vădit în mare măsură diferențe față de această constituție), iar, în maniera cea mai moderată <în îndepărtarea ei față de politeia>, vine democrația”. „Dintre formele de guvernământ corupte, democrația este cel mai puțin rea, pentru că ea reprezintă o ușoară deviere de la regimul constituțional”. Ierarhia constituțiilor pe axa binelui prezintă o anumită simetrie cu cea de pe axa răului, în sensul că gradele de comparație își corespund, celei mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și fie că omorându-i pe unii sau expulzându-i, purifică cetatea spre binele ei...; atâta timp cât, folosindu-se de știință și de justiție..., o salvează sau o fac din mai rea mai bună, trebuie să spunem că această formă de guvernământ... este singura dreaptă». Iată, dar, în ce mod trebuie să procedeze politicianul-artist. Iată ce înseamnă curățirea pânzei. Ei trebuie să desființeze cu totul instituțiile și tradițiile existente. Trebuie să purifice, să epureze, să deporteze și să ucidă. (Să „lichideze”, este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
frumosul este cauza binelui”, dar nu reprezintă un scop în sine. Valorile estetice, impunerea lor, trebuie să rămână apanajul statului. Fizionomia valorilor estetice preformează eticul și civicul, din acest motiv arta este un instrument de natură politică. „Căci forma de guvernământ este pentru oameni o adevărată hrană, cea bună-i face buni, cealaltă - nevolnici.” E evidentă aici o filiație frumos-bine-fericire civică pe care guvernările de orice tip trebuie să o ia în considerare ca pârghie a puterii în exercițiu. Criteriul esențial
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe cunoaștere, ci pe instinct. Iar lingușirea este, așa cum Platon afirmă fără echivoc, „o îndeletnicire urâtă”. Ceea ce rămâne limpede este faptul că Platon nu era un adept al democrației. El califică democrația ca fiind „cea mai rea dintre formele de guvernământ care sunt prevăzute cu legi și cea mai bună dintre cele lipsite de legi”; Vina principală pe care Platon o află democrației este aceea că, în cadrul acesteia, puterea a fost împărțită în părți prea mici, la prea mulți oameni. Democrația
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
185 și urm. Cf. Platon, Omul politic, 275c. Cf. ibidem, 293a. K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, I, Vraja lui Platon, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 192. Cf. Platon, Omul politic, 295c-e. Cf. ibidem, 276d. Toma d’Aquino, Despre guvernământ, , trad. A. Bereschi, Ed. Polirom, Iași, 2005, p. 15. William Ockham, Dialogus ... de imperatorum et pontificum potestate, Super potestatem summi pontificis, Quaestionum octo decisiones etc. Marsilius din Padova, Defensor pacis, Defensor minor etc. Dante Alighieri, De monarchia. În Omul politic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea de elită administrativă, orientată spre servirea eficientă a statului, privit în continuitatea sa. Se consideră că numai elita administrativă poate asigura această continuitate, și nu cea politică, din cauza instabilității politice și instituționale și din lipsa consensului în ceea ce privește forma de guvernământ. Această instabilitate are drept consecință faptul că elita politică nu poate fi definită prin participarea la guvernare. În schimb, administrația, prevalându-se de ideologia serviciului public ce o caracterizează se impune puțin câte puțin ca întruchipare a statului. Această evoluție
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
soluționarea unor probleme să fie supusă atenției publice. În general, opoziția este avantajată (în mod special în campaniile electorale) pentru că poate veni cu platforme bazate pe propunerea inițierii unor programe de schimbare radicală, ignorând continuitatea. Dar și partidul/partidele de guvernământ pot, în anumite conjuncturi, să se simtă liber/libere de a depăși rezistențele, datorită apariției unor presiuni interne sau externe, a unor factori sau actori sociali care au poziții de putere: instituțiile internaționale care condiționează acceptarea autorității lor de avantaje
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și S. Verba, care au descris, reciproc, poziția ambivalentă a populației ca supuși (agenți) și cetățeni (inițiatori): „oamenii nu iau parte la viața politică doar prin rolurile lor de cetățeni. Ei rămân, de asemenea, într‑o relație de dependență față de guvernământ, chiar și după ce au adoptat rolul de cetățean. Deși pot lua parte la facerea legilor, ei rămân supuși legilor” (Alomnd, Verba, 1996, p. 191). G. Almond și S. Verba disting două tipuri de competență, fiecare corespunzând unui rol al indivizilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ai geopoliticii era legată de stăpânirea lumii prin acapararea teritorială, pentru ei nu exista o problemă legală sau morală în anexarea de teritorii aparținând altor state. Consecințele practice ale unei asemenea reflecții au fost instaurarea Protectoratului Boemiei și Moraviei, a Guvernământului General al Poloniei, a teritoriilor conduse de gauleiteri în Uniunea Sovietică. Deși reflecția geopolitică germană pare astăzi depășită, există surprinzător de multe situații în care se folosesc raționamente legate de presiunea rasială asupra frontierelor. Spre exemplu, un număr de analiști
