1,071 matches
-
au existat mai multe mișcări proto-sioniste, ce au avut ca rezultat revitalizarea anumitor comunități evreiești, cum ar fi cea din Safed. Populația acesteia se compunea din evrei care au fugit de persecuțiile din partea regatelor catolice, ce au urmat Reconquistei Peninsulei Iberice. În acea perioadă, de exemplu, în Portugalia, din ordinul regelui Manuel I, evreii au fost forțați fie să se convertească la creștinism, fie să plece. În urma acestei politici au apărut evreii „marrano” (conversos). Aliyah, imigrarea în Israel, a fost considerată
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
km² ai insulei au absorbit influențele culturale ale românilor, bizantinilor, arabilor și creștinilor. Ultimii „invadatori” ai insulei sunt adepții curentului hippie și turiștii care și-au lăsat și ei influențele asupra acesteia. Este situată la 79 de km de peninsula Iberica, în fața localității Denia, la 140 de km sudest de insula Mallorca, si la nord față de insula Formentera. Ibiza este formată din 5 municipii: Sân Antonio Abad, Santa Eulalia del Río, Sân José, Sân Juan Bautista și Ibiza. Există doar un
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
sfântul patron al țării), sau "γεωργία" ("geōrgía", agricultură). Numele antic prin care erau denumiți locuitorii din estul Georgiei era "Iberiani", de la numele regatului caucazian Iberia — aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest nume doar locuitorilor din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). "Gurj", numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul "gürcü" (pronunțat "gürdjü") și rusescul "gruzin". Numele țării este "Gurjestan" în persană, "Gürcüstan" în turcă, și "Gruzija" în rusă. Numele persan este probabil
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
Imediat după alegere, Antoine a întreprins numeroase expediții, între altele în Languedoc și Provence, iar în 1716 a fost trimis de către Egumenul Jean-Paul Bignon (n. 19 septembrie 1662 - d. 14 martie 1743), pe atunci președintele Academiei de Științe, pe Peninsula Iberică pentru a studia flora și a aduna plante pentru grădina regală. El a fost însoțit de fratele său mai tânăr Bernard. În Spania a avut onoarea să fie primit de Prințul de Asturia Ferdinand de Bourbon și Savoia care l-
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]
-
1651-1718) și a soției sale Lucie Cousin, a fost educat la colegiul iezuit din Lyon, până când a terminat studiul de retorică. În 1716, el a însoțit pe fratele său mai bătrân Antoine, medic și botanist, la excursii științifice pe Peninsula Iberică, dezvoltându-se în acest timp într-un botanist entuziast. Reîntors, a studiat medicina la Montpellier, obținând diploma în 1720, dar a practicat în această materie doar pentru o perioadă scurtă de timp, dedicându-se apoi plin botanicii. După ce din nou
Bernard de Jussieu () [Corola-website/Science/302385_a_303714]
-
Insulele Baleare au fost ușor de capturat de către legiunile romane invadatoare. Campania în cele din urmă s-a mutat în Italia și bizantinii au recucerit-o complet. Teritorii minore au fost capturate în vest precum coasta de sud a Peninsulei Iberice. Dar deja în 568, la trei ani după ce Iustinian a murit, lombarzii au invadat Italia.
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
-lea, din cauza încercărilor sale de a reduce puterea Bisericii în țară. Un tratat de 10 articole a fost semnat între Papă și Sancho II-lea, dar regele nu a acordat atenție conținutului actului. Prioritatea sa era Reconquista, cucerirea sudului Peninsulei Iberice. Din 1236, Sancho II-lea a cucerit câteva orașe în Algarve și Alentejo, întărind poziția portugheză din regiune. Sancho al II-lea s-a dovedit a fi un comandant capabil, dar în problemele administrative era mai puțin competent. Toată atenția
Sancho al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/302752_a_304081]
-
dominate de viticultură și creșterea animalelor. În sudul Franței, în Languedoc, regiunea din jurul orașului Montpellier, consacrată anterior exclusiv culturii cerealelor, a devenit o importantă zona viticolă. În alte zone, ca cele din Anglia, Alpii germanici, sudul Franței, Italia și Peninsula Iberică, creșterea și comercializarea vitelor au devenit ocupații exclusive, răspândite și practicate la scară largă, ce a dus la apariția noilor reglementări, de natură să stabilească condițiile migrării sezoniere a turmelor, pentru a preveni conflictele tot mai numeroase care îi opuneau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
