4,393 matches
-
prezențe episodice. Jurnalul lui Juan García Madero, student la drept și pasionat de poezie cuprinde notațiile sale de la întâlnirea cu mișcarea poetică a realismului visceral, susținut de Arturo Belano și de Ulise Lima. Opțiunea pentru altfel de viață, la voia hazardului, contrariind pe cei apropiați - unchi și mătușă, îl duce la inițiere sexuală, la inițiere socială și intelectuală și mai ales la pelerinaje prin oraș, prin cafenele și librării, prin medii artistice variate și eterogene. El ajunge să-i însoțească pe
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Los Angeles. Tetralogia dă șansa de a înțelege modelul unor mari scriitori, de la descoperitorul său, Charles Bukowski, la Philip Roth sau Brett Easton Ellis. Și Editura Art le-a oferit cititorilor scriitori distinși cu Premiul Nobel. Cele două romane scurte - Hazard și Angoli Mala de J.M.G. Le Clézio (traducere din limba franceză și note de Claudiu Komartin, 280 pag.), cuprinse într-un singur volum, au fost scrise la distanță de cincisprezece ani, iar autorul le percepe ca reflectându-se unul în
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
Unele dintre ele se propagă asemenea undelor unui diapazon. Sau a valurilor pe suprafața unui lac. Deducția o putem face apelînd la intuiție și la premoniție, care își au, desigur, și partea lor logică. Rațională. Dar dincolo de rațiune intervine și hazardul ce împinge cursul evenimentelor pe un anumit drum, după care le deviază, în aparență, spre un alt țel. În lume însă nu se desfășoară nimic întîmplător. Schimbările din macrocosmos le au ca punct de plecare pe cele din microcosmos. Ultima
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
Truc metaficțional uzat și puțin forțat, dar menit să unifice simetriile celor două vieți paralele într-o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
și țin să fiu autor român. Țin la aceasta, nu din cauză că mi s-a contestat acest drept, - (el mi s-a contestat de oameni cari n-au nici o cădere!) - ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origine românească. înainte de-a fi Ťprozator francez contemporanť, așa cum se spune pe coperta colecției lui Rieder, eu am fost "prozator român înnăscut". Idealul lui Panait Istrati s-a împlinit, în zilele noastre. Opera sa, rescrisă sau scrisă
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
nu realizează că activitățile sale sunt doar rezultatul unei opțiuni din imensul joc combinatoric pe care sistemul îl desfășoară. Spusese deja în Gnozele dualiste ale Occidentului că sistemul ne alege pentru a deveni „eroi” sau „victime” și că, în rest, hazardul se îngrijește de toate. Dacă privim la destinul lui Culianu, afirmația pare profetică. Cei prinși în sistem nu sunt capabili să realizeze ce joc istoric decizional (și superior ontologic) a făcut ca profesorul Culianu să dispară atât de absurd din
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
după moartea autorului. Data de sub dedicația de pe prima filă, împreună cu titlul alcătuiesc, cutremurătoare coincidență, mesajul unuia care, într-adevăr, în momentul acela trecuse „în afara acestei lumi”. Revelând prea multe semenilor săi, Culianu a devenit „eroul”, apoi, anihilat, „victima”. Avusese dreptate, hazardul se îngrijește de toate. În 1987 scria: „În ziua de astăzi, păcatul împotriva Spiritului are mai multe nume: imobilism, minciună consolidată, genocid cultural. În expresia «genocid cultural», efectul ucigător al păcatului este imediat vizibil”. O fi fost o simplă presupoziție
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]
-
și țin să fiu autor român. }in la aceasta nu din cauză că mi s-a contestat acest drept (el mi s-a contestat de către oameni care nu au nici o cădere!), ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origine românească. Înainte de a fi "prozator francez contemporan" așa cum se spune pe coperta colecției "Rieder", eu am fost prozator român înnăscut."9 După această frază tranșantă, argumentele se multiplică făcându-se loc eroilor care sunt exponenți ai neamului