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Preferințele sale în ceea ce privește rezultatele interacțiunilor internaționale pot varia în timp, însă ele pot fi în orice moment ierarhizate de o manieră consistentă, în fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional este anarhic, prin anarhie înțelegându-se absența unui guvernământ la nivel mondial. Acest mediu, caracterizat de auto-ajutorare, structurează preferințele și comportamentele statelor. Anarhia nu exclude, însă, existența unor niveluri ridicate de interdependență, cel puțin între anumite state. Într-un astfel de mediu, statele pot coopera atunci când sesizează un interes
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe de putere și securitate și îl va predispune la conflict
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
volumului After Hegemony...; ele aveau să fie reluate, sub diverse forme, de neoliberali și respinse de realiști. Importantă, în acest context, este replica lui Grieco, prin care se va deschide „frontul” câștiguri absolute versus câștiguri relative: pentru realiști, anarhia - absența guvernământului central - nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând, absența unei autorități supreme care să-i împiedice pe alții să folosească violența sau amenințarea cu violența, pentru a distruge sau subjuga [statul] (Ibidem
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ca aplicație și luare publică de poziție în diverse rapoarte internaționale de la începutul anilor ’90, inclusiv UNESCO asumându-și-o programatic în 1995, prin comisia sa asupra guvernanței globale. În esență, termenul presupune crearea unor noi mecanisme și structuri de guvernământ la nivel local și global care să includă într-un proces decizional complex, extins și dinamic mișcări sociale și organizații civice, ONG-uri, companii multiși transnaționale, mass-media globale, piețele globale de capital, comunități științifice, mișcări religioase. Cât privește cauzele globalizării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau nu) a opțiunilor, dorințelor cu privire la anumite conținuturi politice în vederea (3) influențării acțiunilor, deciziilor instituțiilor. Altfel spus, participarea politică se referă la acele activități ale cetățenilor care au ca obiectiv, mai mult sau mai puțin direct, influențarea selecției personalului din guvernământ și/sau acțiunile acestora (Verba, Nie, 1972, p. 2; Bădescu, 2001, p. 224). La un nivel implicit, nespecificat, definițiile prezentate înțeleg participarea politică ca pe un proces voluntar prin care indivizii se angajează în acțiuni orientate spre influențarea activităților și
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
mult mai mulți; 1 la 7 nu e deloc o situație mai Încurajatoare, dacă cineva ar pune temei pe aceste cifre). Ceea ce urmează se știa sau se putea presupune: privatizare lentă (lichidări, restructurări), suspiciuni de corupție care compromit partidul de guvernămînt, jurnalism mercenar, de tabloide care, aparent independente, În realitate sînt În serviciul Partidului Socialist, control al statului asupra televiziunii și radiodifuziunii, o lege a presei care prevede sancțiuni drastice pentru a-i intimida pe criticii guvernului. Drept circumstanțe agravante, crima
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Volovici. Primele două dezbat campaniile românești de asasinare din Transnistria (1941-1942) și ghetoizarea/deportarea evreilor din Chișinău după revenirea autorităților române, iar articolul profesorului Leon Volovici analizează trei jurnale ale intelectualilor evrei din timpul perioadei antonesciene. Conceptul de bază al guvernămîntului românesc din Transnistria a fost recuperarea uriașelor cheltuieli ale războiului, iar evreii ucraineni au fost deposedați pentru Îndeplinirea acestui obiectiv. Ei au fost Încadrați În ghetouri/lagăre, iar apoi plimbați prin toată Transnistria pentru că urmau a fi trimiși peste Bug
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
agriculturii socializate, aceste politici erau strategii concepute, după cum spunea Goran Hyden, „să pună mâna pe țărănime”. Regimul naționalist al UNAT era, desigur, mult mai legitim decât cel colonial, care Îl precedase. Însă nu trebuie să uităm că popularitatea partidului de guvernământ În zonele rurale se datora, În cea mai mare măsură, faptului că susținuse rezistența Împotriva regulamentelor obligatorii oneroase ale statului colonial. Ca și În Rusia, țărănimea profitase de interregnumul de după obținerea independenței pentru a ignora sau a se opune politicilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]