1,824 matches
-
portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce...? am murmurat bulversată, imediat ce David se Îndepărtă. ― Eram la masa alăturată, am auzit ce-ai pățit și m-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Victor sau Eliza. M-am bucurat când mi-a sunat telefonul și nu am mai fost nevoită să dezvolt subiectul. Însă când m-am uitat la cine mă apela am Încremenit. ― E Angela, i-am zis Mariei. ― Și tu te holbezi ca fraiera la ecran. Răspunde odată! mă Îndemnă ea. ― Alo? ― Alisia! Bună! Mi-am lipit mai bine telefonul de ureche. ― De ce mă suni? am Întrebat uimită. ― Alisia, ești supărată pe mine. Înțeleg. Am tăcut, așteptându-mi răspunsul la Întrebare. ― Cred
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
faci ceva. Ca să mă Înțelegi mai bine, uite un exemplu oarecare. Să spunem că un băiat vede o fată drăguță Într-o cafenea. O fată pe care o place cu adevărat. Ei bine, nu e suficient ca el să se holbeze la ea fără să acționeze. Pentru că, În cele din urmă, ea va ieși pe ușa aceea și o va pierde. Iar apoi băiatul Își va petrece tot restul timpului Încercând să se convingă că nu erau destinați să fie Împreună
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apăsat. ― Pot să dansez din nou? Doctorul Își aținti privirea către tata. ― Eu tot cred că nu este recomandat.... ― Dar pot? l-am repezit eu uitând de orice bune maniere. Tata Își puse o mână pe după umărul meu În timp ce ne holbam toți trei la buzele doctorului. ― Teoretic, da, recunoscu el. Eu și Maria am izbucnit amândouă În țipete de fericire. Nu ne păsa că ne privirea toată lumea de pe culoar. Nu ne mai păsa de nimic. ― Trebuie să o sun pe Angela
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
care mă privea. După felul În care-mi șoptea tot felul de aberații seducătoare, după Îmbrățișările tandre și nesfârșite. Mai aveam ceva timp până să se sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală de clasă. Arăta ca și cum plânsese foarte, foarte mult. ― Bună, murmură ea. ― Ești bine? Cu siguranță era vorba despre despărțirea de Victor. ― Victor e un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
adun. ― Nu ar trebui să fii aici, i-am spus. ― Probabil că nu. Dar sunt aici, totuși. Veni mai aproape de mine, deși ne aflam deja la mai puțin de un metru. ― Bună, Îmi zise zâmbind. ― Serios, am spus. M-am holbat la buchetul uriaș de trandafiri din mâna lui. Ce-i ăsta? ― Mi-ai spus că pot Încerca să te fac să mă placi din nou. Ei bine, ăsta sunt eu, Încercând. ― Încetează, Victor. Credeam că m-am făcut clară. ― Alisia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să mai zic ceva. Victor mă prinse de umeri cu ambele mâini, nelăsându mă să-l urmăresc. ― Dă-mi drumul! i-am spus aproape plângând. Uite ce-ai făcut! Ușa se deschise brusc și Adi apăru În pragul ei. Se holbă pe rând la Victor și apoi la mine. ― Te deranjează? Întrebă Adi făcând semn cu capul Înspre Victor. Te-am auzit țipând. Își puse protector mâna pe după umerii mei. ― Cară-te de aici și i-ați trandafirii nenorociți cu tine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu știu unde mi am pus telefonul. Răspunsul ei veni În mai puțin de cinci secunde: Desigur că nu știi. Mereu ironică, mi-am zis. Am Început să bat cu degetele În masă, așteptând. Mă suni odată? Te-am sunat! M-am holbat la cuvintele ei. Nu Îmi auzisem soneria nicăieri În casă. Mă Încerca o imensă stare de stres. Era ridicol! Doar Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Margaret. Și treceți la mijloc. —După care urmați dumneavoastră, mi-a spus mie. —OK, am spus cu toții supuși. Un bărbat de pe rândul de scaune din fața noastră a întors capul și ne-a privit pe