952 matches
-
muzei, pierdută în haosul materialității, simbol al unui crez hedonistic ("crede/ că-n afara eului totu-i calp totu-i străin" - Inocenția 2 etc.), suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un spațiu distorsionat, populat cu apariții parodice, aluziv și hermeneutic, profund propice poeziei. Componentele primului ciclu poematic (intitulat mesaje urgente din Inocenția) sunt, cel mai adesea, monotone, terne, apoetice, ca și când discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
acela că interpretarea întreține himera "conținutului" unei opere de artă. Asistăm la "domesticizarea" fenomenului artistic, la o "poluare intelectuală", o răzbunare a intelectului asupra artei. Arta contemporană ar fi tocmai rezultatul agresivității interpretării - ea este o continuă fugă din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
aceste "legături" (sau "urme", cum le-ar spune cu siguranță M.G.) se împletesc, armonios sau nu, în volumul pe care îl voi prezenta. Prima parte a cărții se adresează "unui cerc restrîns de cititori" și anume celor interesați de rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
parte a cărții se adresează "unui cerc restrîns de cititori" și anume celor interesați de rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
mult mai devreme decît m-aș fi așteptat (p. 100). De aici încolo se înșiruie una după alta cronici de carte, recenzii sau simple semnalări reunite sub cîte un titlu care induce în eroare Hermes și lumea gîndirii sau Breviar hermeneutic. Nu am putut să deslușesc motivul republicării în volum a acestor articole: în general sînt de mici dimensiuni și nu cuprind decît prezentări succinte ale autorului și cărții respective. Două articole mi-au atras atenția: "Mircea Eliade în anii de
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
gîndirii lui Derrida: „inventarea” diferanței, acel decalaj dintre semnificantul și semnificatul aflați mereu în mers și noua practică a interpretării pe care o inaugurează, socotită de Sloterdijk un al „treilea val” al interpretării viselor, după cel psihanalitic și după cel „hermeneutic mesianic” (unde îi plasează pe Ernest Bloch și mai ales pe Walter Benjamin). Gîndirea metafizică ar fi mereu zădărnicită, și deci imposibilă ca gîndire a adevărului, de faptul că obiectele gîndirii se află mereu în mișcare: ele sînt mereu altele
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
mitului de pe ființa fabuloasă pe erou. Înfruntatea dintre două entități invincibile este o reminiscență degradată prin vulgarizare/literaturizare a primei înfruntări - din momentul zero al istoriei mitice a Universului - dintre principiul Ordinii (zeul Demiurg și cel al Haosului (Monstrul primordial). Hermeneutic vorbind, răpunerea/îmblînzirea monstrului de către Demiurg este un act de ordonare a Haosului și, ca atare, de cosmogeneză. Haosul ordonat devine Cosmos.“ (p. 306) Iată trei exemple date de Andrei Oișteanu: ajuns în Creta, Teseu are de înfruntat două forme
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
nivel universitar în Conservatorul bucureștean. Pornind de la semiotica saussuriană, lingvistica lui L. Hjelmslev și R. Jakobson, fenomenologia husserliană, adâncind mecanismul conștiinței, al intenționalității, a noesei și noemei, maestrul Crăciun s-a angajat în cercetările sale de tip semiotic, semantic și hermeneutic cu scopul definirii unor realități - cum sunt cele ale „limbajului verbo-muzical”, „limbajul dirijoral”, „gestul dirijoral cu funcție de semn”, „analiza morfo-sintactică a partiturii”, „impulsul gestual - generator de expresie”, „clase de bătăi dirijorale” , conceptul de „figură gestuală”, „figuri de tact de bază
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
aici formulările descriptive, subtilitățile „de bun-simț", aprecieri critice valabile dar catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
cocoșat violator din București și a unor arabi din metroul parizian... ,Tu faci din viața ta un roman", îi spune la un moment dat agerul Dieter, căutând să dea fabulațiilor ei un sens filozofic și ajungând, cu un mic efort hermeneutic, la Novalis: ,- Vreau să spun că imaginația ta contribuie enorm la istoria vieții tale. O face probabil mai pasionantă, mai pregnantă. În orice caz, mai expresivă... Viața nu trebuie să fie un roman ce ne-a fost dat, spunea Novalis
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
Brâncuși, Coloana fără sfîrșit, a fost sever agresată, că infractori derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piața românească și nu numai, tot felul de falsuri Brâncuși, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează și amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a păstrat măsura, echilibrul și înțelepciunea. Reeditarea, cu cîțiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuși în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere bibliografic, cît și documentar
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
cunoscute chiar unui cititor mediu, nu doar criticului literar. De aici, un efect de seducție amplificat. Fiecare capitol conține, ca secvență inaugurală, chiar fragmentul ce va fi supus analizei, fapt de natură să sporească interesul oricărui cititor fascinat de exercițiul hermeneutic. Se privesc, așadar, în oglindă, de cele mai multe ori, eroinele - Nadina, Manuela, Emilia, Dania, Adela, Clară, Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
