763 matches
-
1957 , Măcin, Tulcea, inginer, Galați Debut literar: 2011 pe site-ul «Casa-gândului Cleopatra» A publicat în revistele: „Singur”, „Noi, Nu!”, „Nomen Artis”, „Absolut”; „Tiuk!”. A apărut în „Antologia Confluențe lirice 2012”; „Antologia Romeo și Julieta la Mizil -2011 și 2012; „Harpa de argint antologie de proză scurtă și textelirice” Casa gândului Cleopatra 2012; „Antologie Dor de Dor 2012”; „Antologia Scriitorilor Romani Contemporani din Intreaga Lume,STARPRESS 2013, editie bilingva, romana-germana”. pe site-urile literare diverse: Casa gândului Cleopatra lithera.ro, negrupealb
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a necunoscutului Astfel ca eu să nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut prin Calea Lactee... Unde sunt? prin univers... căutând răspunsul la întrebarea Cine sunt eu? Oare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe brațe, pe piept li s-anină frumoase cu harpă, vioară... nu-s cântece, e Limba Română. Iată-mă Iată-mă sunt visător în eternitatea prezentului, și nu pentru că sunt visător, și nu pentru că totul e continuu prezent înlăuntrul meu (casă de amanet, casă de cămătar, vânzător ambulant de iluzii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
negri acești oameni, cu capul lunguieț și așezat pieziș, cu buze foarte groase și nasuri turtite. Robii lucrau în tăcere, în timp ce un sulițaș îi păzea. Mâinile lor se mișcau cu mai multă repeziciune și gingășie decât mâinile cântărețelor pe strunele harpei. În acest timp ieși din palat un preot tânăr, purtat în scaunul lui de patru robi scunzi cu pielea galbenă. Iahuben se uită la acest preot și i se păru că seamănă cu Tefnaht. Știa că Tefnaht avea un fiu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Când văzu că omul nu mai vorbește, zâmbi. Deschise apoi gura și arătă cu mâna spre cer, și zise cer în limba atlantă, rostind destul de bine, dar cu o voce subțire și parcă pornită să cânte, ca sunetul strunei de harpă. Mult mai ciudat i se păru lui Auta locul de unde auzi sunetul vocii străine: gura s-a mișcat, vorbind, sunetul însă a răsunat de undeva dinspre piept. Ochii lui Auta alergară asupra ființei străine. Părea speriat. Ființa înțelese și se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a răsunat de undeva dinspre piept. Ochii lui Auta alergară asupra ființei străine. Părea speriat. Ființa înțelese și se opri, arătîndu-i pe pieptul ei un fel de cutiuță mică pe care Auta o crezuse copcă; rosti cu același glas de harpă cuvântul cer și Auta își dădu seama că sunetul vocii vine de acolo. Ființa își arătă globul de pe cap și apoi din nou cutiuța din încheietura hainei pe piept. Sclavul bănui că prin glob nu se aude și poate e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
amândouă palmele pe piept și rosti deslușit cuvântul om. Auta întinse mâna spre turn și rămase așa, așteptând. Văzu cum intrau ceilalți și cum au închis ușa după ei. Omul străin înțelese și rosti cu glasul lui ca sunetul de harpă un cuvânt străin scurt, alcătuit numai din sunete deschise și moi, pe care sclavul nu-l putu rosti. Străinul mai rosti un cuvânt. Auta se gândi că ar fi spus vorbele străine mai ușor din flaut de argint decât din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca să ajungem în țara Sumer, s-o cucerim și să ne așezăm acolo. Marele Preot spuse însă, nemulțumit: - Nu asta am întrebat... asta știu. Am întrebat ce face acum, nu la ce se gîndește! - Acum un ceas, răspunse Puarem, răsunau harpe și voci pe corabia marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. Stăpânul cred că se desfăta. Marele Preot tăcu iarăși o vreme. Toți se uitau la el cu oarecare teamă. Dar preotul Zeului Soarelui își strivi un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot. — Da, scumpo. Lenevind În pat ca doi agnostici Într-o duminică dimineață, eu și Richard am decis că atunci când vom avea copii, nu le vom oferi falsa consolare a unei vieți de apoi garantate. Fără Îngeri sau arhangheli, fără harpe, fără Câmpiile Elizee pline cu acei oameni cu Încălțăminte scâlciată pe care nu-i puteai suporta În colegiu. Hotărârea m-a ținut cam trei secunde după ce fiica mea a pronunțat prima dată cuvântul „a muri“. Cum aș putea eu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
