1,117 matches
-
tărâmul firii, supus istoriei. Multe culturi predominant agrare au divinizat luna și au utilizat-o ca pe o putere dictând ritmurile secrete ale vegetației. Dacă soarele cheamă toată lumea verde la viață, dând căldură și lumină, luna e cea care-i hărăzește fiecărei flori și plante ceasul său propriu de putere. Grădinarii cunosc și astăzi unele din aceste taine de răsădire, plivire și recoltare a diverselor specii în conformitate cu fazele de creștere și descreștere a celei care, la hinduși, întruchipa vasul sfânt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu un mănunchi de cârlige otrăvite, răneam din pura plăcere de a vedea sângele țâșnind, voiam s-o văd lipsită de apărare, zbătându-se, dându-și ultima suflare. I-am spus că nu e om a cărui viață să fie hărăzită fericirii, că și în sufletul celor mai optimiști sunt genuni, și pe pereții acestor genuni se plimbă scorpioni, un strat uriaș de scorpioni care se face din ce în ce mai gros pe măsură ce te apropii de capăt, și de aceea se spune că melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-ti este sortită...din această pricină, să nu-ti fie inima întristată, nici mâhnită, nici posomorâtă...îi șopti rar un gând. Nu te plânge de ceea ce aparține ursitei tale, și nu tânji după ceva, ce nu ți-a fost hărăzit !... ”Sic erat in fatis ! ”. ...Înainte ca ființele să fie, a continuat gâdul, Cel de Sus a orânduit toate faptele lor...și, în vremea trăirii lor își împlinesc sarcina lor, fără a schimba nimica dintrînsa. Creatorul este atoatevăzător și atotștiutor. Noi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei. ...Și, doar, în urmă cu aproape trei luni, înainte de Sfânta Maria-Mică, de ziua fatală, Emil cu familia canadiană venise în concediu de-o lună în țară... și, doar două săptămâni la Iași, la mama lui. Atât i-a fost hărăzit mamei bolnave și nerăbdătoare să-și revadă băiatul preaiubit...doar, două săptămâni. ”-... Mamă unică, mamă scumpă, se întrebă Iorgu, ce ți-a adus el în cele două săptămâni... Ce ?! Nimic, sau doar un adaus de tristețe ascunsă.” Ea, cu instincul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i mai simtă Postfață ... M-am legat cu jurământ în fața lui Dumnezeu, și a Vasilicăi, de acum așezată între îngeri, că după cartea ”Alb și Negru”, nu voi mai așterne pe hârtie nici un singur gând, ”Alb și Negru” fiind ”prea-plinul”, hărăzit mie de Dumnezeu, peste care nimic nu-mi mai este îngăduit. Dar, după doi ani de nopți albe și lungi, pline de vise și coșmare, de zvârcoliri în pat, de întrebări fără răspunsuri, de îndoieli prin care, poate, mi-am
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o doctrină ci o confesiune: "Am pus în cărțile mele căldură și viață. Am pus în ele pasiune. Eu nu vă dau idei, nu vă dau cunoștințe; vă dau bucăți rupte din sufletul meu"2. Cel căruia i s-a hărăzit o simetrică existență 36 de ani, în secolul al XIX-lea, și 36 de ani, în secolul al XX-lea, și care a scris Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și la popoare 3 a trăit aproape concomitent două
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
de neîntrecut vindecători ai durerilor oamenilor de pe planetă. Acum, vino, să te sărut, de adio, și, chiar adio Îți zic! Ce nu-i să fie, nu-i, și gata! Trebuie să ne supunem datului ursitoarelor. Dacă asta ne-a fost hărăzit, asta vom duce pretutindeni, În spinare și-n inimă șin suflet. Gata. Nu mai discutăm, că-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
până la urmă, l-au obligat. Dă, erau șefi! Dar, să vezi, tu, măi Vasile, că, aici e aici. De ce, aici e aici? Pentru că, atâta vreme cât a fost director, nu a stat nici o secundă În biroul mare, luxos, care i-a fost hărăzit. Dar unde a stat, că, doar, nu pe drumuri, ori În podurile de pe Racova? În biroul lui Mihai. Care Mihai? Un prieten de-al său. Un Ghilț. Tot inginer. Neamț? Aș, de unde! Feciorul unui șef de poștă de printr-un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se uita numai Înainte; Thomas Îl vedea bine. Vreme de aproape un ceas, pînă s-a ridicat, omul nu a Întors capul. S-ar fi putut crede că și el urmărea pe cineva; ori vedea ceea ce doar lui Îi era hărăzit; sau nu zărea nimic. Thomas ar fi vrut să meargă și să se așeze lîngă bătrîn, Întocmai ca În seara trecută; simțise o liniște anume În vremea petrecută alături. Dar de pe bancă nu ar fi văzut prea bine o anume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