la scară largă, ce a dus la apariția noilor reglementări, de natură să stabilească condițiile migrării sezoniere a turmelor, pentru a preveni conflictele tot mai numeroase care îi opuneau pastorior pe locuitorii comunităților agrare. În zonele cerealiere dezvoltate, în Peninsula Iberică, estul Germaniei, posesiunile slave, a avut loc, din secolul XI, un proces tot mai rapid de extindere a terenurilor arabile și a culturilor agricole, prin asanări, îndiguiri, defrișări, ce au atins apogeul în sec. XII-XIII. Populația a crescut substanțial și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
Demografic, orașul a atras un număr mai mare de locuitori, fiind situate în locuri favorabile comerțului, în preajma castelelor seniorale, la intersecția drumurilor, în apropierea râurilor navigabile. Multe orașe din sec. X-XIV erau străvechile așezări romane din Italia, Germania nordică, Peninsula iberică sau Galia. Toate orașele aveau o piață centrală, loc polarizator economic și social, ce deținea două funcții-de spațiu comercial și de adunare a locuitorilor. Spațiul central era dominat de centrele urbane, de primărie-sediul instituțional ce supravegea și guverna orașul; și
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
început să fie lucrate pe scară largă de lucrători agricoli salariați. În funcție de evoluția acestui proces, geneza relațiilor capitaliste în agricultură a avut loc timpuriu și intens în Anglia, Provinciile Unite, și ulterior în ritm lent, în Franța, Italia, Germania, Peninsula Iberică. Deși relațiile capitaliste s-au extins, relațiile feudale s-au menținut încă dominante în economia agrară. În Anglia, proprietatea funciară și structura socială au trecut prin profunde transformări, care au făcut că declinul feudalismului și formarea capitalismului în agricultură să
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
elimina posibilitatea unei intervenții militare externe. Polonia devenise cooperantă, neutralitatea Belgiei și remilitalizarea Renaniei reduceau șansele unei intervenții militare franceze, iar Germania se pregătea pentru un conflict cu adevărat masiv. Între timp, britanicii și francezii își îndreptau atenția spre Peninsula Iberică. Pe 17 iulie 1936, liderii garnizoanelor militare din Marocul spaniol au izbucnit o revoltă împotriva guvernului socialist. A urmat războiul civil. Ofițerii rebeli naționaliști conduși de generalul Franco nu au reușit să preia controlul întregii armate, astfel, a primit asistență
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Apus în 476, vizigoții au jucat un rol important în situația europeană pentru alte două secole și jumătate. În a doua jumătate a secolului al V-lea posesiunile vizigoților cuprindeau Galia meridională (Aquitania și Provența) și partea nordică a Peninsulei Iberice, cu capitala la Tolosa. Au fost la rândul lor împinși de franci spre Spania la începutul secolului al VI-lea, pe care o cuceresc în dauna vandalilor. Aici au dat viață unei societăți multietnice, în care exista o puternică moștenire
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul superior se remarcă pictura și gravura rupestră (sudul Franței, nordul, estul și sudul Peninsulei Iberice, regiunea Saharei, Munții Tassili). Sunt redate figuri de animale în mișcare (urs, bizon, cal, cerb, țap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar păsări, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o funcție preponderent
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
a fost distrus de către Pompei, dar apoi reconstruit, iar Pomponius Mela afirmă că era unul din cele mai importante orașe din provincia romană "Hispania Tarraconensis". Orașul a fost fondat de către romani în anul 137 î.Hr., pe situl unui fost oraș iberic, pe râul Turia. Orașul a fost ocupat apoi de către vizigoți, mauri sau aragonezi. Abdelazid, fiul lui Muzza, a cucerit orașul, și, nerespectând termenii capitulării, l-a pândărit. Rodrigo Díaz de Vivar ("El Cid") a recucerit pentru prima dată Valencia pe
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]
-
inițiat în filosofia clasică greacă și arabă de către învățații arabi. În 1148, Cordoba a fost cucerită de dinastia "Almohazilor", iar creștinii, ca și evreii, au fost constrânși să se convertească la Islam. Familia lui Maimonide alege exilul, rătăcește prin peninsula Iberică, apoi prin anul 1159 se refugiază tocmai în orașul marocan Fèz, capitala statului almohad, apoi prin 1165 la Ierusalim, pentru a se stabili în cele din urmă în Egipt, mai întâi la Alexandria, apoi definitiv la Fustat (actualul Cairo), unde
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
