1,049 matches
-
a Moldovei nu a generat sentimente revanșande cu toate că dincolo de Nistru și Bug se aflau importante comunități românești. Nu numai satele dar și orașe ca Oceacov, Odesa, Tiraspol, Balta au fost zidite pe proprietăți moldovenești cu mână de lucru autohtonă. Domnitori, hatmani, fețe bisericești, oameni de știință moldoveni au avut o contribuție Însemnată În progresul cultural al ucrainenilor. Chiar În primul an al Încheierii Tratatului au apărut volume Întregi cu articole exprimând opinii, obiecții, scrisori deschise, au avut loc Întruniri și reuniuni
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Huși voise Dimitrie Cantemir să se adăpostească în vremuri de restriște, după ce-și va fi trimis doamna în Transilvania, dar răscoala seimenilor neplătiți i-a stricat planurile. Acolo îl îndemnase și cronicarul să se îndrepte, în calitatea lui de hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe măsură ce trece timpul, ținutul Fălciu este amintit din ce în ce mai mult. Comparând lista lui Miron Costin cu lista lui Dimitrie Cantemir, constatăm că unele ținuturi aveau câte doi dregători (pârcălabi): la Hotin, Cernăuți (unul din ei era și mare spătar), Suceava (unul hatman), Neamț, Soroca, Roman, Botoșani, Orhei, Lăpușna, Chișinău, Galați, Tutova, Tecuci, Putna, inclusiv Fălciu, în vreme ce alte ținuturi aveau doar un dregător (Bacău, Târgu Frumos, Hârlău, Covurlui și Vaslui). Târgul Huși, devenit oraș, aparținea din punct de vedere administrativ de vornicia din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Huși. Nu știm cât a stat domnul aici, dar a revenit în anul următor (21 martie - 7 aprilie), pentru a sărbători Paștele și pentru nelipsita judecată domnească: „sâmbătă după Paști - scrie cronicarul Grigore Ureche - au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropat în mânăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548), aprilie 7”. Creșterea obligațiilor față de Poartă, l-a determinat pe Ilie Rareș să impună la bir chiar sfatul domnesc și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cantemir, arată că armata rusă avea un efectiv de 30.000 soldați, 8.000 cazaci, fiind dotată cu 52 „pusci mari”. Nicolae Iorga credea că au participat și 6.000 de moldoveni „după socoteala sigură a lui Neculce, care era hatman”. Împotriva acestor armate luptau 400.000 turci (!), fără tătari, înzestrați cu 400 tunuri („pusci”). După datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
soroceni, lăpușneni), sosise la Țuțora, pe Prut. A doua zi, B. P. Șeremetev, însoțit de generalii V. V. Dolgoruki, cneazul Volkonski și alți ofițeri s-au întâlnit cu Dimitrie Cantemir pe malul stâng al Prutului. Din suita domnului moldovea făceau parte hatmanul Ion Neculce, marele paharnic Constantin, fiul lui Iordachi Ruset, marele vornic, șase ofițeri și opt slujitori domnești. La această întrevedere, Dimitrie Cantemir i-a comunicat feldmareșalului că până la 15 iunie va mobiliza o oaste de 10.000 de oameni, solicitând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a ținia și a opri nește vii în dric de la Huși (subl. ns.), care vii au fost a lui Alexandru paharnicul și li-au fost cumpărat împreună cu giupăneasa lui cu Safta ce-a fost fata dumisale logofătului Răcoviț”. Un Orăș, hatman avea vii la Huși, tot „la Dric”, după cum e pomenit într-un alt document, din 8 aprilie 1669. Cultura viței-de-vie a avut un rol important în apariția și dezvoltarea târgului Huși. În secolele XVI-XVII, acesta se afla pe locul al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de către caimacamul Nicolae Vogoride, și-a dat demisia din funcția de pârcălab de Galați. Unioniștii au obținut victoria în noile alegeri, iar Alexandru Ioan Cuza a fost avansat la gradul de colonel (august 1858) și, la scurt timp, locțiitor de hatman al oastei moldovene (septembrie), funcție pe care a îndeplinit-o până în momentul alegerii sale ca domnitor. După Convenția de la Paris (august 1858), Alexandru Ioan Cuza a fost ales deputat în Adunarea Electivă a Moldovei. În seara zilei de 3 ianuarie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se întâlnea mai târziu cu Eminescu și Creangă) publică volumul Încercări literare (160 p.). Cuprinde : Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Mărțișor și 5 poezii. 1874. Continuă colaborarea la Convorbiri cu nuvelele: Vânătoarea, Hatmanul Baltag și poeziile: Domnița și robul, Mini. 1875. În paginile aceleiași reviste apar : Astronomul și doftorul, Șanta, Două nebunii (nuvele), Țiganca (versuri). 