930 matches
-
1-35. Habermas J., 1992, Fäktizitat und Geltung, Suhrkamp, Frankfurt. Habermas J., 2001, The Postnational Constellation. Political Essays, Polity Press, Cambridge. Hall P., 1988, "Introduction", in Politics and Ideology, sub îngrijirea lui S. Hall, J. Donalds, Open University Press, Milton Keynes. Ham P., 2001, European Integration and the Post Modern Condition: Governance, Democracy, Identity, Routledge, Londra, New York. Hamlin A., Pettit P., 1989, The Good Polity. A Normative Analysis of the State, Basil Blackwell, Oxford. Hammergren L., 1998, The Politics of Justice and
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
Estaing, Valéry, 143, 143n Giuliani, Marco, 38n Goethe, Johann Wolfgang, 11 Goodrich, Peter, 34 Gorbaciov, Mihail Sergheevici, 100 Gosewinkel, Dieter, 200 Grabbe, Heather, 119n Grilli di Cortona, Pietro, 111, 111n Haas, Peter M., 55, 112n Habermas, Jürgen, 15, 21, 23 Ham, Peter van, 142 Hamlin, Alan, 74, 203n,, 214n Hammergren, Linn A., 58 Hardin, Russell, 42 Hart, Herbert L.A., 16, Haydn, Joseph, 11 Held, David, 201, 201n Hénaff, Marcel, 19 Herron, Erik S., 110n Hirschman, Albert O., 212 Hirst, Paul, 210
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
să înființeze stații de poștă la dispoziția armatei austriece, în localitățile unde erau dislocate trupe. Stațiile de poștă ofereau servicii contra cost. În ținutul Sucevei au existat stații principale la Fălticeni, Drăgușeni și Pașcani, dotate fiecare cu 6 căruțe, 12 hamuri și 12 cai și o stație secundară la Miroslovești dotată cu 2 căruțe, 4 hamuri și 4 cai. Prin 1857, poștele de la Fălticeni și până la Miroslovești erau ținute de fruntașul unionist Alecu Millo, din Spătărești, viitorul prefect al județului Suceava
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Stațiile de poștă ofereau servicii contra cost. În ținutul Sucevei au existat stații principale la Fălticeni, Drăgușeni și Pașcani, dotate fiecare cu 6 căruțe, 12 hamuri și 12 cai și o stație secundară la Miroslovești dotată cu 2 căruțe, 4 hamuri și 4 cai. Prin 1857, poștele de la Fălticeni și până la Miroslovești erau ținute de fruntașul unionist Alecu Millo, din Spătărești, viitorul prefect al județului Suceava, odată cu unirea Principatelor. Până la finele anului 1858, în funcționarea serviciului de poștă s-au adus
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
dau seama când relația tinde spre un alt făgaș, decât cel firesc. O parte dintre ei dacă au papa bună și o bere în mână, consideră că viața pe care o au e “cool”. Femeile, dependente de afecțiune vor struni hamurile “relației” atunci când vor simți că este nevoie. Dacă îl vei întreba pe un bărbat căsătorit cum este soția lui, probabil îți va spune că este o femeie gospodină, ordonată, dar nu îți va spune că este și o femeie frumoasă
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să se întoarcă noaptea... Domnule primare, ți s-o cam scurtat drumurile. Mai stai și tu lângă fusta nevestei. Fă te gospodar, că prea ai umblat de frunzafrăsinelului - îl lua peste picior Petrache. Așa-mi trebuie dacă nu am pus hamul pe tine când erai sub comanda mea la tun și nici cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
putea spune. Petrache! De când nu ai mai înhămat calul cela al tău la căruță? Cred că de când era mânz - nafura lupului - cum se spune. Apoi să tot fie vreo săptămână. Dacă umărul ți s-o lecuit, calul îi bun de ham, căruța îi întreagă, ce mai aștepți băiete? Mâine în zori, pui calul la șarabană și îi dai bice. Nu te oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
măria ta, de ce n-aș avea eu? — Bine, du te și schimbă-ți hainele, îmbracă-te ca un ienicer oarecare sau ca un negustor, întoarce-te pe jos. În fața porții o să fie tras un rădvan închis, negru, mai vechi, în ham cu două iepe cu mânjii lor alături. Îi spui surugiului că-l aștepți pe beizadea Ștefan și el o să-ți facă semn să te urci. Mergem doar noi trei, domnia ta, noi și fiul nostru, Ștefan. Ah, și vodă duse mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să întoarcă capul. O căruță, la care este înhămat un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acum, nici atât. Vă duc eu în spate. Marius aruncă o privire printre copaci către crestele munților. Se gândește la vorbele lui Lazăr. "Acum...", un prezent fără nici un viitor, chiar fără nici un trecut. Sergentul își trece centura peste el, improvizând un ham. După minute lungi în care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite ajung acolo unde se adunaseră rămășițele jalnice ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe cerdacuri, la drum, domnii stau în cămașă, fără nici o rușine măcar de femeile care trec, dacă nu de cele din familia lor. Nevoia trupului a devenit la ei dreptul sacru al trupului. Bretelele, sprijinite pe umeri ca niște hamuri, fac neglijeul acestor domni și mai indecent. Am găsit pe Adela în casă. Sta în picioare, rezemată de sobă. Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. Și atât de albă era toată, și figura ei atât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
valiză. A răsunat apoi un glas aspru, pătrunzător și parcă poruncitor: - Încolonarea!! Naiba s-o ia, pe atunci nu știam că aceasta însemna o poruncă de la patria-mumă. Ce să-i faci, pe atunci eram niște cai tineri, nepuși încă la hamul greu al vieții ce ne aștepta. În ziua aceea de 7 Noiembrie - am scris noiembrie cu literă mare pentru că în acea vreme noi, românii, sărbătoream ziua marii revoluții din octombrie - că se sărbătorea în noiembrie o revoluție care începuse în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
