815 matches
-
departe de internat, după care își povesteau cu lux de amănunte, în dormitor, isprăvile. Cei mici jucam fotbal cu o minge de cârpă, pe stradă, sau ne întreceam să aruncăm pietricele, la țintă, în curtea, năpădită de urzici și de iasomie, a bisericii din apropiere. Alte amintiri din acei ani nu prea am. Doar câteva imagini disparate: noaptea cutremurului din noiembrie '40, când ne-am repezit în stradă și, exact în fața mea, a căzut de pe clădirea liceului, aflată vizavi, o statuie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o luă de braț și o conduse înapoi la terasă. Nu-i menționase acest incident soției lui, Rebecca. Nu e vorba doar de Tabitha, ci de toată casa asta. Rebecca se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine felul următor. Când ajunsese la jumătatea pulpei de iepure cu curry, Rebecca aude lângă ea o tuse discretă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost cineva la tine acum câteva minute. — Nu, s-a înșelat. Total. — Înțeleg. Mortimer respiră adânc și dădu să iasă, când ceva îl reținu; se întoarse încruntându-se. Mi se pare mie, spuse el, sau e aici un miros deosebit? — Iasomie, spuse Tabitha, zâmbindu-i pentru prima dată. Nu e minunat? 3 Iuri era singurul și unicul meu erou pe vremea aceea. Părinții mei păstrau toate fotografiile lui din reviste și ziare și eu le fixam cu pioneze pe peretele dormitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După arbustul ăsta l-ai văzut? — Cred că da. — Respiră adânc. Am tras amândoi aer în piept: două adulmecări lungi, care căutau mirosuri. Ciudat, spuse ea după un moment de gândire; și am știut ce va urma. Parcă nu e iasomie pe aici, nu? 2 Fiona și cu mine am văzut împreună Orfeu într-o seară, la două sau trei zile după cina de la Mandarinul. Își revenise destul de repede după spaima trasă atunci și acum eu eram cel care avea probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de asemenea imposibil să nu observi de la început pătunzătorul parfum de iasomie pe care (după cum mi-a explicat mai târziu) și-l turna de obicei pe el înainte de a ieși din casă, astfel încât cel puțin unul dintre misterele care mă urmăriseră în ultimele săptămâni era în sfârșit dezlegat. — Domnule Owen... începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc la scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei mister e închis
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
odaia mea, încercînd automat să-mi desfund pipa. Nu știu ce-am mai făcut după aceea, pentru că întîmplarea nu se află notată în jurnalul meu de-atunci, și nu mi-am adus aminte de ea decât cu prilejul coroniței de iasomiei a că poveste am s-o scriu eu mai departe, în acest caiet. Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sumă de superstiții, eram membru în "Rotary Club", foarte mândru de cetățenia și descendența mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-o seară, poetul i-a spus că aceasta e dragoste. A leșinat atunci pe terasă. S-a deșteptat, nu știe după cât timp, la el în odaie, întinsă pe pat, cu fața udă. Plutea în odaie un parfum proaspăt de iasomie. Gura continua s-o mângâie și i-a dat atunci acea mantra, apărătoare de păcate. Să rămână pură toată viața, așa i-a spus. Să scrie versuri, să iubească, să viseze și să nu-l uite niciodată pe el. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umăr, înțelesei că nici ea nu mai are putere să spună ceva. Ne priveam numai. Apoi, ea a căutat sub șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb și cu alunecare leneșă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu în preajma noastră și dacă nu cumva ne spionează. Purtam coronița de iasomie cu prea multa mângâiere și bucurie ca să mă gândesc la altceva. Am înțeles mai târziu că acesta era semnul logodnei, că fecioara care dăruiește o asemenea coroniță unui tânăr e considerată pe veci a lui, căci schimbul acesta de flori
