900 matches
-
porni în falange scheletice împotriva amintirilor mele, ca în Apocalipsa lui Brueghel. Am sărit în picioare la gândul ăsta, exact ca acum o săptămână, când am hotărât să nu mă mai privesc niciodată în oglindă. Și, așa cum atunci am cusut husa aceea de pânză cânepie, grosolană, cu care am învelit apele oglinzii, acum m-am hotărât să scriu, să fac din paginile astea altă husă, altă țesătură, care să mă apere de data asta nu de corpul, ci de psihicul ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când am hotărât să nu mă mai privesc niciodată în oglindă. Și, așa cum atunci am cusut husa aceea de pânză cânepie, grosolană, cu care am învelit apele oglinzii, acum m-am hotărât să scriu, să fac din paginile astea altă husă, altă țesătură, care să mă apere de data asta nu de corpul, ci de psihicul ei, de tristețile ei, de nebunia ei, de fericirea, de prostia și de idealismul și de josnicia și de rapacitatea ei superbă). Aș vrea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să mă distrugă? S-ar face lumină, dar cui i-ar folosi oare lumina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzusem reflectat propriul ei chip în loc de al meu, am retrăit acel moment de spaimă înghețată. Am simțit nevoia să revăd, să știu din nou și din nou să nu înțeleg. M-am ridicat de la birou și am smuls cu disperare husa de pânză de pe oglindă. Am privit. Apoi am început să țip. Am luat de pe birou mandarinul de celuloid și-am dat cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luminoasă, dispusă în semicerc: deasupra scării, în loc de acoperiș, era un luminator. Urcam într-o tăcere gravă care mă umplea de rușine. Iag ne conduse spre camera lui printr-o sală mare, în care fotoliile, pianul și lustra stăteau acoperite cu huse albe. Afară era încă lumină, dar în camera lui Iag cu ferestrele care dădeau spre răsărit începea să se lase întunericul. Prin ușa deschisă de la balcon, se vedeau coloanele curbate ale grilajului conturate în reflexe de culoarea piersicii. Nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mea s-a terminat, am avut necazuri mari, dar am avut și bucurii și-am avut parte și de ce mi-a plăcut... Mi-au plăcut mie florile și parfumurile... Uite-așa-i povestea madam Ioaniu : ședea în fotoliul mare, peste husa terfelită, peste perne, peste covor, și vorbea, și vorbea. Dacă începea să vorbească, apoi greu s-o mai oprești. Unele i le mai povestise și altă dată, da o lăsa să i le spuie iar, atâta doar că îi ghiorăia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i dea să mănânce cu lingurița și la baie odată era să-l opărească, atunci, Doamne, iartă-mă, îmi era chiar necaz pe ea. îmi era necaz că e mama lui, că ea îl născuse... Sta baba-n fotoliu, peste husa terfelită, peste perne, peste covor. Ore-ntregi a stat așa, nemișcată, și-a tot vorbit despre băiat. Și atunci a scăpat-o gura și cum l-a luat pe bărba-su, și-atunci a și plâns... Vorbea, vorbea, și uite-așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe buzunar un bilet, uite-așa, o hârtie albă, prinsă c-un ac de siguranță : MĂ NUMESC SOFIA DENISA IOANIU ȘI LOCUIESC PE STRADA CUTARE, NUMĂRUL CUTARE, TELEFON... Parc-o văd pe madam Ioaniu cum sta ea-n fotoliu, peste huse, peste covor, sta baba ca țiganu mpărat și cu hârtia prinsă-n piept, s-o știi că cine este... Se făcuse mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu coada aia albă, subțire, ca de șoarice. Sta madam Ioaniu cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și simplu o stare proastă, spune Connor brusc. Îți pregătesc o baie fierbinte, aprind niște lumînări parfumate... — Connor, te rog frumos ! strig. Nu mai pomeni de lumînări parfumate ! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la punctul terminus, declanșînd sistemul de protecție. Era o posibilitate. Ed sări În apă și sfîșie ghipsul, aducînd la suprafață pastilele, Însoțite de bulbuci. Trăgea cu ambele mîini: ghips, apă, bulbuci... o ușă metalică batantă. Erupție de pastile, dosare În huse din plastic, plastic peste bani gheață și praf alb. Grămezi peste grămezi peste grămezi - apoi nimic, doar o gaură neagră și adîncă. Ud fleașcă, Începu să facă naveta Între piscină și mașina lui, cu soarele bătîndu-l În creștet. CÎnd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cel mai mic pas în existență? Ce res mirabilis, Zoloftul acesta, născut din singurătatea și spaimele omului modern! De când zeii ne-au părăsit, am fost obligați să născocim un agent al disimulării, un covor chimic aruncat peste prăpastia existenței, o husă trasă peste neant. 