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
militărești” lăsat o clipă la vedere plus o carte de vizită scăpată neglijent din buzunar elimină orice dubiu privind identitatea ciudatului personaj: este chiar „Boris Sarafoff, president de Comité macedoandrinapolitan, Grand Maître etc., etc.”. El însuși în persoană! Realizând că hazardul le oferă o șansă extraordinară, vigilenții reporteri intră instantaneu în fibrilație profesional-patriotică: „ - Boris Sarafoff trebuie prins! Prins de noi! A! criminalul! Dar de data aceasta nu mai scapă! El va fi prins de cei trei bravi jurnaliști, cari-l vor
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
vineri, 26 martie 1954 Dragă Mihai, Îmi telefonează Maurice Noël de la Figaro, cerându-mi, pentru poimâine, duminică, un articol. Și iată-mă la mare încurcătură, ca să nu mai vorbesc de obligația de-a vorbi săptămâna viitoare la Sorbona despre Paul Hazard, și altele, și altele. Așa încât, prezența mea, mâine seară, printre voi este nesigură: atârnă de situația articolului. Deci, cu sau fără mine, vă doresc o ședință înălțătoare și vă cer iertare în cazul absenței. Al d[umi]tale prieten, Basil
Note despre cărturarul Basil Munteanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5331_a_6656]
-
nou, ele, personajele, nu erau o miză, nici pentru autor și nici pentru naratorul său. Nu oamenii din jur îl interesează pe acesta din urmă, ca să îi scrie despre ei destinatarului necunoscut al scrierii sale, ci propria-i confruntare cu hazardul. Altminteri, pe fundalul poveștii acesteia, se desfășoară o Românie contemporană extrem de realistă, populată de profesori demotivați, care merg la școală ca să predea așa-și-așa unor „pușlamale” pe care rar le interesează ceva, de pensionari săraci care văd în biletul
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
Coșbuc, pe Bolintineanu, pe Eminescu. Aceștia erau poeții care-mi plăceau. Cu care mă familiarizasem de la început, încă din casa părintească, și pe urmă la școală și așa mai departe. Că, peste aceștia, s-au suprapus, datorită, cum să spun, hazardului unor lecturi, Mallarmé și Valéry, este aproape o monstruozitate. Un paradox nemaipomenit. Dar până să mă smulg din solul acesta, în care eram bine implantat, mi-a trebuit timp și, mai ales, mi-a trebuit acel climat extraordinar... asta a
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
cale pot reapărea - printre nu puține amăgiri - necesități și intuiții care reprezintă adevărata noastră natură, adevărul nostru esențial. Pentru că existența - această viață umană care se naște și trebuie să moară, care înseamnă finitudine, care se lovește fără încetare de neprevăzutul hazardului - este, înainte de orice, o relație cu timpul; și cum să ajungi la înțelegerea timpului dacă nu ascultînd ritmurile, această memorie a timpului, acționînd asupra cuvintelor fundamentale ale limbii? Există în poezie o relație specifică și fundamentală cu timpul, iar acest
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
întotdeauna mi-am dorit să fac din traducerea poeziei o activitate strîns complementară scrisului poetic propriu-zis. Și credeț i-mă că unul dintre marile mele regrete este că nu am putut merge destul de departe în învățarea limbii spaniole. Înainte ca hazardurile vieții să mă fi îndreptat înspre cu totul alte opțiuni, apucasem să citesc, pe la sfîrșitul războiului, și cu mare emoție, Cante Jondo de Federico García Lorca, în versiunea sa originală, care pune puține probleme de vocabular sau de sintaxă. M-
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
memorialistică, culegeri epistolare, critica și teorie literară. Debutul în dramaturgie Adevăratul său debut a avut loc însă abia în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații. George Astaloș este autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial). Hazardul obiectiv face ca Armata Roșie să invadeze Cehoslovacia după afișarea Soldaților, iar piesa primește permisiunea de a fi jucată. Reacția guvernului României față de invadarea Cehoslovaciei a făcut posibilă reprezentarea piesei. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de teatru "Vin soldații