inimă pribeagă Tot pe tine te-a iubit? Ai știut cine te-așteaptă Și-ai venit să răsplătești Lungi durerile-mi lumești, Cu zîmbirea-ți înțeleaptă Și cu ochii tăi cerești. {EminescuOpIV 54} ÎNCHINARE LUI ȘTEFAN VODĂ Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută, Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să tresalte, al tău glas auzind. {EminescuOpIV 57} Și strunile plesnite, și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atârna L-a Isterului râpe, acuma este mută Și cântul ei de aur nu pot a-l deștepta. O munți și văi profunde, oh! dați-mi pentru-un nume Sublima voastră voce, că-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
1876) Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămîn: Brațe fără de nădejde, - Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpa, Care tremură în vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din dreptunghiuri colorate. Aplecându-mă din locșorul meu călduț, Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Keaton și ultima lui Stan și Bran. Tom și cu mine o lăsăm pe Lucy să aleagă prima, iar ea optează pentru Stan și Bran, la capătul holului. Tom îl ia pe Buster, iar eu sfârșesc la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca un labirint de citate. Semne de întrebare apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a vieții. Va deveni arta o gaură neagră a condiției umane ? În literatura postmodernă nu mai există decât ușoare aluviuni de concret. Speranța salvării pare să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe ochi. În viața mea nu mai văzusem un erou ca mine. Pitico-pedofilul a ridicat sabia în aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în epoca aceea de aur a limbii latine se cânta la ceva nobil, la harpă, nu la scripcă". A venit rândul meu să joc rolul încremenitului. Mă așteptam la o lovitură mortală și, surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii blesteamă și blasmemiază prin mesajul scrierilor lor diabolice, iar ceea ce întodeauna îi fascinează sut propriile stări, experiențe, exagerări ale ”calităților
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la cinema Latin, care propunea două filme porno pentru un singur bilet. Uneori rămânea câte jumătate de oră În fața cinematografului, prefăcându-se că studiază traseele de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
este tributară și simbolismului, însă impresia e că retorica acestui curent e prezentă, spre deosebire de cele mai susmenționate, mai degrabă, programatic. De aici vin voci de clavecin, armonii lunare, ciudate note etc., universul întreg stând sub semnul muzicii (Văzduhul e o harpă până-n nervi...), iar un aport, deloc neglijabil, în alcătuirea imaginarului artistic îl are cromatica (de exemplu, albastrul de Voroneț sau: Bujorii albi din scoarța muntenească). Tot pe filieră simbolistă, în poemele lui Horia Zilieru sunt prezente sinesteziile (Înmiresmat e gerul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cum Îi trecea prin minte. Chiar și-n zilele cînd era frig sau se stingea lumina și se suspenda reuniunea. Nu ne păsa prea mult de beznă. Fiindcă se luau În discuție Însorita estetică, splendoarea unui verb plasat În iarbă, harpa de iarbă și adîncimea unei pauze, cenaclul fiind mai ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În tricou eroic dar Îmbrăcat pe dos, recitînd Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ajutorul de călău, Cevengur, Geamilia, Maestrul și Margareta, Fiesta, Vorbește, memorie. Iarna vrajbei noastre, Lumină de octombrie, Barnaba, omul munților, Războiul sfîrșitului lumii, Conversație la Catedrala, Povestea Erendirei și a nesăbuitei sale bunici, Parfumul, Un veac de singurătate, Concert baroc, Harpa și umbra, Cei trei mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog, Raport către El Greco, Don Quijote, Bibliografia generală, Pluta de piatră, Alte glasuri, alte Încăperi, Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret cvartet de muzică clasică, un superb și discret cor de studenți la teologie ce au creat Împreună cu harpa și personalul administrativ un discret și elegant cadru pe măsura eleganței invitaților din lumea cea mai bună, cu grija ca absolut nimic să nu fie ostentativ, exceptînd mînăstirea, ci numai de cel mai ales bun gust, cum este și firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alpinist, ci mai degrabă parașutist, nu simte neapărat nevoia să urce fiindcă nu mai are unde și nici ce să mai vadă pe-acolo, sus, decît aceiași Îngeri În picaj, extratereștri oribili și vile pe lîngă care stau Înșirate macarale, harpe și sticle cu apă pi, așa că-i place mai mult să coboare. PÎnă la noi. Mai rîde și El. În vremea asta, creațiile se zbat să fie cît mai umane cu putință cînd, de fapt, sunt mai feroce ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]