și postmodernității occidentale, de la eseu filosofic, proza, teatru, pictură, film, artă fotografică, o descriu suplimentar pe Corina Ciocârlie: anvergură a culturii, extremă mobilitate a inteligenței, acuratețe a observației, flexibilitatea metodologica (între un tematism temperat și naratologie, ambele subordonate unui proiect hermeneutic mai vast, care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui eminescolog), a susținut-o, într-o conferință de la Muzeul Literaturii Române (editată de curând în volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic recuperator n-ar fi, după aceștia, de ajuns. (Probabil că radicalitatea lor derivă și din falimentul analitic pe care l-au ilustrat sutele de studii comode apărute în perioada postbelică.) O soluție preliminară ar fi părut publicarea tale quale a
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
când abscons, încifrat prin întrepătrunderea de simboluri din sfere culturale variate. Androginia, dublul, corporalitatea, identitatea, fragilitatea și inconsistența eului, existența, religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
lui Huizinga - generic pentru a treia parte a cărții - provoacă investigații ale ludicului în felurite compartimente, cu exemple din Myriam Marbe, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Iannis Xenakis, din nou Bach, Anatol Vieru, Dan Dediu și Aurel Stroe. Citind acest discurs hermeneutic, regăsesc cu plăcere unele din propriile mele obsesii muzicologice. E vorba, aici, de unele permanențe ale spiritului artistic în muzică: retorica, melogramele, ludicul, citatul cu toate aspectele sale inter- sau paratextuale. E vorba de asemenea de salturi prin istoria muzicii
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
desfășurat sau a pasajelor interpretative originale care cer un efort în plus pentru a le judeca pertinența sau adevărul în contexte polemice, lectura curge elegant, chiar captivant spre finalitățile căutate. Cum precizează în Considerațiile finale, Antonio Patraș își axează demersul hermeneutic îndeosebi asupra scrierior “de sertar” - considerate a fi cele mai bune - dar lucrarea monografică îl obligă la o analiză mai amplă, rezultând de aici un spațiu generos rezervat prozei scurte și dramaturgiei. Studiul debutează cu o anticameră biografică a primei
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
părților. Iată aprecieri caracteristice: „Pînă la un punct, apelurile, chiar strident formulate, la «revizuire» sînt evident justificate în contextul răsturnărilor de după 1989, cînd spiritul critic s-a putut afirma, în sfîrșit, fără niciun fel de cenzură, cînd căile de acces hermeneutic spre Operă sînt toate deschise. E la fel de limpede, însă, că, pe fundalul tuturor contestărilor, s-a creat și o modă a demitizării, cu inevitabile excese și dezechilibrări de perspectivă, de la domeniul istoriei naționale la cel al literaturii române, descoperindu-se
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
dincolo de tematica religioasă, cartea rezistă prin puzderia de sugestii conținute. De aceea, volumul atrage atenția nu atît prin structura de ansamblu, cît prin fragmentele, bucățelele, replicile, așadar prin forma intermitentă a gîndului rostit spontan. Să dau cîteva exemple de cioburi hermeneutice răspîndite în materialul convorbirilor: 1) În orice doctrină serioasă, inferiorul e un simbol al superiorului. Niciodată invers. Verticala nu poate fi străbătută decît de sus în jos, tocmai de aceea psihanaliza sau comunismul sunt forme degradate de interpretare a omului
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
A exista, spune Iser parafrazînd cogito-ul cartezian, înseamnă a interpreta. Ceea ce nu e totuna cu a susține că interpretarea e o activitate naturală, pe care o performăm cu toții fără să știm cu adevărat ce facem, dintr-un fel de instinct hermeneutic. Există reguli și principii, o istorie a noțiunii de interpretare - și toate fac subiectul de investigație al acestui volum. De la primul capitol - un rezumat al "pieței" actuale de teorii ale interpretării - la ultimul, dedicat analizei lui Franz Rosenzweig, Iser parcurge
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
faptul că povestea ar putea fi adevărată de la un capăt la altul, că tocmai ceea ce ne depășește rațiunea este adevărul suprem. În plan real, istoria se încheie cu regăsirea fetei iubite, a reîntoarcerii în punctul inițial al despărțirii, închiderea cercului hermeneutic, ceea ce provoacă neliniștea scriitorului. Încercarea ultimă este aceea de a conține misterul. Ambiguitatea este un mod de a-l înfășura, de a-l proteja, de a revrăji o lume dezvrăjită. Trebuie să crezi. Pi Patel reușește să îl plaseze pe
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă și revelatoare pentru nihilismul faustic al umanității
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
textul de față și o obsesie mai veche a poetei, un motiv și un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă și cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul eseului de față, sprijinind și paradoxala metaforă a titlului, Elogiul suferinței, găsim, iată un fragment ce ne dezvăluie modul, culoarea și
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
ale Lui. „Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa...” Nu pot să procedez hermeneutic, să caut un sens mulțumitor. Ori citesc terestru, și resping pe cine vrea să despartă pe fiu de tată, pe fiică de mamă, ori mă cutremură nu sensul, ci forța stranietății acestui fel de a vorbi. „Cel ce-și iubește
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
pe cît de tardivă pe atît de meritată. Am citat o opinie asupra aspectului "abil", "comercial" al lui Marin Sorescu. Iată o caracterizare a altui scriitor pe atunci aflat pe vîrful de val al carierei: "D. R. Popescu scrie teatru hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic; vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, adică e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. încep să mă lămuresc - nu fără
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]