724 matches
-
Delosului, nu sunt mereu ușor de recunoscut, nici distribuite În mod uniform pe teritoriul grec, unele Întreruperi și discontinuități putând fi identificate deja În trecerea de la micenian la submicenian. Chiar și urmele rezistente ale culturii miceniene, păstrate totuși În poemele homerice, În special În Iliada, puse În fața evidenței nepotrivirilor cronologice nu pot da mărturie pentru o continuitate culturală și religioasă liniară și fac astfel Încât persistențele miceniene să fie estimate cu prudență. Se creează mai degrabă impresia a două civilizații diferite, oricât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
refugiați apărute după dezastrul regatelor miceniene și-au Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însușit probabil acea istorie, au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze sferele respective de competență și care se traduce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon, fundamentul cultural al Întregii Grecii, dar opera hesiodiană a fost un punct de referință „teologic” mai complet. Poetul din Ascra, În Beoția, nu pare să cunoască Împărțirea lumii Între Zeusxe "Zeus", Poseidonxe "Poseidon" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a Împărți Între zei sferele de competență și cuvenita parte de cinstire. Chiar dacă zeii lui Homer sunt aceiași cu cei ai lui Hesiod, nu este, așadar, improbabil ca În sistematizarea sa acesta din urmă să fi adus variații tradiției homerice și este, de asemenea, posibil ca el să fi introdus elemente luate din civilizațiile din Asia Mică, unde tatăl său trăise o perioadă lungă de timp. Dar la organizarea panteonului grec și-ar fi putut aduce aportul și ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împreună cu tradițiile mitice care vorbesc despre isprăvile eroilor, singurul spațiu acordat regalității. Așadar, oricare ar fi fost dinamica schimburilor culturale și influențele exercitate de Orientul Apropiat asupra societății ce se stabiliza În urma prăbușirii monarhiilor miceniene, complexul religios propus de poezia homerică și hesiodiană rămâne un produs specific și original al culturii și civilizației grecești. 3. Forme divine și ordine cosmicătc "3. Forme divine și ordine cosmică" Odată Îndepărtată generația Titanilor În adâncimile Tartarului care, Împreună cu Haosul, Gheeaxe "Gheea" și Erosxe "Eros
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fază arhaică a istoriei grecești transmiterea lui fusese orală, sub formă de povestire tradițională; iar pentru a fi o povestire tradițională el avea nevoie de recunoașterea colectivă, prin care era stabilită, Într-un anumit fel, ortodoxia lui. Chiar și poemele homerice au fost transmise oral, În episoade, de către aezi, iar ulterior, odată cu apariția scrierii, recitate de rapsozi; În epoca lui Pisistrate, au primit o formă care trebuie să fi fost destul de apropiată de cea actuală În care pot fi verificate urme
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca ospăț, În semn de ospitalitate, zeilor. Este o Încercare ce năzuiește să revalorizeze idealul aristocratic, Întemeiat pe mit, Însă ale cărui diferite note false induc În eroare (ibidem, 28-29); este o tentativă care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită pe Înaripate și Înșelătoare minciuni, așa cum afirma tot Pindar În VII Nemeene (vv. 20-25). Și totuși, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., la Atenaxe "Atena", poemele homerice fuseseră fixate În scris și se recitau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care, la sfârșit, nu cruță nici măcar epopeea homerică, clădită pe Înaripate și Înșelătoare minciuni, așa cum afirma tot Pindar În VII Nemeene (vv. 20-25). Și totuși, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î.Hr., la Atenaxe "Atena", poemele homerice fuseseră fixate În scris și se recitau În formă neîntreruptă În timpul Marilor Panatenee, ca să contribuie la educarea poporului, aproape În concordanță cu nașterea logosului. Produs al gândirii științifice, acesta este un nou mod de a reprezenta, descrie și gândi lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce se Întărea și prin obligația consumării cărnii Între limitele cetății. În același timp Însă, Împărțirea calitativă și cantitativă a cărnurilor Între cei care participau la ospăț oglindea și o ierarhie recunoscută și repeta structura componentelor sociale. Deja În tradiția homerică distribuirea părților victimei servea la recunoașterea rangului participanților, dar În polis ea reproducea și confirma rolul social, ca și funcția destinatarilor. Într-adevăr, la frigerea cărnii În comun, unele dintre măruntaie, ca rinichii, care aveau valoare onorifică, erau de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar putea fi „Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual inițiatic, În privința acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le divulge”, rituri pe care locuitorii din Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb darul inițierii, ce putea fi extins, În principiu, la toți „oamenii care trăiesc pe pământ” (Imn homeric către Demetra, 480). În tradiția mitică paralelă, Demetraxe "Demetra" Îl sustrăgea pe om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile și a culturii de cereale și introducând normele conviețuirii civile și riturile matrimoniale. În schimb, În mitul de Întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aluzie a lui Teofrast (În Porphyrios, Despre abstinență, II, 6) pare să orienteze către instrumentele pentru pregătirea acestui kikeon, o băutură vâscoasă pe bază de orz, apă și o mentă foarte aromatică introdusă ritual de Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric (vv. 208-210). La rândul lui, autorul Respingerii tuturor ereziilor (V, 8, 40) a crezut că dezvăluie secretul care Înconjura lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest fel, Își confirma identitatea și se garanta. Astfel, cetatea controla posibilul universalism eleusian ce poate fi deja recunoscut În Imnul homeric către Demetraxe "Demetra" (v. 480), nu mai puțin decât controla promisiunile escatologice și le făcea funcționale pentru stat. Dar controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile clerului eleusin, În timp ce cetății Îi era rezervat numai cel politic, conform unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consemnat cu precizie de izvoare este „stilul de viață pitagoreic”, bios pythagòreios, sistematizat de norme precise și cu care, de altfel, orphikòs bios avea afinități. Platon (Republica, X, 600 A) Îl pusese explicit ca alternativă la „un mod de viață homeric” care dominase viața privată a grecilor până În epoca lui. Dacă prin acest stil se opunea regimului polisului, al cărui sacrificiu sângeros Îl refuza, pitagorismul năzuia totuși să „reeduce” cetatea, participând câteodată activ chiar la guvernare. Dimpotrivă, orficii rămâneau marginali și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
F 7); Parmenide și Empedocle ar fi fost discipolii lui și ar fi imitat, În poemele lor didactice, poeziile (silloi) lui Xenofan (Diogene Laertios, 8, 56; cf. Jaeger, 19642, pp. 39 sqq.). El a cutezat cel dintâi să critice „Înșelătoria homerică”. Homer Îi gândește pe zei ca oameni, antropomorfi și plini de defecte etice: „Însă de la Homer au Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a se termina“, și peraino, „a împlini, a duce la capăt“ (la pasiv „a fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pământului<ref id=”2”> Vezi H. J. Mette, Sphairopoiia. Untersuchungen zur Kosmologie des Krates von Pergamon, München, 1936, pp. 88-89.</ref>, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt loc homeric menționat, Hera se adresează Afroditei: „Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să l văd pe Okeanos, tatăl zeilor...“ Aici, Oceanul, deci fluviul care în viziunea homerică înconjura pământul și care, ca element al umedului, este o arche a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt loc homeric menționat, Hera se adresează Afroditei: „Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să l văd pe Okeanos, tatăl zeilor...“ Aici, Oceanul, deci fluviul care în viziunea homerică înconjura pământul și care, ca element al umedului, este o arche a neamului zeiesc (și astfel a întregului univers)<ref id=”1”>Ibid., p. 43.</ref>, apare ca limita ultimă, despărțitoare a ființei de neființă. Aceeași imagine, suportând modificări doar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din ce în ce mai mult unei zeități a celor morți cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este poate motivul pentru care Dionisos este absent din poemele homerice. Dar poate tocmai pentru aceasta, poporul grec îl îndrăgește. El era de fapt foarte popular, și grecii, simțindu-se foarte apropiați de acest zeu, îl onorau și-l cinsteau în unanimitate. "Banchetul"10 dionisiac sau adunarea băutorilor era o instituție
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să reașeze lumea În alte hotare decât cele cunoscute atunci. În momente de liniște, literatura clasică a devenit accesibilă Europei, după ce fusese pierdută sau inaccesibilă o mie de ani. Renașterea, ca mișcare culturală, a devenit memorabilă. În anul 1488, epopeile homerice au fost recitite În Italia, apoi traduse În multe limbi europene: franceză, germană (În 1530), italiană (În 1544), engleză (În 1581) etc. Toate acestea s-au Întâmplat după ce istoria a pus capăt Imperiului Roman și războaielor religioase și politice, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]