1876. Semnează, în Convorbiri, nuvelele: Duduca Bălașa, Cânele Bălan și poezia A mea domnie. 1877. Se tipăresc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ori Millo Director de Traian Mihăilescu, ambele după Vasile Alecsandri, ș.a. Chiar de la primele încercări de creare și propagare a genului operetei, Eduard Caudella a folosit temele unuia din clasicii literaturii române, I.L.Caragiale, care i-a scris libretul operei Hatmanul Baltag. Modelul a fost luat și de alții, care au apelat la creația lui Caragiale, ale cărui teme bogate în conținut au folosit ca model de inspirație transpus în diverse modalități de exprimare ca limbaj muzical. Acestea, cu rădăcini în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
stăpânirea nominală a Imperiului Otoman. În această parte de lume, care, din secolul al XVII-lea s-a numit Ucraina Hanului, Sultanul a numit, în 1681, ca stăpân cu drepturi depline, pe domnitorul Moldovei, Duca Vodă, care a pus acolo hatman pe grecul Iani Draghinici. Politic și confesional, locuitorii ținutului depindeau de Moldova și erau în majoritate români din toate țările românești, inclusiv români macedoneni. Din cele 67 de sate din Ucraina Hanului, 49 erau românești, câteva erau grecești, armenești sau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
La 24 ianuarie 1753, Mihai Cehan Racoviță vv., volnicește pe Vasile Roset, fost mare visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani unui hatman; 5) La 7 iulie 1763, mănăstirea Bisericani împarte 7 țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul Neculai Bucium vinde lui Lascarache Ruset o țigancă ... cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică voievodului Moldovei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
visternic, ca să-și caute un țigan și să-l ducă la casa sa din Huși; 4) La 8 februarie 1760, Vârnav dă danie niște țigani unui hatman; 5) La 7 iulie 1763, mănăstirea Bisericani împarte 7 țigani cu Vasile Ruset hatman; 6) La 27 octombrie, postelnicul Neculai Bucium vinde lui Lascarache Ruset o țigancă ... cu 30 lei; 7) La 19 februarie 1780, guvernatorul Bucovinei comunică voievodului Moldovei, Constantin Dimitrie Moruzi, măsurile luate pentru găsirea și restituirea țiganilor fugiți în Bucovina. De
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lăsați deoparte divergențele cu Rusia), dar e destul de ridicolă. Și cum se face că, pentru a compromite identitatea locului, n-ați găsit nimic mai bun? Nicio personalitate ucraineană care să-și fi lăsat urma cizmei pe acest nisip fin, niciun hatman, niciun cazac, nicio mustață à la Taras Bulba? În acest caz, contesa Carolina disimulează destul de prost adevărata referință istorică, și singura de care dispuneți: tovarășul Stalin. Totuși el este acela care a hăcuit Basarabia, divizând-o între o fictivă republică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier, logofăt, se poate trage concluzia că Eminovici a obținut boieria contra cost, întrucât a sărit peste alte șase ranguri pe care ar fi trebuit să le parcurgă în mod firesc; după moda timpului însă, ordinea lor nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dintru începuturi așa, de la cei cinci bătrâni care au stăpânit-o. Numai că ei mai constată și faptul că o cincime a acestei moșii fusese scoasă încă de multă vreme din hotarul Ipoteștilor și alipită la hotarul Cucorănilor, moșie a hatmanului Emanoil Manu: oameni bătrâni m-au încredințat că nu știu altă moșie fără numai Ipotești ca să hotărască cu Cucorănii și din porunca răposatului întru fericire Domnu Grigorii Alexandru Ghica voievod, au și împărțit Ipoteștii la toți răzășii, și căutând după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
abăgerie”. În cea de a doua domnie a lui Duca izbucnește o răscoală; înspăimântat, cronicarul vede în ea o „adunătură nebună” a orheienilor și a lăpușnenilor conduși de Hâncu și Durac serdarul, care ajung a ataca la Iași Curtea domnească. Hatmanul Buhuș este eroul principal, ca învingător, în episoadele despre luptele moldovenilor cu nemții la Suceava și la Cetatea Neamț. Calitățile de povestitor ale cronicarului unesc simplitatea, reținerea calmă cu accentele de durere, provocate de împrejurări istorice dramatice. Partea a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
