2,407 matches
-
și jos pe linie, am văzut haine diferite, pălării și Încălțăminte mototolite și murdărite, aruncate În toate părțile. Populația civilă și În special țiganii se furișeau spre ele, iar garda trenului Îi Îndepărta, fugărea - mai trăgând focuri pe deasupra lor - În hazul ostașilor germani care râdeau și strigau «țigoin» șZigeuner - n.m.ț și-i Îndemnau șpe țiganiț să meargă iar să ia haine” Era vorba, deci, de un joc de-a prinselea imaginar care s-a desfășurat În gară și care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
pe el nu l-am văzut, noi nici nu știm - nu-i așa, Pearl? - dacă e... adică unde se află exact... — Vai, dragă! exclamă Gabriel. Vreau să spun... — Și ce faci aici? întrebă Brian. — Nu știu, răspunse Hattie, nu cu haz, ci cu stângăcie, făcând ca întrebarea lui Brian să sune și mai dură. Dându-și seama de acest lucru fata adăugă: Presupun că voi studia. — Vom studia, înterveni părintele Bernard, zâmbind. — Și ce vei studia? se interesă Gabriel. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de indianul de la Băi, pe care nu-l mai revăzuse. Seara îi povestise lui Brian întreaga poveste, dar pe un ton glumeț, râzând și apoi izbucnind brusc în lacrimi. Brian avu impresia că încerca să braveze și să facă haz de o experiență cumplită. (Și, într-un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am fi cățelușii ăia pe care-i vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din mallurile de periferie. De parcă am fi cățelușii ăia cu secreții galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
optimismul lui, dar boala și tratamentul, dacă nu amândouă, sugeau viața din Portia cu o viteză alarmantă. Creatura ironică, mândră cu care îmi împărțisem viața în ultimii doisprezece ani se transforma sub ochii mei într-o mâță pricăjită și fără haz. Cu fiecare zi era tot mai dezhidratată. Îndrăznesc să spun că unora li se va părea nepotrivit că pun pe picior de egalitate problemele mele cu ale Shebei. Ar putea fi înclinați să nu creadă că un pet suferind poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
neamuri Îndepărtate care se ceartă ca chiorii pe niște moșteniri și pe averi (nu că ar fi nemîncați); remedii din medicina populară pentru niște boli clasice; și alea-alea și toate celelalte și Încă alte cîteva asemenea. Discuția nu are haz; de multe ori n-are răbdare să asculte, Îmi ia vorba din gură și termină el ce vreau să spun, alteori Îmi povestește ce i-am povestit ultima dată cînd ne-am văzut, cu convingerea că-mi spune noutăți; și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
numai că întrebuința în conversație persoana a doua plural, cred că din cochetărie; eu îi vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcând haz de îndemânarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația întreruptă cu câteva clipe înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În serios. Din nefericire sau, mai exact, spre nefericirea lor. Trebuie totuși să recunosc că iluziile pe care și le făceau aveau și partea lor bună. Fără un pic de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și le-am oferit pentru Început cîte o cafea. Ca să-i Încurajez să continue, am luat și eu o votcă. De Roxana uitasem cu desăvîrșire - vorba lui Bazil, există lucruri mai importante decît dragostea; de exemplu, durerea de măsele. Avea haz Bazil, cînd era În formă și cînd scăpa de veșnica lui manie a persecuției. Din păcate pentru el, asta se Întîmpla mai ales atunci cînd bea. Ne povesti, În stilul său inimitabil (de aceea nici nu Încerc să-l imit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile lor ce era aia și la ce folosea, deși nici noi nu știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târgușor de prin nordul țării, unde oamenii aveau vorbele cumpănite și la un loc. Nu ca ăștia de la câmpia lipită de malul Dunării: spuneau o mie de vorbe despre un lucru pe care voiau, de fapt, să-l ascundă. Făceau haz din orice și abia așteptau să-l prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scopul fiind același: sărutarea drept răsplată. Aveau și feciorii cântecele și jocurile lor, care, însă, nu le excludeau pe femei și fete. În repertoriul obiceiului, găsim cântece de cătănie, de înstrăinare, satirice, dar și jocuri, precum „gașca”, „puricele”, care stârneau hazul celor prezenți. Fiecare întâlnire se încheia cu mâncare, băutură și joc, sârbă, ciobănașul și rusasca fiind dansurile specifice zonei. Sărbători locale: 6 august "Ziua comunei" și hramul Mănăstirii Basaraba Tradiții locale: formația de fluierași din satul Sticlăria fanfara din satul
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
5 mai, 2005, p. 10) De contextualizare în timp și spațiu: Amintirea trecerii disperate a Dunării spre malul iugoslav i-a marcat pe cei care nu au mai acceptat să rămână în țara lui Ceaușescu. Unii au puterea să facă haz de necazurile prin care au trecut” (Jurnalul Național, 4 septembrie, 2005, p. 12) Cu adresare directă: „În caz că v-ați săturat de zecile de fire încurcate inestetic pe sub birou, există o soluție - undele radio”. De actualizare: în cazul (mai rar) al
