1,124 matches
-
lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința anatomică, să înscrie tensiuni contradictorii, pînă la nivel infinitezimal. Ne amintim, alcătuirii statornicite în planșele sale ilustre, Vessalius, marele flamand, îi hărăzea o lectură coerentă sub denominația Fabrica corporis humani. Termenul, de proveniență latină, de utilizare inteligibilă în evocările picturii italiene, trimitea deopotrivă spre construcțiile de fantezie ce răsăreau ornamental în parcuri peisagere. Anatomistul îl putuse afișa emblematic, deoarece, de la antici, de la
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Zuckermann”, „Cărțile Roth”, „Cărțile Kepesh” și „Miscelanea”). Nemesis era, la greci, zeița răzbunării. Pedepsind crimele, ea ținea dreapta cumpănă între faptă și răsplată, între fericire și nefericire, sancționa orgoliul, prezumția că omul ar putea depăși condiția care i-a fost hărăzită. Pluralul (nemeses) se aplica doar substantivului comun nemesis care însemna justiție divină cu referire la echilibrul obligatoriu între șansă și neșansă. Punerea celor patru cărți sub unul și același semn al destinului este, la prima vedere, forțată. Ce au comun
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde emise chiar și de prietenii care îl cunosc prea bine, al disperării că Yahve nu-i arată unde a greșit, al intervalului istovitor care i-a fost hărăzit să-l străbată. Fiecare privitor vede această poveste din alt unghi, din altă perspectivă, percepțiile sînt diferite, deși pot părea aproximativ la fel. Cred că la sfîrșitul celor optzeci de minute se găsesc cincizeci și șase de spectacole. Percepția fragmentată
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
Cupa Davis Tragerea la sorți a meciurilor de baraj pentru menținerea în Grupa Mondială a Cupei Davis, programate între 19-21 septembrie, n-a fost cu noroc pentru echipa României, care a avut statut de cap de serie. Sorții le-au hărăzit lui Victor Hănescu și coechipierilor o adversară puternică, și anume formația Ecuadorului, aceasta fiind prima întâlnire între cele două echipe. Misiunea tenismenilor români va fi cu atât mai grea cu cât meciul se va disputa la „Tenis Y Golf Club
Agenda2003-38-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281490_a_282819]
-
de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-și revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca și alți autori „uitați”, e prezentat adesea ca un marginalizat. E de discutat aici imediat despre marginalitate și marginalizare. Firea, structura, boala te pot hărăzi unei situări marginale, de care nu e nimeni din afara ta vinovat. Nu societatea, oricum. Nu e o ipostază impusă, ci una structurală. Marginalizare e greu să descoperi în schița biografică ori în jurnalele lui. Există, în zona receptării, o doză
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
vast apartament cu perdele trase ca să nu pătrundă lumina zilei, cu coridoare întortocheate, în care te poți rătăci ca într-un labirint. Amfitrionul solitar iese la intervale din letargie ca să vâneze afară noi victime. Deturnate de la traseul liniștit și anost, hărăzit alături de un logodnic convențional, fetele seduse capătă șansa de a se înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe de
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Covoarele pe care le țese o duc din casa înstărită până în cocioaba mizeră, din bazar în haremul șahului unde primește comenzi. Cele descoperite o fac să-și prețuiască mai mult decât orice propria libertate și darul ce i-a fost hărăzit. Dansatoarea de Kabuki și Sângele florilor sunt două romane istorice splendide, reușind să fascineze prin fundalul istoric dens și substratul mitologic neobișnuit, prin personajele feminine extraordinare, prin inserții pline de culoare, cântece nipone și povești amintind de O mie și
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
Cârțu, P. Stati) și Chișinău (Vasile Harea, L.T.Boga), profesorilor de la Facultatea de medicină din Iași, colaboratorilor din rețeaua sanitară, precum și militanților cu care ne-am întâlnit pe aceeași baricadă de idei. Privind îndărăt, de la înălțimea anilor ce miau fost hărăziți, recunosc în existența mea spiritul tradițiilor nistrene, al mediului familial și social sorocean, modelul școlii românești din Basarabia interbelică. Îmi este atât de plăcut să-mi amintesc cu recunoștință de corpul profesoral ieșean, de camarazii cu care am colaborat ca
Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2337]
-
scrisoare, Mioara... Dumnezeu să-l ierte, nu era singurul abuz al defunctului. Dar, scrisoarea spală, magnanim, orice urmă de... las cititorului loc liber să pună el cuvântul. Până și aceste două scrisori strict ocazionale, însă, pe care Soarta mi le hărăzi tocmai mie, poartă marca acelei nobleți, pe care franțuzul o numește La patte du lion. Nu ne-am cunoscut, pro-priu-zis, niciodată. Legătura avea să ne-o facă, fără voia noastră, regretata Andriana Fianu de la România literară, - cea mai bună prietenă
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
Au fost păreri pătimașe pro și contra... Arhanghelul intratabil al revoluției, de pildă, Saint-Just, era de părere că femeile mai mult încurcă decât poți să pui bază pe ele, și că dacă n-ar fi nevoie de dânsele, - Ființa supremă hărăzindu-le darul procreației în exclusivitate - și că dacă nu ne-ar captiva, din când în când... leur faiblesse interessante...; ei bine, normal ar fi ca ele să fie trimise imediat pe eșafod!... Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
fost (patru, fără a număra și antologiile) și că nu am dobândit certitudinea că Dumitru Chioaru ar scrie o poezie livrescă. Mai degrabă, din pricina unei introvertiri consubstanțiale sinelui său, precum și a unei diafanități a percepției, cu care, așijderea, a fost hărăzit (și pe care întreaga critică ce s-a exprimat despre poezia sa i-a remarcat-o), el uzează de o anumită "scenografie" ușor prețioasă, detașată emoțional (pentru poet, cartea e o lume a legii - în Boema sacră), dar nicidecum rece