iar figura centrală este preotul Pierre Clergue. Pierre Chaunu - istoric specializat în istoria Atlanticului, în istoria Europei și istoria revoluției franceze, a fondat Centrul de cercetări în istoria cantitativă la Caen și a scris "Sevilla și Atlanticul", "Filipinele" "și Pacificul Iberic", "Civilizația Europei clasice", "Civilizația Europei luminilor", "Spania lui Carol Quintul", "Americile", "Istoria cantitativă", "Istoria Socială". Francois Furet, academician și istoric, a scris "Revoluția Franceză", "Atelierul Istoriei", "Dicționarul critic al Revoluției franceze", "Trecutul unei iluzii", "Eseu asupra ideii comuniste în secolul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
semne, despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană, linear B sau linear
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi. Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei: britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 - 1814, iar francezii s-au implicat în războiul peninsular (1808-1814). Conflictul din Peninsula Iberică a început atunci când Portugalia a continuat comerțul cu Regatul Unit în pofida restricțiilor impuse de francezi. Când Spania nu a mai respectat embargoul, alianța cu Franța s-a rupt, iar trupele franceze au luat treptat în stăpânire teritoriul spaniol, ocupând în
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
erau destinați aceleiași misiuni, pe un front mult mai scurt. Napoleon a obținut un succes rapid în Spania, după ce a recucerit Madridul, i-a învins pe spanioli și i-a silit pe englezii depășiți numeric să se retragă din Peninsula Iberică (bătălia de la Corunna, 16 ianuarie 1809). Atacul austriac l-a împiedicat pe Napoleon să desăvârșească înfrângerea britanicilor, fiind obligat să se deplaseze spre noul front, fără să se mai întoarcă vreodată în peninsulă. În absența împăratului și a celor mai
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
Coaliții s-a terminat cu tratatul de la Schönbrunn (14 octombrie 1809). În răsărit, numai rebelii din Tirol, conduși de Andreas Hofer, a continuat lupta cu armatele franco-bavareze până când au fost înfrânți în noiembrie 1809, în vreme ce în vest războiul din Peninsula Iberică a continuat. În 1810, Imperiul Francez a ajuns la cea mai mare întindere teritorială. Pe continent, britanicii și portughezii mai acționau doar în sectorul Lisabonei, în spatele impenetrabilei linii Torres Vedras. Napoleon s-a căsătorit cu Maria-Luisa, o arhiducesă austriacă, pentru
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
la vest cu Lusitania (astăzi Portugalia) și la nord-est cu Hispania Terraconensis. Baetica fost redenumită "Andalucia" de mauri în secolul al VIII-lea. Înainte de romanizare, zona muntoasă care urma să devină Baetica a fost ocupată de mai multe grupuri tribale iberice. Influența celtă nu a fost atât de puternică precum în nordul celtiberic. După afirmațiile geografului Claudius Ptolemeu, indigenii erau puternicul trib al turdetanilor în valea Guadalquivirului în vest, mărginindu-se cu Lusitania, și tribul parțial elenizat al turdulilor cu orașul
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
Baetica. Alți iberi importanți erau bastetanii, care ocupau regiunile Almería și Granada muntoasă. Către sud-est, influența punică s-a răspândit de la orașele cartagineze de pe coastă: Noua Cartagină (în epoca romană "Cartago Nova," astăzi Cartagena), Abdera și Malaca (Málaga). Unele orașe iberice și-au păstrat numele preindoeuropene chiar în perioada romană în Baetica. Granada era numită tot "Eliberri," "Illiberis" și "Illiber" de romani; în bască, ""iri-berri"" sau ""ili-berri"", încă înseamnă "oraș nou". Sudul peninsulei iberice era bogat din punct de vedere agricultural
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
Cartagena), Abdera și Malaca (Málaga). Unele orașe iberice și-au păstrat numele preindoeuropene chiar în perioada romană în Baetica. Granada era numită tot "Eliberri," "Illiberis" și "Illiber" de romani; în bască, ""iri-berri"" sau ""ili-berri"", încă înseamnă "oraș nou". Sudul peninsulei iberice era bogat din punct de vedere agricultural, exportând vinuri, ulei de măsline și sosul de pește fermentant numit "garum" care erau produse de bază ale economiei mediteraneene, produsele acesteia făcând parte din economia Mediteranei occidentale înainte de cucerirea romană din 206
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
și a primit comanda întregii peninsule a înăbușit răscoala din nord-est și din valea Ebrului. Apoi, a mărșăluit către sud, înăbușind revolta turdetanilor. Cato s-a întors la Roma în 194, lăsând în sarcina a doi praetori cele două provincii iberice. Către sfârșitul Republicii Romane, Hispania a rămas împărțită, asemenea Galiei, într-o provincie "apropiată" și una "depărtată", din punctul de vedere al armatei care venea din Galia: "Hispania Citerior" (regiunea râului Ebru), și "Ulterior" (regiunea Guadalquivirului). Bătăliile din Hispania din
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]