2,290 matches
-
la sonerie, inima îmi bătea deja neplăcut de repede și răcoarea nu dispăruse. Suki Fine a deschis ușa și părea foarte mulțumită să mă vadă. —Sam! Intră! Doamne, ce mâini reci ai! Oricum, era bine să știu că nu aveam halucinații. Am intrat în casă, Suki a închis ușa în urma mea și m-a băgat în bucătărie. În tot acest timp m-am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și pe lângă cel care parcă rămăsese undeva în noapte și mă închipuia, să revin în sufrageria prietenilor mei, la masa petrecerii, să-mi întindă Veturia farfurioara cu felia de tort, să înfig lingurița în moliciunea albei prăjituri și, dintr-odată, halucinația timpului în care mă aflam să dispară, cu tot cu Ana, cu cofetăria, cu Bulevardul în pâclă. — Ai adormit? Ana mă bătea ușor pe umăr. — Nu, nu, am tresărit, conștient că pirpiria aceea nu va mai ajunge niciodată la masa din miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tărâmuri, cu proiecții de mari deschideri în care să mă las mistuit cu dăruirea unor nemaipomenite avânturi. Nici măcar nu sufăr. Să duc - așa cum am auzit, sau am văzut, sau am citit - o luptă teribilă cu mine însumi. Să am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încrucișează între ele sau cu plante, o cană are mâini, un butoi are patru labe, o moară are trăsături omenești. Bosch „Judecata de Apoi” (central) Perspectiva nu mai apare ca o știință a realității ci ca “un instrument făuritor de halucinații.” Din moment ce pare fals ceea ce este adevărat iar lucrurile par altfel decât sunt în realiate, Vitruvius concluziona că trebuie să adaugi sau să suprimi ceva; este vorba despre un principiu de deformare a formelor naturale, după care egalitatea poate fi obținută
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-o cămașă de noapte albă; privind În dreapta și În stânga, femeia se aplecă și-l sărută pe frunte, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o stare extrem de excitată, din care pricină sunteți predispus să faceți analogii din cele mai ciudate, care n-au nimic de-a face cu realitatea...” E posibil ca Satanovski să fi avut dreptate. În fond, Își spuse În gând Noimann, halucinațiile trebuiau să aibă Întotdeauna un preambul. Un citat din clasici, un vers celebru, o arie de operă sau un refren auzit auirea, care Începea să se deruleze În memoria lui Noimann până ajungea În stadiul de obsesie. Omul Negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuvintele citite În fugă să-i revină În memorie, derulându-se Înainte și Înapoi, cu o obstinație neobișnuită, aducându-l Într-o stare de exasperare, când pur și simplu Îi venea să-și ia câmpii, alergând Încotro vedea cu ochii. Halucinațiile trăite-n casă aveau un anumit ritm, cele de pe stradă, alt ritm și altă măsură... Omul Negru Îi făcu cu ochiul și se topi În raza tulbure de lumină ce se strecura printre storurile trase... Nu era prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se prostit În jur. Pe genunchii săi se legăna cămașa de noapte a lui Lilith. Dinspre șifonier se auzi un zumzet. Costumele se mișcau, foșnind ca niște copaci Îmbrăcați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nevătămat (oare totuși cum de nu l-a călcat niciodată un autovehicul, cum de nu s-a rătăcit sau n-a picat În vreo gură de canal deschis?) În patul lui... Sau cum de, hălăduind pe străzi, căzut pradă unor halucinații din ce În ce mai cumplite, În care universul mare se contopea mereu cu cel mic, Învârtindu-se Întruna, Noimann ar fi putut foarte bine, simbolic vorbind, să nimerească și Într-o gaură neagră, unde materia și antimateria, inclusiv cea cenușie, se contopesc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jurul yalei și a clanței ruginite o pânză sinilie, În care se zbăteau alături de musculițe de oțet tot felul de litere și scame. Și, odată cu aceasta, o stare de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-a transformat Într-un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
credeți că aș putea avea un tonus crescut? În fiecare zi apar și dispar milioane de fetuși. Când te gândești la asta, Începi să fii cuprins de viziuni...” „N-ați fi singurul om care ar avea coșmaruri...” „Trăiesc Într-o halucinație perpetuă”, răspunse celălalt. „Încep să-mi fileze beculețele...” „De ce nu vă sinucideți”, Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochi și atunci Noimann văzu ca falsul Satanovski nu mai semăna cu Satanovski, ci cu altcineva. Și această figură Îi părea cunoscută. „Oare l-am mai Întâlnit cândva? Și pe ce se bazează el când afirmă că sunt bântuit de halucinații? În fond, nimeni nu știe despre asta...” Într-adevăr, medicul nu vorbise niciodată, indiferent de starea În care se afla, nici despre cifre, nici despre note muzicale, nici despre insecte sau picioroange ce-i apăreau În fața ochilor, metamorfozându-se mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște litere, care se Întindeau și ele, spânzurând În aer. Scuturându-și Încheieturile, Noimann descifră și cuvântul care se Întindea acum ca o reclamă prinsă Între cele două palme ale sale: Bergenbier... „Prin urmare, am intrat din nou În zodia halucinației”, Își spuse el. „Să vedem cum vom putea scăpa de asta...” De ceea ce-i era teamă nu scăpase. Abstracțiunile reveneau. Piciorul care-l obseda nu venise din neant. Ci se născuse În urma unor alambicate procese de conștiință. Între oamenii-picior aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