toți trei. O vreme s-a holbat la noi cu o privire nedumerită. După care a zis: Nu vă supărați, ce vârstă aveți? Da, fusesem de acord să merg acasă, în Irlanda. Chiar dacă nu avusesem deloc intenția să fac așa ceva, au fost câteva lucruri care m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voi să aveți paisprezece ani, 1,74 înălțime și măsura 42 la pantofi. Relațiile cu mama erau și mai tensionate. în prima mea zi acasă, în timp ce mă dezbrăcam pentru un somn de recuperare în urma zborului, am surprins-o pe mama holbându-se la mine de parcă mi-ar mai fi crescut un cap. Doamne ferește! a spus ea cu vocea tremurândă. De unde ai toate vânătăile alea îngrozitoare? M-am uitat în jos și mi s-a părut că văd corpul altcuiva. Pântecele, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am vorbit mai tare decât avusesem de gând, fiindcă Luke a ridicat privirea. S-a uitat la noi, după care, în timp ce noi îl urmăream și nu ne venea să credem, ne-a făcut cu ochiul. Eu și Brigit ne-am holbat una la alta cu niște priviri tâmpe, după care am explodat din nou. — Ce tupeu pe capul lui! am chițăit eu printre lacrimile care-mi curgeau pe obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simțeam ca o curvă sexy. Mă simțeam puternică și dorită. Haide, mi-a spus Luke. Ia-ți geanta! Plecăm! Nu ne-am luat la revedere de la nimeni. Mi-am dat seama foarte vag că ceilalți Bărbați Adevărați și Brigit se holbau la noi uluiți, dar nu-mi păsa nici cât negru sub unghie. M-am gândit, confuză, că nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva, că nu mai simțisem niciodată genul ăsta de dorință de necontrolat. Sau, cel puțin, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă uluită la toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care bărbații plinuți le folosesc într-o încercare inutilă de a-și ascunde burțile proeminente. După felul cum arăta Dermot, Chaquie nu era singura din familie care savura din când în când câte un Baccardi cu Cola-Cola. în timp ce mă holbam la el încercând să-i găsesc ceva defecte, am observat că are mâini mici și, mai rău decât atât, picioare mici. Cu greu îi vedeai pantofii de sub tivul pantalonilor. Uram bărbații cu mâini și picioare mici. Defectele astea îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a făcut să mă simt mai bine. La trei fără zece n-am mai putut să aștept, așa că am căutat-o pe consiliera de serviciu - Acritura Kraut - și am întrebat-o dacă pot să dau un telefon. Kraut s-a holbat la mine, de parcă aș fi rugat-o să-mi împrumute o mie de lire, după care, în tăcere, m-a condus către birou. în zona recepției am trecut pe lângă Efervescenta. Ce mizerie să fii nevoit să muncești duminica! Judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
abia... Ba deloc, a zâmbit Josephine. Nu ne-ai povestit decât despre băutura de care știa Emer. Cum rămâne cu sticlele pe care le ascundeai în mașină? Cum rămâne cu băutura pe care o țineai la birou? Neil s-a holbat la ea cu o expresie care spunea: Ce vrei de la mine? Sânge? Ochii i se adânciseră în orbite și părea extenuat. — Pentru că vineri o să vină aici partenerul tău de afaceri și-atunci o să ne spună el, l-a anunțat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe lista asta, mi-a răspuns Chris arătând din nou înspre panoul cu programul. Am mai aruncat o privire, dar nu am văzut decât multă terapie de grup, cu câteva întâlniri AA ici-colo, aruncate pe listă pentru variație. în timp ce mă holbam la el, am observat că sala de mese era denumită Salonul de Mese. Salon de Mese pe naiba! Mai curând cocioaba de mese, m-am gândit. Nu, mai bine, baraca de mese. Nu, stați puțin, coliba de mese. Nu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a