București, 1925; Lupii, București, 1925; Povestiri de pe dealuri, București, 1926; Povestiri de prin văi, București, 1928; Reflecții și paradoxe, București, 1929; Omul fără de noroc!, București, 1931; Cel din urmă erou, București, 1943; Oameni de demult, pref. T. Vârgolici, București, 1966; Hatmanul Tomșa, București, 1968; Vijelia, București, 1969; Da la Thule la Taprobana, București, 1969. Traduceri: Guy de Maupassant, Misterul, București, f.a., Răzbunarea mamei, București, f.a.; J.-H. Rosny, Cărăbușul, București, f.a., Dormea un om..., București, f.a.; Jack London, Fiul lupului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
elemente clasiciste, S. se alătură generației „Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva articole (Suceava și Alessandru cel Bun în secolul al XV, Domnul Moldovei, marele Ștefan al VI și bravul său hatman Arbore), ca și în critica latinismului (Științi filologice și istorice), dar, mai ales, în accentul pus pe sensul patriotic al literaturii. SCRIERI: Povestea povestelor, Iași, 1843; Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei, I, îngr. Theodor Codrescu, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
București, 1931; Flori de gheață, București, 1931; Kremlin, București, 1931; Plecat fără adresă. 1900, București, 1932; Greta Garbo, București, 1932; Fram, ursul polar, cu ilustrații de N.N. Tonitza, București, 1932; Oraș patriarhal, I-II, București, 1933; Apostol, București, 1933; Nepoata hatmanului Toma, București, 1933; Floare de agave, București, 1933; Aurul negru, București, 1934; Duminica Orbului, București, 1934; Cheia visurilor, București, 1935; Luceafărul sau Romanul lui Eminescu, vol. I: Luceafărul, București, 1935, vol. II: Nirvana, București, 1936, vol. III: Carmen Saeculare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
din proza lui Aleksandr Kuprin, cronici la cărți publicate de C. Stere (În preajma revoluției) și Emanoil Bucuța (Crescătorul de șoimi), Mircea Streinul (Carte de iconar), Iulian Vesper (Echinox în odăjdii), Ion D. Mătasă (Doi ani în Guribaba), Cezar Petrescu (Nepoata hatmanului Toma) ș.a., un necrolog al poetului Nicolae Milcu, iar Mihail Celarianu e prezent cu fragmente din romanul Polca pe furate. Este reprodus din „Rampa nouă ilustrată” un articol al lui Mircea Eliade, Reviste din provincie. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288798_a_290127]
-
gândurile părinților în privința căsătoriilor (stare ce le prilejuiește evocării indirecte în cronici: „pă Radul de la Afumați, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe vodă”; „au strâns oști [Constantin Movilă] și cu bani și i-au dat și cumnatu-său Potoțchi hatmanul, fiind om mare în țara Leșească și era ginere Irinii vodă”), înscriindu-se între „personajele” scenelor în care gesturile extreme atingeau colectivități întregi (într-o „istorisire” despre Vlad țepeș, înregistrată de Stoica Ludescu: „Iar câți au fost tineri cu nevestele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința de a-și întinde stăpânirea asupra țării Românești (unde voia să-l înscăuneze pe fiu-său, Ion, „om slab și deznodat și de mâni și de picioare”) și a Transilvaniei sau încuscrirea cu hatmanul căzăcen Bohdan Hmelnițki (alianță preparată prin lungi tratative) i se par lui Costin devieri de neiertat de la o conduită firească. în 1652 a avut loc, la Iași, nunta domniței Ruxandra, fiica învățată și frumoasă a lui Vasile Lupu (înregistrată sec
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceilalți) - „[...] uneltirile lor se dădură în vileag. Sânt prinși, dovediți și descăpățânați după hotărârea domnească” - evocă o judecată? Erau uciși (am văzut) rivalii - cu șanse la tron, pretendenții veniți de aiurea, inamicii vechi (din boierie), boierii puternici și incomozi (precum hatmanul Vartic - căsătorit cu Stanca -, „prim sfetnic” al lui Iliaș Rareș, dar tăiat în 1548 din ordinul aceluia 71; fiul lui Petru Vartic, marele vornic Vartic, însurat cu Nastasia, va fi omorât de Aron Vodă Tiranul)72 și adversarii apăruți accidental
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
staripostelnicul” Constantin Cantacuzino, întemeietorul ramurii Cantacuzinilor din țara Românească, să fie ucis, în 1663, la Mănăstirea Snagov (și așa a văduva Elinei [Elena, Ilinca], soția postelnicului, fiică a lui Radu Vodă Șerban și nepoata postelnicului Udriște din Mărgineni. Ucigându-l pe hatmanul Șeptilici și pe postelnicul Goia, cei doi boieri „amestecați” în omorârea lui Gaspar Grațiani, Alexandru Vodă Iliaș a procedat astfel - consideră Miron Costin - „lege direaptă” („i-au omorât și trupurile lor le-au aruncat în ieșitoare”). Și boierii îi suprimau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]