841 matches
-
mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari de arțar canadian. Prin repetiție continuă, acest tabiet neobișnuit se converti în cotidiană cutumă: la ore din cele mai matinale, Profesorul se așeza în aceeași poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în aceeași poziție favorită, cu spatele la biblioteca înțesată de cărți, ca și cum s-ar fi temut ca voluminoasele-i tomuri să nu-i sufle divina inspirație. Fără să-și propună aceasta în mod special, ignora total florile de interior, cărțile, șemineul cu horn de piatră, chiar și oglinda de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș, până când, seara, în joaca de lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau nori albi, scămoși. Această parte a orașului avea, pesemne, multe fabrici. Pe străzi nu se vedea nici suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin care se intra, l-a găsit pe Gaston discutând aprins cu un tânăr îmbrăcat în halat alb. Nu ne rămâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stradă. — De unde mirosul ăsta? întrebă Tomoe. — O să vă obișnuiți. E miros de chimicale folosite de fabricile de piei din zonă. Sunt două sau trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în seama personajelor orice inepție: păreri proprii pe care le strecori acestora, neîndrăznind să ți le asumi. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu care dormea un băiețaș de grupa mică, îl ridicase și îl așezase cu blândețe în brațele lui, închise un geam care se lovea în gol cu puterea vântului, pusese un pahar cu apă pe noptiera unui bunic, curățase un horn să se elibereze fumul în voie, ce venea de la soba unei case, legase din nou un câine-lup care reușise peste noapte să-și rupă lanțul, curățase apa de la fântâna arteziană, dar se oprise, ascultând, cum vorbesc bănuții aruncați în apă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
s-a redus la o foaie de hârtie unde nu pot fi scrise decât cuvinte abstracte, de parcă toate substantivele concrete s-ar fi terminat; ar fi de-ajuns să reușesc să scriu cuvântul „borcan“, ca să pot scrie și „cratiță“, „sos“, „horn“, dar organizarea stilistică a textului o interzice. Pe bucata de pământ care mă desparte de Franziska văd deschizându-se fisuri, brazde, crăpături; dintr-o clipă într-alta picioarele mele sunt pe punctul de a fi înghițite într-o crăpătură: interstițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le oferă firimituri de pâine. De câte ori, șezând retras și solitar pe una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
parafrazat pe Ilie Dan din „Pe urmele lui Creangă” - Dacia Literară, iunie, 2009,p.52 AMINTIRI DIN COPILĂRIE (fragment) Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la c apăt, de crăpau mâțele jucându‐ se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de c are mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la superlativul concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea zace strivită, reanimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
omoplați în jos, pielea îi era acoperită cu boabe mari, cărnoase și galbene, precum și pe toată șleahta de repetenți ai clasei a V-a, de parașutele din batistă și zmeiele căzute pe câmpul lunar. Luna trecea trosnind printre crăci, dărâmând hornurile mai înalte ale caselor. Dorința mea era să îi învăț pe toți copiii limba matematicii. Și îi lăsam repetenți în fiecare an și chiar dacă aveau să moară repetenți, scopul suprem era matematica. Matematică am zis? Matematică să fie! Timpul, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam pe Fați cum aleargă pe străzile cătunului, numerotate de la 1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
auzi din nou. De data asta, mai tare. Oare putea fi...? După câteva secunde, capătul din dreapta al tunelului începu să fie iluminat fantomatic de către ceva ascuns. Trebuia să fie... Lumina devenea din ce în ce mai puternică în tunel și, cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren! Hornul izbucni din nou și lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de către ceva ascuns. Trebuia să fie... Lumina devenea din ce în ce mai puternică în tunel și, cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren! Hornul izbucni din nou și lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de umpleau tot spațiul ăla, iar în stânga, doar câteva, CD-urile ei. Urmează rafturi cu muzică și filme. Chiar în fața intrării, după ușa de aluminiu, e șemineul, a cărui coloană urcă alb, trece prin holul de la etaj și iese spre horn, coșul ăsta trage, bine gândit, fumul de țigară care se adună în camera mare, de jos, în dreapta e scara din lemn care urcă la dormitoare, în stânga șemineului e bucătăria, rafturi, frigider, aragaz, aparatură, în tot livingul, pe jos, e gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Între timp, Într-un ecou harnic și laic al Uniunii Europene. Nu prea știi tu ce-nseamnă asta, și nu am timp acum să-ți explic. O casă nelocuită, undeva, la marginea unei păduri de pini și de brazi.. De pe horn iese un fum pe care l-am văzut de departe. Ce caut eu În acest loc, nu știu, și nu-mi dau seama cum am ajuns acolo. Urc niște trepte de lemn, deschid o ușă care scârțâie și intru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sânge, îndată ce poate fi asigurat pacientului un anumit grad de căldură; la acest obiectiv, până în prezent greu de atins, s-a ajuns acum, prin adoptarea unui aparat foarte simplu, constând dintr-o lampă de spirt ce este adaptată la un horn de metal și al cărui capăt se află introdus în lenjeria de pat, la picioarele pacientului. Lampa odată aprinsă, o căldură de 600 centigrade se răspândește de grabă în pat și îndată apare transpirația, când se poate recurge la lanțetă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în natura umană. Am admirat - în câteva cazuri cu ajutorul lupei greu de mânuit - paiele din staulul în care se născuse Hristos, grăsimea maternă a Fecioarei Maria, ghirlanda de flori frumos împletită de deasupra capului marelui preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său și totodată etern. Aceste imagini ale patimilor! Și Bunavestire! Și Apocalipsul! Ce armonie în compoziție! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca nimeni să nu ducă dorul Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind după povețele tătâne-su și sub privegherea mitropolitului Anastasie și a maicii sale Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Mătușa și de Baci dar s-au dus într-o zi de parcă nici n ar fi fost pe pământ. Baci a murit răpus fulgerător de o boală de plămâni, iar Mătușa l-a urmat după câteva luni murind din cauza unui horn înfundat. Auzisem că cei care mor noaptea în somn se duc mai liniștiți către rai. Mai povestește Gonzales cum a fost când ai fugit de la ai tăi, mă ruga Marius care avea chef de povești. Eu o vedeam pe Mătușa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite, negre și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile în frig, fiindcă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]