1,040 matches
-
în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie; tot în vatra satului se mai află o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca 22. În fapt, descrierea din proza cu titlul La curtea cuconului Vasile Creangă nu este altceva decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt tip castel. Fiecare este alcătuită din mai multe case independente, construite din pământ, pietriș, nisip și plăci de lemn. Construcțiile sunt solide, închise, bine apărate și au un pronunțat caracter religios. În incinta lor, există un puț și un hambar pentru cereale. Astfel, dacă au loc războaie sau furturi, poarta locuinței se închide automat, devenind un complex independent și putând asigura autoaprovizionarea cu apă și alimente timp de câteva luni, dacă este înconjurată de inamici. În interior, iarna este cald
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu fratele său vitreg. Așa că toată lumea îl aprecia și îl considera un om cu multe calități. Auzind aceste lucruri, împăratul Yao decise să-l pună la încercare. Le mărită pe cele două fiice ale sale cu Shun, îi construi un hambar de cereale și îi dădu mai multe turme de oi. Văzând acestea, mama adoptivă și fratele vitreg al lui Shun s-au gândit, împreună cu tatăl lui, să-i facă rău. Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dădu mai multe turme de oi. Văzând acestea, mama adoptivă și fratele vitreg al lui Shun s-au gândit, împreună cu tatăl lui, să-i facă rău. Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe acoperiș, tatăl lui dădu foc la hambar, cu intenția de a-l arde de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de soare din paie la el. Le luă cu amândouă mâinile și reuși să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vitreg al lui Shun s-au gândit, împreună cu tatăl lui, să-i facă rău. Așa că bătrânul l-a chemat într-o zi pe Shun să-i repare acoperișul hambarului. Când băiatul era cocoțat pe acoperiș, tatăl lui dădu foc la hambar, cu intenția de a-l arde de viu. Din fericire, Shun avea două pălării de soare din paie la el. Le luă cu amândouă mâinile și reuși să coboare, zburând ca o pasăre. Bătrânul însă nu se lăsă și îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu atâta cugetarea e mai clară. La ei acest act, prin care cugetarea străină să se repete întocmai în capul lor, nu se-ntîmplă, pentru că mulțimea citirei și obosirea creierului n-o permite. Cele citite trec ca niște coji moarte în hambarul memoriei, de unde iese la iveală apoi tot în aceeași formă. Iar eu din parte-mi gândesc așa: orice-a gândit un om singur, fără s-o fi citit sau s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dreptunghe strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga - acarete pentru bucătărie si servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca. Aceasta este arătarea stereotipă a satelor si curților, fără privire la modificațiunile întîmplătoare cari individualizează pe fiecare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru risipise călăreții, apoi ieșiseră dintre tufele de lemn câinesc, încredințați că orice fusese trecuse de multă vreme. - Haide, urcați până aici să-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ar fi avut vreo intenție, ci a lăsat-o puțin din mână, cât să se scarpine, și a uitat-o acolo. Într-o dimineață de mai, au văzut-o niște călugări, care știau precis că locul ei era în hambar, și au încremenit de spaimă. Prin cetăți s-a răspândit zvonul că sufletul voievodului nu-și găsește liniștea pe lumea cealaltă și că va veni să se răzbune pe cei care îl trădaseră. Neglijențele lui Dionise au culminat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine, bolnavul, să mă instalez În scaunul cu rotile care mă aștepta. Ședeam În el, cu o senzație de imbecilizare și semnam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din mână în mână urându-le cele dorite mirilor, pe când femeile cu mâinile puse una peste alta dea curmezișul pântecului, își țipau una, alteia în ureche nimicuri femeiești, fără importanță. Lupău ținând cu nădejde în mână damigeana sări gardul din spatele hambarului vechi dar trainic, făcut din bușteni întregi, încheiați după un meșteșug acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De aici se vedea totul fiind partea cea mai de sus a gospodăriei. Vălmășagul acela
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ureche nimicuri femeiești, fără importanță. Lupău ținând cu nădejde în mână damigeana sări gardul din spatele hambarului vechi dar trainic, făcut din bușteni întregi, încheiați după un meșteșug acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De aici se vedea totul fiind partea cea mai de sus a gospodăriei. Vălmășagul acela aiuritor, muzica și zarva oamenilor, culorile pestrițe ale nuntașilor aproape îl amețiră fără să fi băut măcar ceva. Îl văzu pe fratele său la masa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana pădurii. A băut până simți că-i plesnește stomacul, apoi puse cu mare atenție dopul și așeză damigeana lângă peretele hambarului. Vârtejul oamenilor din curte deveni din ce în ce mai amețitor, muzica deveni tot mai asurzitoare, ceva parcă-l ademenea să intre și el în acel vârtej multicolor, dar în urechi încă-i răsuna glasul fratelui său: „Să nu vii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