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Tânăra femeie din 1914, București, 1964, Sosit-a vremea, București, 1967; Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, București, 1968; Franz Werfel, Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh, București, 1970; Walter Puschel, Robin și fiica șefului de trib, București, 1971; Anecdote cu haz, pref. trad., București, 1971; Miros de praf de pușcă, pref. trad., București, 1973; Ellen Glasgow, Pământ sterp, București, 1974; Günter Grass, Anestezie locală, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Lungu, Anecdote cu (mai mult sau mai puțin) haz, TR, 1971, 38
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
1971; Anecdote cu haz, pref. trad., București, 1971; Miros de praf de pușcă, pref. trad., București, 1973; Ellen Glasgow, Pământ sterp, București, 1974; Günter Grass, Anestezie locală, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Lungu, Anecdote cu (mai mult sau mai puțin) haz, TR, 1971, 38; Tengeri Kalandok és kalandorok. Horia Matei-Evezredek kalózkrónikája, EL, 1974, 8378; Florin Constantiniu, Un tezaur pentru fiecare, FLC, 1983, 17; Radu Vaida, O carte de popularizare, LCF, 1987, 19. D.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
ce guvernează acțiunile umane și instituțiile. O afirmație a lui P. P. Negulescu, cu privire la această capodoperă, pune în lumină și figura eroului lui Cervantes: "De sub boneta cu clopoței a bufonilor, pe care o purta pe cap Nebunia cea plină de haz, apărea privirea îngrijorată a Înțelepciunii, care căuta, plină de neliniște, mai binele dorit de toată lumea.190 Totalitatea aventurilor cavalerului, deopotrivă ridicole și mărețe, se impun ca o metaforă a umanității ce luptă să transpună visul paradisiac în realitate, balansând între
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
roluri, mic funcționar mutat de colo-colo, soț slab de înger, asuprit de o nevastă aprigă, subaltern terorizat de serviciul de cadre etc. Singura lui libertate este limbajul. Nu și-a pierdut vocația de a tachina, de a face, pe scurt, haz de necaz, dar vocația cere, acum, mai multă abilitate. Oricând „șeful” poate fi avertizat de un turnător și, atunci, Mitică este în primejdie. Această adaptare la circumstanțele vieții în regim totalitar este bine sugerată în narațiuni. Mitică este un spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având în față două modele celebre (I.L. Caragiale și Eugen Ionescu), I. se descurcă bine, inteligent, cu haz și har, înseninând într-o oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră și suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
îl cunoaște, pe care urma să-l descrie ca un om de tip nou. Ne-am frământat ceva și până la urmă am inventat o persoană căreia i-am atribuit tot ce se aștepta de la ea. Un alt moment plin de haz a fost când am primit o înștiințare dacă fiul meu ar putea scrie ceva la rubrica „Când cataloagele surâd”, căreia îmi amintesc că nu i-am dat nici o importanță. Cine nu-și amintește de teroarea borcanelor și a sticlelor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a lui Anton Bacalbașa. Epigramele au adesea defecte de versificație, poante fără haz și unele licențiozități. Mai izbutite sunt „idilele” în decor casnic moldovenesc și unele versuri umoristico-sentimentale, ce prevestesc pe A. Mirea și G. Topîrceanu. Dintre piese, Ultimul sacrificiu ambiționa să dea „o felie de viață”, dar alunecă adesea în dramă bulevardieră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
reprezentare grafică: Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 112, 127. „Câteva din lucrările sale (Cizmarul, Potcovarul etc.) trăiesc o imensă ambiție descriptivă. Opere de memorie și de documentare susținută, ele obțin uneori și accente de haz anecdotic, dar in limitele unei desfășurări naturaliste care coboară în accidental și în amănunte lectura formei.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 112) „Am început să pictez când am văzut țărăncile în blugi și cu
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de „istorioare”. Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ilustrează un soi de înțelepciune și o „pedagogie” morală surâzătoare, un realism și un bun-simț popular al căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
o cu totul altă față a lui, gravă, poate chiar ascetică, preferă să vadă Ion Barbu: „Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”. „Alba, / Dreapta / Isarlâk” e mai mult „un târg temut, hilar / și balcan-peninsular”: spațiu în care „hazul Hogii Nastratin” are un revers tragic, complementaritate situată undeva „la mijloc de Rău și Bun”, la treapta unei „slave stătătoare”. Trebuie să i se recunoască „momentului” Mateiu I. Caragiale - Ion Barbu atingerea unui nivel al sintezei superioare a b., de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs și prin mișcarea Înspăimântatei lor gândiri. Singurul centru (cerebral?) Încă neanihilat - scrie Florența Albu - suferind, dimpotrivă, un fel de elefantiazis, este acela al râsului, hazului, hilarității; și, abia acest „haz de necaz” mai păstrează, În germene, cauza acestui râs, rest uman oricum aberant, pentru că ar trebui să provoace revolta, nu râsul 6. Nu altceva crede I.D. Sârbu atunci când notează: „Trăim În plină comedie, comedia asta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]