10 august Nu pot ieși din atmosfera paginilor despre Flipi. Aș vrea ca el să le citească și în același timp îmi e teamă, pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relației noastre și s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ești al meu, darling, sîntem atît de fericiți, eu merg cu tine la golf și sînt mereu alături de tine la club... Pentru golf Juan Lucas mai avea o valijoară din piele de porc și, bineînțeles, niște crose splendide Într-o husă splendidă din piele de porc. Se schimba de o mie de ori: Își Împărțea ziua În mai multe etape care-l obligau să se Îmbrace mereu altfel cînd trecea dintr-un climat Într-altul, dintr-o ambianță Într-alta, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de gătit, copyrighter și sfătuitor spiritual, toate la un loc. Nu era tocmai onorabil, deoarece Woman’s Place funcționa după o formulă foarte strictă, testată și încercată în prealabil. Fiecare ediție avea un tipar de tricotaj - aproape mereu pentru o husă de capac de toaletă. Apoi mai exista o pagină gastronomică ce conținea sfaturi legate de locurile de unde se pot cumpăra bucăți ieftine de carne și despre cum se pot transforma acestea într-o mâncare „cu stil“. Fiecare număr conținea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o întrebă ceva în grabă și, fără să se oprească pentru a auzi răspunsul, îl conduse pe prinț mai departe prin camere. Se perindară iarăși niște încăperi întunecoase, de o curățenie neobișnuită, reci, ticsite cu piese de mobilier străvechi, cu huse albe și curate. Fără să se anunțe, Rogojin îl duse pe prinț de-a dreptul într-o cameră mică, semănând a salon, despărțită în două printr-un paravan din lemn de mahon, cu două uși laterale, dincolo de care era, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar putea mânia dacă-l vede. I-a transmis prin Ianuarius o altă însărcinare. Germanicus înțelege și nu mai insistă. Îl apucă de braț: — Unde e lectica ta? Afară? — Nu, n-am venit cu... — Ia puneți mâna și scoateți iute husa de pe încă o lectică, strigă stăpânul către grupul de servitori care încearcă să acopere atriumul cu pânze, ca să facă umbră. Nu e nevoie, protestează moale Herodes. Se bate ușor cu palmele peste un început de burtă: — Trebuie să mai dau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vechi texte religioase propagandistice. PLANTAȚI ACUM! PRIMĂVARA și VARA vor sosi ca de obicei - CHIAR ÎN VREME DE RĂZBOI. În capătul Încăperii era o masă, separată de celelalte; scaunul era gol. Dar după un minut după ce Viv se așeză, scoase husa mașinii și se apucă de lucru, ușa spre biroului domnului Archer se deschise și domnișoara Gibson Își aruncă o privire Înăuntru. Se uită prin Încăpere și, văzînd că toate fetele dactilografiau, dispăru din nou. Imediat după ce ușa se Închise, Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un punct pe viitor. — Asta e Robbo, doar să Înalț un zmeu mic ca să știe și ei cine e Ray Lennox, zâmbește puțoiu și mai fărâmițează puțină cocaină. Criminalul de Lennox. Când se duce la toaletă urmăresc cu privirea cum husa pernelor roșii ca de bordel de pe canapeaua lui se retrage În fața căldurii implacabile a țigării mele. Mai fac vreo câteva arsuri, apoi o Întorc pe partea cealaltă. Crăciun fericit domnule Lennox. Cumpărături de Crăciun Pizdă-Cu-Coaie Lennox, după ce că a aruncat bomba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și... Pentru ce, oare? Dacă ar fi dorit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Hai, vorbește-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei să știi? Păi... de exemplu, ce nu-ți place? — Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fundal cu munții Santa Monica. Danny își zise Gândește-te la procedură și ia-o încet. Ești ofițer superior la Omucideri și partener interagenții. Cuvântul „superior” îl liniști. Vârî pistolul la brâu, îngenunche și examină scaunul din față. Nimic pe huse. Talonul de înregistrare era lipit de trunchiul volanului, exact acolo unde trebuia să fie. Danny desprinse fâșia de plastic fără să atingă suprafețele netede, îl ținu în fața farurilor și citi: „Wardell John Hascomb, Los Angeles, South Iola, numărul 9816 ¼. Număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Victima se va topi definitiv, enigma se va trage în mister și lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală, de pildă, se bucură de o mare atenție salteaua, somiera și husa din apartamentul principalului inculpat, Marcantoni. Cadavrul era învelit într-o husă din plastic, marca Treca. Cu o minuție înfricoșătoare, s-a descoperit că acasă la Marcantoni dormea o saltea a cărei husă purta aceeași marcă. Ca să se ajungă la această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și lumii îi vor rămâne câteva obiecte la care se va uita expertă în perplexitate. La ora actuală, de pildă, se bucură de o mare atenție salteaua, somiera și husa din apartamentul principalului inculpat, Marcantoni. Cadavrul era învelit într-o husă din plastic, marca Treca. Cu o minuție înfricoșătoare, s-a descoperit că acasă la Marcantoni dormea o saltea a cărei husă purta aceeași marcă. Ca să se ajungă la această revelație foarte importantă, s-au examinat cu o minuție nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]