spus el cu precauție. Ai fost rănită. Dar poate că îți datorezi un timp în care să te gândești la ce-a spus Luke. Pentru că s-ar putea să descoperi că, de fapt, totul e adevărat... M-am holbat la el cu gura căscată, în timp ce o voce din interiorul meu schelălăia am crezut că ești prietenul meu. Chris s-a uitat și el la mine, cu multă compasiune în ochi. Ce se întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o privire languroasă și mi-a spus: — Hai să nu ne certăm! — Nu, e în regulă, l-am asigurat eu. Nu mă deranjează dacă ne certăm. Miguel s-a întins și mi-a luat mâna. —Rachel, mi-a zis el holbându-se cu subînțeles în ochii mei, dansează cu mine. —Tomas, nu mă face să te rănesc. După care, din fericire, a apărut Wayne. Aproape că am fost călcată în picioare de mulțimea care se înghesuia în jurul lui, dar mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nou mi-a venit să sar din mașină. Dar toate semafoarele erau pe verde. Și mergeam mult prea repede ca să pot face semn cuiva. Oricum, străzile erau pustii. Irezistibil atrasă de oglinda retrovizoare, am observat că șoferul continua să se holbeze la mine. Mi-am dat seama, cu o stare de calmă resemnare, că soarta mi-era pecetluită. Câteva secunde mai târziu, frica a explodat pur și simplu înlăuntrul meu. Incapabilă să mai suport, am început să scotocesc prin geantă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
solid și arătos, a răspuns John Joe rar. Era înalt cât dulapul. Și putea să care câte-un bou la fiecare subsuoară. Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi, în trecut. Am fost foarte surprinsă când a început să vorbească. Eram un copilandru de vreo trei-patru ani, a zis el. Trebuie să fi fost luna septembrie, pentru că fânul fusese adunat și stătea pe câmp în căpițe mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu două cutii enorme de înghețată Ben&Jerry în brațe, Brigit s-a schimbat la față de-ai fi zis că-i un cadavru. —Salut, Brigit, a salutat-o aparent serios Luke. Te-a lovit damblaua de căldură? Brigit se holba la el cu niște ochi goi, măriți de uimire. —Luke, a bolborosit, tu ai sunat...? — Mă tem că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe mutește. Nu-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe mutește. Nu-i mai bine să-l lași baltă și să ieși cu un irlandez cumsecade? i-a sugerat Luke. Brigit se holba în continuare cu niște ochi ca două tuneluri dezafectate. — Crezi că te-ai simți mai bine dac-ai mânca niște înghețată? a întrebat-o Luke cu bunătate. Ăsta e un bărbat care cunoaște femeile, m-am trezit gândind cu toate că apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar odată ce toată lumea se întorsese la școală, nu se mai făcea să zaci așa. întotdeauna am fost extrem de preocupată de ceea ce gândeau ceilalți despre mine. Dar de data asta nu-mi mai păsa. Nu mă mai interesa absolut deloc. Mă holbam la trecători cu ochii adânciți în orbite, copleșită de disperare. — Omul ăla chiar o să poată să ne deschidă ca să intrăm înapoi în casă? am întrebat-o pe mama. —Daaaaa! Pentru numele lui Dumnezeu, Rachel, daaaaa! Și n-o să trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
același lucru în legătură cu Helen, că metoda lui Josephine era ochește și nu nimeri mai curând decât jocul de-a personajul atotștiutor. Deci n-ai ciupit-o pe Anna? Și nici n-ai încercat s-o faci să plângă? M-am holbat la ea îngrozită. De unde Dumnezeu știa? Și de ce trebuia să le-o spună tuturor celor aflați în cameră? Toată lumea s-a îndreptat în scaune. Până și Mike și-a sistat încercările de a-mi vedea chiloții. — Presupun c-ai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]