timp din rândul lor, iar urmașii mei la fel. De ce le-or spune dascăli, când nici măcar avantajele unui dascăl de pe timpul lui Ion Creangă nu mai au acum. Pe atunci se știa că dacă înveți: „Condacul umple sacul, iar troparul, hambarul”. Până la condac, inclusiv, învățau doar dascălii, iar popii învățau și troparul. Deci se vede că totuși dascălii, chiar dacă nu se puteau aștepta să aibă hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
au acum. Pe atunci se știa că dacă înveți: „Condacul umple sacul, iar troparul, hambarul”. Până la condac, inclusiv, învățau doar dascălii, iar popii învățau și troparul. Deci se vede că totuși dascălii, chiar dacă nu se puteau aștepta să aibă hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile, de la autorități, de la elevi, de la părinți, de la presă și de la viața asta câinoasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agitat. Era doar în izmene, iar părul lung îi cădea pe umeri. M-a luat aproape pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde. Erau strânse toate în gineceu, un căsoi cu acoperișul jos, pe care-l luasem drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aur. De mai multe ori l-am ascultat povestind la curte miturile, legendele și istoria poporului său, învățându-i pe copii cântece și dansuri străvechi. Cunoștea taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se ivi uriaș privirea rece a lui Ofuku. Marea lui fantezie, ca un phoenix În zbor, se mistui Într-o volbură de griji, de parcă l-ar fi Înghițit un nor de semințe de mac. Se Înserase. Hiyoshi băgase căruciorul În hambar și se spăla pe picioare lângă fântână. Locuința lui Sutejiro, care se numea Conacul Ceramicii, semăna cu reședința unui mare clan de războinici de provincie. Impozanta casă principală era legată de numeroase acareturi, iar În apropiere, se Înșirau rânduri-rânduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de orz erau de un galben palid. O briză ușoară dinspre Râul Hida Îi răcorea pe oamenii Încoloanați. Era o amiază liniștită, iar peste ulucile Împletite grosolan se revărsau ramuri Înfrunzite. Casele din Tonda erau bine clădite și multe aveau hambare pline cu orez. — Iată-i. Doi samurai de rang inferior din clanul Saito fuseseră postați la marginea satului, ca iscoade. O luară la fugă să raporteze. În șirul de copaci zelkova care străbătea satul, vrăbiile ciripeau a pace. Samuraii Îngenuncheară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de brazi. O potecă strâmtă ducea de la intrare, printre brazi și, cu excepția acelor căzute care acopereau pământul, nu se zărea nici un fir de murdărie. Înaintând vreo cincizeci de metri, ajunseră la casă. O vacă mugea În staulul ei dintr-un hambar Învecinat. Se auzea un foc trosnind În vânt, iar fumul său umplea văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii, care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, Însă, risipi dintr-o dată fumul; iar când privi, văzu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În adolescență. Deodată, tânărul ridică privirea și spuse: — Mamă, așteaptă un moment. E ceva ciudat. — Ce este, Mosuke? se săltă puțin bătrâna. — Greierii s-au oprit dintr-o dată din țârâit. — O fi iarăși vreun animal care Încearcă să intre În hambar. Nu, clătină el din cap cu tărie. Dacă era un animal, nu se apropia cât timp mai e lumina aprinsă. Tânărul se strecură spre prispă, gata să iasă, și luă o sabie. — Cine-i acolo? strigă el. Dintr-o dată, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am reușit să ne croim drum, dar, În timpul uneia dintre Încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a Împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm Într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar În timpul zilei am dormit În capelele, de pe drum. În sfârșit, am reușit să ajungem la Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care Înconjurau castelul, am fi scăpat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el. — Cam șapte sute cincizeci de ocale de argint și peste opt sute de galbeni, răspunse un funcționar. Hideyoshi se Întoarse spre Hikoemon și-i ordonă: — Luați-le și distribuiți-le oamenilor, fiecăruia potrivit soldei. Apoi, Întrebă cât orez mai rămăsese În hambare, adăygând că: — Aici nu vom fi asediați, așa că nu e nevoie să păstrăm orezul. Plătiți-le vasalilor de cinci ori solda În orez. Ieși din baie și se duse direct la mesagerul din Nagahama, care-l aștepta. Își lăsase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]