grenade, Împușca; filmele de dragoste ajunseseră doar un fel de piramidoane pentru domnișoarele bătrîne, luau durerea de cap, de oase, fetele acelea sexagenare sau chiar octogenare, boțite de ani, Își consumau, virtual, iubiri care, la vremea potrivită, nu le fuseseră hărăzite; dar și-n filmele de dragoste se murea tot mai des. Crime, crime, crime, morți, morți, morți, atacuri, explozii, execuții, asta vroiau sa vadă la televizor barbații În putere, adolescenții, chiar și copiii; și destui bătrîni priveau. Jocurile pe calculator
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o aventură - Ingrid fusese un fel de Miss Stewardesa cîndva, Îl zăpăcise nițel pe viitorul posibil monarh; nu destul, pentru că prințul simțise, poate, cu cine are de-a face și terminase o poveste ce nu se potrivea rangului său. Era hărăzit să ajungă peste ani rege, nu tot ce zbura era de mîncare, Ingrid avea ceva din rigiditatea avionului cu care străbătea văzduhul, o duritate abil - sau instinctiv - disimulată, așa i se păruse viitorului suveran; țara lui era bine să aibă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca să se afle în vorbă. Să ne mai gândim și la Cel-de-sus, care ține toate în slăvita lui mână. - Și să bem și oleacă de vin! adăugă Stănică. - Și vinul e bun, porc de câine, pară părintele lovitura, că e hărăzit de Domnul, spre binefacerea și bunăstarea făpturilor sale. Însă cu măsură. - Ninge al dracului, observă părintele anexă, mi-a intratzăpada și-n gură. N-a mai nins așa de-acum cincisprezece ani, din 1895, când a viscolit în noiembrie. Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuviincios. Din acel punct, Spectrul le derulă, cu amănunțime, întreaga viață anterioară a băiatului și o putură cerceta, cu mișcare iuțită, pe cea următoare. Ulpiu Galopenția era ceramist. Constituția sa semifiravă, caracterul labil, temperamentul său deșirat nu păreau să-l hărăzească marilor fapte. Încă de pe vremea în care nu se ilustrase în postura de ceramist, când încă nici 21 de ani nu atinsese, secondat de cei trei din automobilul astral, coboară din Blajul natal către vechiul Regat, pentru studii, nelăsând în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rotundă optzeci de ani. "Și iată trecură pe crupe de vremi cum spune poezia populară cei nu știu câți ani, din nu știu câte ierni". Dar Profesorul a rămas tânăr, o tinerețe fără bătrânețe, ca și eternitatea din care domnia sa provine, pentru că a fost hărăzit să se nască într-un sat dintr-o familie de țărani. De-a lungul vieții sale, care n-a fost ușoară, Profesorul și-a valorificat din plin calitățile cu care l-a înzestrat natura. Astfel, a fost întotdeauna la școală
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
rezultat pozitiv, întrucît problema depășea sferele respective. Hangerlioaica se hotărî să ia taurul de coarne: ceru audiență la palat, urnind tot tribul ei. l se aduse la cunoștință că audiența nu putea fi acordată, însă din înalt ordin i se hărăzea favoarea de a asista la execuția nepotului său. Grația avea și o față sarcastică. În vreme ce se petreceau aceste lucruri în legătură cu Hangerliu, al treilea prizonier, Cioarec, individ care făptuise multe crime și lovituri, trecea printr-o agitație nemaipomenită. N-avea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exercițiu de luciditate, de permutare din poziția lui centrală, un straniu schimb de experiență. Pornit el însuși într-o călătorie inițiatică, al cărei scop este acela de a-i revela lumea de pe alte poziții sociale decât cele ce-i fuseseră hărăzite, califul este atras de ,,omul ciudat’’ care sondează în fiecare seră necunoscutul. Centralitatea statutului său îi oferă privilegii nemăsurate, pe care orice om și le-ar dori (inclusiv unul care nu pare a-și dori absolut nimic) dar îi limitează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a alcătuit și care, trecând prin noi, ne depășește hărăzindu-ne acestei libertăți. În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii în om, e felul nostru natural de a fi. Omul e locul de întîlnire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuceririle stăpânului său. Leporello, de fapt, le