Unul dintre cei mai cunoscuți poeți și dramaturgi a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33715_a_35040]
-
urma urmei, contactat din vremuri foarte vechi”. Cu fiecare neamintire murim de mai multe ori în cuprinsul unei vieți, conchide criticul. „Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori prin urziri ciudate ale hazardului, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă”. Iată cum Gabriel Dimisianu își expune, dincolo de amintirile ce pun în prim-plan mereu pe alții, reacția față cu absențele interioare. E o stranie consolare, chiar însoțită de prima amintire, de la nici
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
pe care Ion Pop îl cîștigă, decupînd cu claritate atît constantele poeziei lui Gellu Naum, în interiorul avangardismului și suprarealismului, cît și dinamica lor, abia aceasta relevantă. Premisa de la care pornește criticul este neașteptată doar pentru aceia care văd în suprarealism hazardul dicteului automat și retorica oniricului. O definire, cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și la misterul unde hazardul și timpul și ploaia meteoriților și-au împărțit de pe cernuta sita a lumii scînteile originii - scuipate și cu viața în vintre și fără - magnetizați de marginea ce-i absoarbe dincolo de care în imperiul ticăloșiei gravitează doar ironia pustiurilor disperse - iată
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
virgine sînt sclavul acestui ecou și în fiecare dimineață trag o porție zdravănă de plîns acum sînt tot mai puține cuvintele care vor să învețe cîte ceva de la mine „cu făptura mea mîhnită subțire le-am hrănit le-am sustras hazardului dezastrului neprevăzut și le-am ferit de neliniști cînd frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
Nu l-am văzut, de altfel, niciodată pe fostul stăpân purtând-o, cum n-am citit nicăieri vreun sonet sub semnătura G.N., - îmi aduc mai curând aminte de niște ciorapi împuțiți ai unuia zis Drumețul Incendiar, fluturați la porțile Academiei Române. Hazardul obiectiv, ca și «obiectul oferit obiectiv unui obiect», a ținut să se manifeste încă o dată, iar teribila lykantropie a ipocritelor lucruri, criză fiind de aramă, și-a dat acum sângele pe față, ca un vampir numai în aparență pasiv. Cravata
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
o bestialitate"), perpetuînd acea combinație între frivolitate (,nu există gesturi inutile, toate intră într-un complot urzit de necesitate") și gravitate (,fără un dram de absolut nu putem trăi"), continuînd logica impenetrabilă a punerii în relație a micilor gesturi ale hazardului cu marile excursuri ale rațiunii (,Credeam de mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
de necesitate") și gravitate (,fără un dram de absolut nu putem trăi"), continuînd logica impenetrabilă a punerii în relație a micilor gesturi ale hazardului cu marile excursuri ale rațiunii (,Credeam de mult în bibliografia întîmplărilor la colț de stradă, a hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
din amintiri puse la poprire. Un poștaș surreal, refăcînd, în căutare de cioburi, subteranele unui palat. În micul lui imperiu de hîrtie mucedă, ca și în călătoriile pe care le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză cu obiecte și cu frisonantele lor legende. Un cult de vrăjitor, obișnuit să descînte fiecare mărgică în care lucește o forță care nu-i a sticlei și
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
undeva o negresă, e așteptat./ Să tot merg la negresă/ din zorii tinereții mele am lăsat baltă casă și masă,/ iubita sub orbitorul cer al Ierusalimului/ și-am plecat la vînătoare în inima Africii" (Negresa). Reveria exotică virează înspre dulcele hazard suprarealist, înspre beatitudinea solară a libertății asociative căreia nimic nu-i stă în cale: Nu te poți bizui pe negresă, ea are consistența aerului/ cînd aerul era lichid amniotic și primii oameni/ colindau lumea ca pești/ ori ca muzicanți de
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]