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu-i cunoșteam încă simbolul și o strângeam în mâini și o sărutam, pentru că fusese a Maitreyiei, se lipise de sânul ei, și de acolo mi-o zvârlise ea, neprețuit dar mie. Și șezând eu pe pat, privind florile de iasomie, mă duse deodată gândul la începuturile începutului, când de-abia o văzusem pe Maitreyi și nu-mi plăcuse; când credeam că nimic nu mă va lega de ea niciodată, și înțelesei că, de fapt, eu o iubisem de atunci, deși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă va lega de ea niciodată, și înțelesei că, de fapt, eu o iubisem de atunci, deși nu-mi lămuream aceasta și nu voiam să mi-o lămuresc. A fost o noapte de legănări între vis șî amintire, cu parfumul iasomiei ispitindu-mi gura Maitreyiei, o noapte în care mi s-a părut că aud întîia oară cocorii Bengalului, strigătele lor deasupra câmpiilor inundate de la marginea golfului Am văzut atunci, pe acea poartă de fericire deschisă spre lume, o viață de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simt concret despărțirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori revedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, și o alungam. Nu știam pe ce să-mi fixez gândul și alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coronița de iasomie, biblioteca, Chandernagorul), pe care le contemplam liniștindu-mă, dar îndată filmul se desfășura către final, revedeam pe d-na Sen la masă, privindu-mă rău, sau pe d-l Sen spunîndu-mi: Dacă vrei să-mi mulțumești pentru binele...", și aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povesti lui Șichy că la început a fost sărutul? Sărutul acela care mi-a complicat viața? 4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or fi fiind legate de cifra asta, patru? 1961, sfîrșit de liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din confuzie. Nu din ambiguitate. Nu din seducție m-a sărutat Iordan. Nu din pasiune. Nu din iubire limpede. Da, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un balsam de muiere, o muiere terapeutică", traduc eu mîrîielile lui satisfăcute. Cîinele meu are naturelul simțitor. Umplu un coșuleț cu struguri negri pentru Șichy. Vara asta strugurii au venit devreme. Toate au venit mai devreme decît de obicei: și iasomia, și vișinele, și căpșunele, și perele văratice... Am condus-o amîndoi. Tano s-a abținut să-l latre pe Mișu Negrițoiu, urcat în vîrful gardului. Își lipește bumbul nasului de mîna mea. Grea povară să te știu supărată pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu-i nimic, spuse el, moale. E un joc în care jucăriile nu se pierd și nu se strică niciodată. Și nici nu poate să ți le fure nimeni... — Cel mai mult îmi plăceau teii și castanii. Și tufa de iasomie, din fundul curții. — Mai ții minte ce frumos mirosea, mai ales spre Rusalii... Mirosea frumos și-ți lăsa puf galben pe nas... Minți, râse Coltuc. Cum să-i simți mirosul dacă pentru tine ea nu există, ba să te mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de o bucată subțire de scândură neagră. Pe mijlocul scândurii a fixat un trandafir mare din mătase violet, iar de o parte și de alta a așezat doi trandafiri roz. În păr mai aveam prinse și flori naturale - orhidee și iasomie albă. Fata care merge alături de mine poartă o podoabă de cap cu multă dantelă. Are forma unei gâște în zbor și e ornată cu perle și diamante. Fire galbene și purpurii se împletesc în modele felurite. Podoaba de cap îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe gât cu forța. Gândul mă tulbură atât de tare, că nu reușesc să mă rog Cerului să mă binecuvânteze. Stau întinsă în pat, cu fața la perete. Mi-e frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știe la Curte că am sprijinul împăratului. Hsien Feng nu dă nici un răspuns. A adormit. Cu un oftat, prințul Kung se lasă pe spate. Pare înfrânt. Soarele bate deasupra acoperișului și aerul din cameră s-a încălzit. Parfumul dulce de iasomie de la plantele așezate în colțuri se răspândește în încăpere. Treptat, lumina soarelui modifică forma umbrelor aruncate de plante pe podea. Împăratul Hsien Feng începe să sforăie. Prințul Kung își freacă mâinile și se uită în jur. Servitorii vin și strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-o situație jenantă nu doar pe tine, ci pentru întreaga familie imperială. Continui să dau din cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să stingă focul din tine. Te rog să-mi arăți respectul tău acceptându-l. Sunt sigură că ea simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Bejera Vasile și Ana, născută la data de 6 februarie 1962 în localitatea Repedea, județul Maramureș, România, cu domiciliul actual în Austria, 1210 Viena, Oswald Redlich str. 23/24/7, cu ultimul domiciliu din România, în localitatea Satu-Mare, str. Iasomiei, bl J 10, ap. 1, jud. Satu-Mare.(607/2004) 47. HOLDIȘ ȘTEFAN, fiul lui Holdiș Ioan și Maria, născut la data de 13 octombrie 1958 în localitatea Poienile de sub Munte, județul Maramureș, România, cu domiciliul actual în Austria, 1210 Viena
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169102_a_170431]