explică. Exact asta este un jurnal: un mod de a explica, de a desfășura în cuvinte sulul înfășurat al vieții noastre. Cei mai mulți oameni mor pliați, împăturiți, așezați pe raftul ce le-a fost hărăzit de către natură și societate. De fapt, cu toții vrem "să ne explicăm", să ne depliem, să spunem de ce am făcut sau de ce ți-am făcut cutare lucru, ce ne propunem să facem, ce am fi făcut dacă... Dar până la urmă sfârșitul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce a fost, Virginia trebuie sacrificată, iar lamentația părintelui, devenit călău, nu atenuează cu nimic gravitatea situației create: „O, fiica mea, durerea mea din urmă/ și bucurie multă ce se curmă;/ Cleștar de neprihană, neclintit/ Primește moartea ce ți-am hărăzit/ Din dragoste, necum din ură... Vai,/ Cu mâna-mi va căpșorul să ți-l tai.”843 Tânăra manifestă o maturitate incredibilă, acceptă cu resemnare destinul ce îi este sortit, fără umbră de revoltă sau fără cea mai mică încercare de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o mișcare proprie, circulară, independentă de influența unei necesități exterioare sau a hazardului 4. Iată de ce Platon, observând că În natură se găsesc cinci figuri maifrumoase și desăvârșite În raport cu celelalte, și anume piramida, cubul, octaedrul, eikosaedrul și dodecaedrul, le-a hărăzit ca simbol pentru cele cinci elemente 5. 12. Există chiar unii autori care pun În relație facultățile simțurilor - tot În număr de cinci - cu elementele primordiale 6. Ei observă că simțul pipăitului are caracteristica de a informa despre obiectele solide
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
numai el singur o zi Întreagă afară de cea de azi până ce vom ajunge să-i enumărăm toate proprietățile 3. Urmează oare să-i Învinuim pe Învățați că luptă Împotriva părerii generale și Împotriva Antichității Îndepărtate 4 atunci când refuză să-i hărăzească un loc de cinste numărului 7, pentru a consacra În schimb Zeului numărul 5, cu gândul că numai acest număr ar fi cel mai potrivit? După părerea mea, nici un număr, nici locul pe care Îl ocupă Într-o serie, nici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care se măsoară prin intermediul timpului se află Într-o stare analoagă cu ceea ce o măsoară 1, nu mai rămâne nimic din ea, nici stabil, nici existent. (393) În natură totul se naște și totul moare În conformitate cu ritmurile care Îi sunt hărăzite de timp. În consecință, nici nu este corect să spui, atunci când vorbești despre ființa adevărată, că „era” sau că „va fi”, deoarece toate acestea sunt doar vicisitudini și deformări rezervate pentru ca ceea ce a fost creat să nu persiste În viață
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Apollonia care au trimis aici mostre de cereale făurite din aur și, poate, Într-o măsură și mai mare, cu cei din Eretria din Magnesia care i-au oferit Zeului premițiile populației În semn că el este acela care le hărăzește recoltele În calitate de părinte, de protector și de prieten al oamenilor șphilanthroposț. Dar, În schimb, dau un vot de blam megarienilor care au rămas aproape singurii din categoria acelora care-l reprezintă pe Zeu cu lancea sub braț, așa cum au făcut
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se dădu porecla de «zeii aspri». Sub numele lor lycienii pun toate imprecațiile ce le fac, fie publice, fie acasă. (E) În povestirile mitice poți găsi multe trăsături asemenea cu acestea. Dacă noi Îi numim pe anumiți demoni cu nume hărăzite În mod obișnuit zeilor, lucrul acesta nu trebuie să ne mire. Așa spunea Întruna străinul. Fiecăruia dintre noi Îi place să fie chemat după numele aceluia dintre zei căruia Îi este subordonat și care Împărtășește cu el puterea și cinstirile
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de înțelepciune, ale exigenților noștri dascăli (la fel de nenutriți ca și noi, datorită foametea de atunci). Iată rezumativ rădăcinile îndrumărilor pedagogice: „să iubim omul, copii pe care îi educăm, să iubim meleagurile pe care în misiunea de apostolat ne va fi hărăzit să ne statornicim, și să ne dăruim trup și suflet preocupărilor de zi cu zi. Să căutăm a fi modele de viață pentru generații întregi”. Acest crez se pare că și l-a repetat permanent colegul nostru Octav, zi de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]