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
urmele îmbălsămate ale vreunei nimfe spărioase cu sânuri crude și sălbatice. Păstrându-ș i capul pe umeri, companionul nu este însă ispitit de acest seducător tablou și refuză să se alăture interlocutorului în reveria arcadică: nu-mi plac parfumurile; prin urmare, hărăzesc mai dinainte nasului dumitale orice soi de miresme ar fi lăsat, în undele acestea de cristal răce și curgător, nimfele dumitale cu sânuri crude și sălbatice (69-70). Mai târziu, la căderea nopții, scriitorul e cuprins de visare sub stele, în timp ce
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a vieții omului o sută cincisprezece ani sau intervalul dintre o sută zece și o sută douăzeci de ani”. Pe când „alții evită să ia în considerare o limită imobilă și promit pentru mâine imposibilul de astăzi.” Prin urmare, două secole hărăzeau insului uman oameni de știință din secolele mai îndepărtate. În zilele noastre, Gabriel Simonoff, profesor de fizică nucleară la universitatea din Bordeaux, preconizează, în studiul său La nouvelle éternité - Bien vivre 120 ans numai două decenii peste sută, cu specificarea
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie Și mă prind de umeri să le spun Ce mi-ai dat, Ardeal bătrân, și mie, Și din câte daruri să te-adun? Vinovat, dator pe-o viață-ntreagă, Tu mi-ai hărăzit cuvântul scris, Iar prin mine secolii dezleagă Tot ce-a fost păcat și gând proscris. Blestemat să fie-acela care Nu știe să-ți cadă în genunchi, Să-l dezlegi de ură și trădare, Să-i trimiți noi seve-n vechiul
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
Ca slugile să-mi vadă cele două Fese și sînii cînd nici nu se-așteaptă, Și astfel să scobor treaptă cu treaptă În glodul lor cleios, eu, cea din rouă, Mînjită-n pofta lor de porci la troacă! Doar ție-i hărăzită, ca să-ți placă, Gura-mi ce buzele-i cărnoase-și crapă...
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
timp semnificația lor moralizatoare, uneori profund bisericească, În armonie cu căutările sale. Era un om religios, asadar? Cu siguranță că era și cerceta tot timpul muncă să și pe a celor cu care lucra, fiindcă simțea privirea Celui ce-l hărăzise. Știam că adesea se retrăgea la mănăstiri pentru a-și finaliza lucrările, fiindcă numai acolo timpul și spațiul nu puteau fi cuantificabile. Gândurile erau Îmbrăcate În Cuvinte, care deveneau Creații. Pentru că, tot ce ne-a lăsat Artur Silveștri, face parte
Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
de Vere, văzut prima oară de către narator, și apoi în mod repetat, la Muzeul Frederic e o ființă ieșită dintr-un tablou, dintr-unul din acele portrete de lorzi pe care un "Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi". Din nemurire, Aubrey intră, ca printr-o vrajă, în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales închipuiri vagi despre astfel de perversiuni și brutalități sado-masochiste. Ă se află într-un
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult" (p. 53). Uitarea care transformă totul în vis și iluzie
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
și prezervați, alții răspândiți și înmulțiți. Așa și cu talentul. Dumnezeu ți-l dă, dar depinde numai de tine cât din el bagi în desaga cu care pleci la drum. Am întâlnit destui muzicieni putrezi de cât talent le fusese hărăzit, dar care și-au amanetat harul pentru un pumn de satisfacții de-o clipă. Compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, cântăreți, cu toții dăruiți din belșug întru slava artei sunetelor, dar și hărțuiți ori amăgiți întru exhibarea apucăturilor demonice. De cele mai multe ori, în
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
în căderea de pe acoperișul unei biserici la a cărei reconstruire lucrase. încă înainte de a fi fost deportat, îi murise profesorului băiețașul de 13 ani, Veniamin, în urma unui accident la săniuș. Dar la personajul acesta voi reveni pentru că i s-a hărăzit în carte cel mai important rol. Vom vedea. Mai fusese un băiat în familie, Victor, liceean. împins mai mult de setea copilărească de aventură, decât de convingerile politice, hotărăște să fugă la partizani, în pădurile din lunca Dunării, face chiar
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
ar fi trebuit să se producă o apropiere": "Malraux era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
nu sunt capabile să exprime întru totul pervertirea trupului nostru, de la înălțimea stării lui duhovnicești, la starea carnală de acum. După ce au căzut în păcat, primii oameni scoși din Eden, urmând să suporte consecințele păcatului. Bunătatea lui Dumnezeu i-a hărăzit lui Adam moartea, care s-a arătat mai întâi în suflet, stingându-se în el simțurile înțelegătoare și nemuritoare ale sufletului, prin lipsa bucuriei cerești și duhovnicești<footnote Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 142, în Filocalia
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
lui Dumnezeu<footnote Calist Catafigiotul, Despre viața contemplativă, cap. 76, în Filocalia..., vol. VIII, p. 456. footnote>. Hristos, din iubire de oameni, pentru omul cel căzut în neascultare, Și-a însușit de bunăvoie prin moarte osânda omului, ca să-l mântuiască, hărăzindu-i prin aceasta, înnoirea spre nemurire<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, răsp. 42, în Filocalia..., vol. III, p. 152. footnote>, căci neamul omenesc era incapabil de a câștiga din nou comuniunea cu Dumnezeu, iar restaurarea acestei comuniuni cu
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul feei care mi s-a
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]