haita și a auzit urletul ei. A oprit sania și a liniștit câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat la el. Haita a înconjurat pe departe prada. Lupii erau siguri că vor devora totul, până și hamurile de piele. Când a sărit lupoaica la gâtul omului, acesta a trăsnit-o cu un foc de armă. Câinele înaintaș a ucis un alt lup, probabil, tovarășul apropiat al lupoaicei, un lup uriaș și sur. Câinele îi retezase scurt, beregata
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lup uriaș și sur. Câinele îi retezase scurt, beregata. Restul haitei a sărit să sfârtece leșurile celor doi lupi morți. Omul, calm, trăgea cu carabina foc după foc și de fiecare dată ucidea câte un lup. Câinii se eliberaseră din hamuri. La mirosul sângelui ei se întorceau din nou la natură. Mârâiau și mușcau din lupii vii și din hoituri. Totul era o învălmășeală de nedescris. Femeia a murit și omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
omul a tras cu carabina în lupi până s-au terminat cartușele. Finalul? Nu există happy-end. A murit și omul, copleșit de mulțimea lupilor. A murit mâncat de ei. Pe locul tragediei nu a mai rămas decât niște resturi de hamuri, sania și ceva haine și pături, care, mai târziu, au fost acoperite de prima ninsoare. De ce a fost așa? De ce n-a învins omul? E simplu, pentru că omul nu învinge niciodată. El moare. De aceea, Gică, ți-am descris acest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se încăpățânează mai tare. Trebuie luați cu vorba dulce, că altfel nu dai de capăt cu ei. Dar ai mei fac rar asemenea figuri, și atunci numaidecât trebuie să aibă o hibă: o pietricică în copită care-l supără, un ham căzut și care-l roade pe undeva, chestii de-astea. - Și țin la greutăți? - Slavă domnului, se silesc din răsputeri să ne mulțumească, eu zic că-s mai vrednici decât caii din regat. Am adus o sticlă de vodcă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face cu un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu-l-ar sfîntul?" Nu, că aia n-atingea pămîntul!" în fine, Lulu, ridicat în picioare, conchidea înroșindu-se de efort: "Frunză verde-a bobului / Era aia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se îndreptă spre șantier. Când ajunse la jumătatea drumului, își dădu seama că nu făcea lucrurile cum trebuie. Adormită și sedată, Eva avea să fie mult prea grea ca s-o poată căra sub braț. Va trebui să folosească un ham de pompieri. Wilt se opri și își puse păpușa în spinare, după care o porni din nou, mișcându-se haotic, în parte din cauză că - grație ginului - nici nu putea să meargă drept, în parte pentru că dădea un plus de verosimilitate acțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
turn. Sus, într-o cabină, le vedeai pe cățelușele Strelka și Belka, făcute din pânză și lână creață. Apoi trebuia să cobori imediat pe partea cealaltă, căci veneau la rând și alți copii care vroiau să vadă cățelușele, prinse în hamurile lor complicate, cu zeci de catarame. Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă, Laika, și că ea rămăsese pe lună. Mă uitam uneori la petele de pe cristalul fumuriu al lunii, când era senin, dar nu vedeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
polarizarea socială, poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată a democrației până când, „ori crapă calul, ori se rupe hamul”! După modesta mea părere, prin urziri spurcate, gargară și populism deșănțat, cei de la putere, aceiași de douăzeci de ani, cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul cu serenitate, în fața națiunii ce are memoria colectivă scurtă și slabă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
repetă zilnic: după sosirea lor de la pescuit și vânzarea capturii în piață, după o odihnă binemeritată, bărbații repară plasele de pescuit, sau atârnă peștii la uscat, iar femeile fac mâncare, spală rufe și îngrijesc copiii. Cei mici sunt legați în hamuri ca să nu cadă în apă în timpul hârjonelilor. Pentru ca peisajul să fie complet, pe ambarcațiuni există și câini de talie mijlocie sau mică, legați în lanțuri, care păzesc gospodăria, lătrând la toți intrușii (alte ambarcațiuni), care se apropie prea mult. Acești
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
nu-i poate împăca. Părintele Victor Bradea se uită la mine cu neîncredere, ca orice moț la prima vedere, dar mai abitir când aude că aș fi de la ziar. «Ne-am săturat de ziariști!» Dă găuri cu sula în cureaua hamului și prinde scoabe noi. Îl întreb ce face și nu-și ridică barba. -Repar ambreiaju... Până la urmă, după multă trajere de răbdare moțască din partea mea, se sparge gheața și părintele îmi arată monografia scrisă de preotul Alexandru Gherghel, la anul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dinspre Homorâci, dând peste casa noastră, cu aspect de vilă, situată chiar la marginea șoselei, la trei kilometri de Văleni. Erau trei, călare, și parcă pe deșelate, deși parcă îmi aduc vag aminte și de un miros de piele, de hamuri. Curtea era plină de câini, și eu în mijlocul lor. Au descălecat repede, unul m-a luat în brațe, afectuos, cred, m-a reașezat, iar altul, pe vine, m-a întrebat „Berline, Berline?“, în ce direcție e Berlinul, adică ceva de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu trebuie să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]