KorAP: Find »[drukola/base=hamal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...41 >

1,021 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm în genunchi... CASIERUL: O să crape. O să-i dea sângele pe nas. HAMALUL (Către călător.): Întotdeauna face așa. V-am spus c-o să se termine prost? CASIERUL (Către călător.): Nu-i poate suferi pe călătorii prin ploaie... Îi urăște. IOANA: Tata îi iubește pe călătorii prin ploaie. Tatăl meu este un tată foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
prost? CASIERUL (Către călător.): Nu-i poate suferi pe călătorii prin ploaie... Îi urăște. IOANA: Tata îi iubește pe călătorii prin ploaie. Tatăl meu este un tată foarte bun. El în fiecare seară bea cafea cu lapte. Ha, ha, ha. HAMALUL (Către călător.): E nebună... E nebună și ea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Opriți-l Vreți să-i dea sângele pe gură? HAMALUL: Să-i dea, să-i dea, să se termine odată! IOANA: Am să vă spun lui tata. Tata o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ploaie. Tatăl meu este un tată foarte bun. El în fiecare seară bea cafea cu lapte. Ha, ha, ha. HAMALUL (Către călător.): E nebună... E nebună și ea. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Opriți-l Vreți să-i dea sângele pe gură? HAMALUL: Să-i dea, să-i dea, să se termine odată! IOANA: Am să vă spun lui tata. Tata o să se supere pe voi. Da. ȘEFUL GĂRII: Afarăăă! Diavolul s-a întins deasupra noastră... Se întorc noriiiii...! Ha! O să tune. CASIERUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
groaznic. CASIERUL (Libidinos, persuasiv.): E groaznic, domnule, să vrei să fii călător prin ploaie și să ți se întâmple... atâtea lucruri urâte... Eu, de pildă, când eram mic simțeam ploaia de la distanță. Dar eu, după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lucruri urâte... Eu, de pildă, când eram mic simțeam ploaia de la distanță. Dar eu, după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am spus încă esențialul. Sunt încă în stare să călătoresc prin ploaie! HAMALUL: Minte! E un lingușitor nerușinat. Vrea să vă facă să-i spuneți totul. ȘEFUL GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GĂRII (De data aceasta receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni. ȘEFUL GĂRII: Duceți fata de aici! IOANA. Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. HAMALUL (Scuipând scârbit.): Ce porcărie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ploaie, de aici a pornit totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să cobor într-o prăpastie... Da. Ha, ha, ha... HAMALUL: Să-l ducem la culcare. Bătrânul s-a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a prostit de tot. ȘEFUL GĂRII (Se sprijină, epuizat, de zidul din față și alunecă la pământ.): Sunt gata să mor. Am să mor din lipsă de ploaie. CASIERUL (Râde isteric.): He, he, he... N-ai să mori niciodată, mincinosule. HAMALUL: Ai să mori în patul tău, ca un gândac. IOANA: De ce-l faceți gândac pe tata? ȘEFUL GĂRII: M-au făcut gândac? IOANA: Da, tată... ȘEFUL GĂRII: Am să-i dau afară... CASIERUL (Lipit de urechea călătorului.): Nu vă faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
afară... CASIERUL (Lipit de urechea călătorului.): Nu vă faceți probleme. La noi aceste crize sunt perfect normale. Se repetă din trei în trei zile. Hi-hi-hi... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l ajute pe ȘEFUL GĂRII.): Țineți-vă de mine, domnule... HAMALUL: Mai bine l-ați lăsa să crape. Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de noapte... HAMALUL: Ce mizerie! Ce scârboșenii! Își scoate sticla din buzunar și începe să bea; sticla trece apoi în mâna CASIERULUI și de aici în mâna IOANEI; ȘEFUL GĂRII întinde și el mâna dar IOANA refuza să-i dea.) IOANA: Tu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vor să mă lase singur în ploaie. IOANA: Domnule, să nu-l bruscați pe tata! Ce vreți să-i faceți lui tata? ȘEFUL GĂRII: Vrea să mă omoare! A venit să mă omoare! Nu-l lăsați să intre în gară... HAMALUL: Să dăm foc la gară! Ce-ar fi să dăm foc la gară? (Sticla circulă între cele trei personaje trădând o înțelegere a lor statornicită.) Să dăm foc și să fugim. CASIERUL: Domnule, de fapt noi toți suntem foști călători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... CASIERUL și HAMALUL: Da, domnule. (Cei trei îl ajută pe ȘEFUL GĂRII să se ridice și încep să se târască spre încăperile din spatele găni.) HAMALUL: A vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... CASIERUL și HAMALUL: Da, domnule. (Cei trei îl ajută pe ȘEFUL GĂRII să se ridice și încep să se târască spre încăperile din spatele găni.) HAMALUL: A vrut să vă înșele, domnule, nu trebuia să aveți încredere în el. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... CASIERUL și HAMALUL: Da, domnule. (Cei trei îl ajută pe ȘEFUL GĂRII să se ridice și încep să se târască spre încăperile din spatele găni.) HAMALUL: A vrut să vă înșele, domnule, nu trebuia să aveți încredere în el. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm, să plecăm... Se face frig. HAMALUL: Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
îl ajută pe ȘEFUL GĂRII să se ridice și încep să se târască spre încăperile din spatele găni.) HAMALUL: A vrut să vă înșele, domnule, nu trebuia să aveți încredere în el. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm, să plecăm... Se face frig. HAMALUL: Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de tâmpla ȘEFULUI GĂRII.): Eu, domnule, am bănuit din prima clipă că așa se va întâmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu acești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a întâmplat să călătoresc câteva zile, aș putea spune câteva zile și câteva nopți, în compania unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari. HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămână aici peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
unui asemenea călător prin ploaie. Sunt exasperanți, domnule, sunt grosolani și murdari. HAMALUL: Să nu-l lăsăm să rămână aici peste noapte. Să nu se întâmple o nouă nenorocire. ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum păpușile unui ceas medieval.) HAMALUL (Apariție de o secundă la fereastră, către călător.): Ha! CASIERUL (Apariție la altă fereastră.): Ești un om mort, domnule. HAMALUL (Altă fereastră.): Ha! Mai bine ne-ai lăsa în pace. Ne-ai stricat ziua, domnule. IOANA (Gesturi disperate către călător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum păpușile unui ceas medieval.) HAMALUL (Apariție de o secundă la fereastră, către călător.): Ha! CASIERUL (Apariție la altă fereastră.): Ești un om mort, domnule. HAMALUL (Altă fereastră.): Ha! Mai bine ne-ai lăsa în pace. Ne-ai stricat ziua, domnule. IOANA (Gesturi disperate către călător.): Am să fiu a ta! Am să fiu a ta! ȘEFUL GĂRII: Ai să aștepți mult și bine. Ha! Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnule. IOANA (Gesturi disperate către călător.): Am să fiu a ta! Am să fiu a ta! ȘEFUL GĂRII: Ai să aștepți mult și bine. Ha! Ai să te sături. Ha! Ce credeai? CASIERUL (Cântând.): N-o să plouă! N-o să plouă! HAMALUL: Nu ți-am spus eu că nu e bine să începi cu asemenea lucruri? Vezi unde ai ajuns? Șeful n-o să te ierte. IOANA (Speriată, naivă, frământată.): Am să vin îndată. Să nu pleci. Am să vin să-ți aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ierte. IOANA (Speriată, naivă, frământată.): Am să vin îndată. Să nu pleci. Am să vin să-ți aduc un pahar de apă... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună, domnule. A fost o zi minunată. Nu trebuie să fii supărat pe noi. Adio. HAMALUL: Noapte bună. Suntem ai dumitale. Pe mâine. Ha-ha-ha. Pe mâine. (Șoptit.) Domnule, a fost foarte frumos... CASIERUL (Discret.): Pst! Pst! Credeți-mă! N-am avut ce face. Mâine însă vă voi spune totul. Noapte bună. IOANA: Să nu pleci! (Aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să doarmă. HAMALUL (Atingându-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Își repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își strânge pătura în jurul trupului și face câțiva pași.) Ce faci aici? HAMALUL: Mătur. CĂLĂTORUL PRIN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]