600 g - Scoate cele mai frecvente 99 de pete și se ține de cuvânt...” Poate spăla și petele de pe creier. Stomatologul trase direct din sticlă. Oare se dopase și cu detergenți? Sau tot ce vedea acum În fața ochilor era o halucinație menită să-l sperie În așa măsură, Încât să-l Îndepărteze, măcar pentru o vreme, de alcool? „150 ml GRATUIT DOMESTOS. Pink Fresk. KILLS ALL KNOWN GERMS”, „PRONTO. Legno Pulito. ConSpane Detergent Nature. A Family Company” - și seria de detergenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar dori să aibă dinți care să lumineze În Întuneric? Gândurile lui Noimann o luau razna. Era posibil ca astfel de asociații de idei să fie nu tocmai sănătoase. În timp, aceste imagini, sedimentate În subconștient, i-ar putea produce halucinații cu efect catastrofal. Deja, gândindu-se la ele, În fața ochilor Îi apăru inginerul Satanovski, care poseda, cum altfel, un șir de dinți ce iradiau o lumină fosforescentă. „Simple asociații de idei”, Își spuse medicul. Deocamdată nici un om nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îmbrăcați În costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își aduse, nu știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
costume, persista În mintea lui. De atâtea ori le auzise glasul șușotind prin unghere. De atâtea ori le ascultase pașii cum se perindau pe vârfuri, trecând dintr-o cameră În alta. Poate că totul nu era decât o halucinație. O halucinație de care făcea haz Lilith, stând În pat picior peste picior, Înconjurată de cărți de tarot. Urmărind-i mișcările grațioase, Noimann Își aduse, nu știu de ce, aminte de inginerul Satanovski, cel care făcea la Corso diverse exchibiții, mânuind cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său o neliniște și teamă ce nu puteau fi stinse nici cu o cisternă de alcool. Norul de gânduri negre ce-i pluteau prin cap nu năvăleau acolo de la sine. Mănușile și fracul lui Satanovski Îi puneau tălpile pe jar. Halucinațiile Își aveau sorgintea În pachetele de cărți de joc pe care inginerul Edward le ținea ascunse În șosete, În mâneci, sub gulerul cămășii sau În buzunare. Acolo se amestecau iluziile, deziluziile și sentimentele lui Noimann. Apariția piciorului era poate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu piciorul. Șchiopătînd ușor, medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu picioarele pe pământ. Nu, aceasta era cu neputință. Noimann avea toate viciile de pe lume, dar instincte criminale nu. E drept, uneori gândurile Îl făceau să-și Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândurile Îl făceau să-și Închipuie scene atroce. Inginerul Edward Îi trimitea iarăși mesaje ciudate prin emisarii săi. Piciorul care-i apăruse În față făcea probabil parte din recuzita sa. Medicul era conștient că are de-a face cu o halucinație „pur-sânge” și totuși nu se putea debarasa de ea. Era ca și cum o forță necurată ar fi pus stăpânire pe simțurile sale, Încurcând mereu Între ele ițele, astfel Încât imaginile din realitate și cele aflate În interiorul său se suprapuneau și se scurtcircuitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
această pocitanie? Ia uite cum se Înfoaie fanfaronul? Ce potlăgării se mai coc În mintea lui? Încotro a pornit-o? Și de ce Noimann se ține scai de urma lui, odată ce-și dă seama că totul nu-i decât o halucinație ieftină, o scamatorie? Stând picior peste picior, la Corso, inginerul Satanovski bate cărțile, așa, ca Într-o doară, și Îi trimite aceste arătări pe cap? Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afară anunța sus și tare: DICK McCOVER ȘI SULTANII JAZZULUI - SPECTACOLE LA 7.30, 9.30, 11.30 ÎN FIECARE SEARĂ! DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente, chelnerițele erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a bea ceva, care nu-i dădu pace până acasă. Danny deschise ușa și clipi nervos din cauza luminii aprinse în mod neașteptat în camera de zi. Văzu o sticlă pe măsuța de cafea și avu impresia că pășește într-o halucinație. Își scoase pistolul, dar își dădu seama că era un gest de nebun și puse arma la loc. Se duse la masă și văzu un bilețel rezemat de sticlă: RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI, CA UN CITAT Ted, Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arma să lovească În gol. Pictorului nu-i scăpă gestul, care Îi confirma bănuielile: avea În față nu un cerșetor, ci un om cu reflexe de luptător. Această idee Îl consternă. Își spuse, Însă, că misiunile secrete duc probabil la halucinații și că un agent sub acoperire Începe să vadă pretutindeni alți agenți sub acoperire, astfel Încât lumea ajunge un vast carnaval al măștilor, asemeni celui venețian. Nu scăpase deci de Veneția. Nici nu-și dorise vreodată să scape, fiindcă Veneția era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]