723 matches
-
repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță în raport cu celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică sau iconică) sau o viziune (prin imaginația onirică sau fantezie). Rolul ei aici este de a păstra sau a transfera o semnificație, pe o schemă particulară, prin filtrul unei conștiințe individuale sau colective, înspre o altă "existență", în parte independentă de creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înclinat să îmbrățișeze o direcție populistă din mai multe motive. În primul rând, partidul își are rădăcinile în formațiunea de stânga, aflată multă vreme la putere Partido Revolucionario Institucional (PRI), fapt care a creat o legătură cu una dintre personalitățile iconice ale populismului din America Latină și anume Lázaro Cárdenas. Liderul-cheie în constituirea PRD în 1989 a fost fiul lui Lázaro, Cuauhtémoc Cárdenas, care a adus din PRI mai mulți politicieni asociați cu aripa cardenistă, printre care și López Obrador. Retorica lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic în timpul epocii monarhice (1Rg 12,26-32; 2Rg 10,29; cf. Os 13,2); la fel, și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade a epocii Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și menționarea chipului (pesel) zeiței Așera în templul din Ierusalim (2Rg 21,7) confirmă existența unui astfel de cult iconic. Din punct de vedere arheologic, pe parcursul întregii perioade a epocii Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea pot fi interpretate ca imagini divine de cult. Între figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Bronzului Târziu, pe teritoriul Palestinei sunt atestate foarte multe figuri iconice ale zeităților, în vreme ce în mileniul I î.C. lucrurile se complică pentru că nu e sigur dacă unele dintre acestea pot fi interpretate ca imagini divine de cult. Între figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate ca imagini divine (cf. Fig. 8), mai multe amulete care îl reprezintă pe Sahmet, Isis sau Bes (cf. Figg. 10-11; 14) sau unele suporturi pentru casoleta de ars tămâie, utilizate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sărac decât cel atestat în mileniul al II-lea î.C.; multe dintre aceste reprezentări sunt importate sau înfățișează divinități străine (Isis, Sahmet), în timp ce nu a fost găsită încă nicio imagine a lui Yhwh. Lipsa unei probe sigure cu privire la cultul iconic al lui Yhwh nu trebuie automat văzută ca probă a lipsei imaginilor în yahwism, pentru că e vorba de un argument a silentio, cu atât mai mult cu cât unele afirmații ale inscripțiilor asiriene ale regelui Sargon al II-lea cu privire la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
biblice și arheologice inserate în contextul mai larg al monarhiilor antice din Orientul Apropiat pare să încline spre existența unei iconografii religioase în Israel și Iuda în timpul epocii monarhice, iconografie documentată cel puțin în cazul altor divinități decât Yhwh. Practica iconică nu exclude existența atitudinilor mai mult sau mai puțin relevante ale unui cult aniconic în yahwism, dar pretenția biblică a unui yahwism originar pur și necontaminat, aniconic și monoteist, deja definit din perioada așezării poporului Israel în Palestina, trebuie judecată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cât mai ales de puterea sa ascunsă în fiecare eveniment al istoriei. În felul acesta s-au dezvoltat în Iuda teologiile „gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un al doilea motiv care ne justifică demersul. Pentru întregirea dosarului vieții lui Buddha, am considerat necesar să prezentăm, pe scurt, modul cum a fost el receptat în arta orientală, atât în perioada aniconică sau simbolică, cât și în cea iconică sau clasică. De asemenea, am adăugat un capitol în care ne-am referit la asemănările și deosebirile dintre Buddha și Iisus. Despre aceste lucruri s-a scris puțin la noi, cea mai cunoscută lucrare fiind cartea profesorului Vasile Găina de la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ale asaltului lui Măra, iar pe poarta de vest este reprezentată înfrângerea acestuia. Printre sculpturile de la Amarăvati sunt două scene care prezintă Marea Renunțare și atacul lui Măra. Începând cu secolul I î. Hr., arta buddhistă intră întro nouă fază, cea iconică. Primele imagini ale lui Buddha au apărut pe la începutul erei creștine, concomitent în cele două școli septentrionale din Gandhăra și din Mathură. Această inovație se explică prin nevoia firească a unei imagini care să susțină devoțiunea, insuficient împlinită printr-o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
folosirea sandalelor. Sunt reproduse numeroase scene din viața Maestrului precum Marea Renunțare, Iluminarea, asaltul lui Măra și ispitirea încercată prin cele trei fiice ale acestuia. Între școlile de artă buddhistă de la Mathură și Gandhăra a existat o influență reciprocă. Arta iconică a fost caracterizată printr-un idealism realist, combinând reprezentările umane realiste, în ceea ce privește proporțiile și atitudinile, cu o idee de perfecțiune și de serenitate ce conduce spre divin. Expresia lui Buddha, în același timp om deplin și zeu, devine canonul iconografic
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în Grădini cu râuri, în lăcașul Adevărului, la un Rege Puternic.” (GG) Este perceput ca un sinonim al lui Qadr - apare o dată în expresia în care se întâlnește acesta: ‘al" kulli šay’ muqtadir (18, 45/43), însă o formă iconic motivată (este mai lungă). Baghd"d consideră că nu poate fi folosit decât cu referire la All"h100. Apare asociat cu Malik (54, 55): „Rege Puternic”. Semnificații de bază: are capacitatea de a înfăptui și de a stăpâni toate. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unghiul speculativ și, concomitent, sunt aprofundate și se pierd În tendințele mistico-ezoterice. La Roma, elementele fundamentale ale cultului - atât ale celui privat, practicat În case, cât și ale celui public și al morților - sunt „darul” (nesângeros, sângeros) și imaginea (aniconică/iconică, antropomorfă). Secvențele temporale sunt furnizate de anul natural, cu muncile și produsele lui, de anul politic cu termenele lui fixe de origine istorică (Înfrângere, sărbătoare a consacrării unui templu) și de ciclul de viață al fiecărei persoane (concepere, naștere, profesie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
speculativ al exercițiului psihanlitic întreprins de Călinescu, rămâne provocatoare ideea unei sinteze a celor două limbaje artistice, pe care poetul ar întreprinde-o la nivelul liricii sale devenită plastică, simbioză teoretizată în spațiul poeziei simboliste. Surprinzătoare devine bulversarea acestei ordini iconice prin omologarea lui Adrian Maniu printre suprarealiști criticul nu-l trece totuși în această categorie în taxonomia sa -, ca utilizator al dicteului automat. Aparenta contradicție a criticului provine din sondarea unor straturi diferite din poezia lui Maniu, pentru care poemul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la a XII-a expoziție a Societății "Tinerimea Artistică". T.A Teodoru, care semnează "Cronica artistică" în Ilustrațiunea Română, subliniază efectul climactic pe care-l regizează pictorul, care recurge la reprezentările în cheia sensibilității decadente, fie a sărutului mortifer, extrasul iconic omniprezent al dramei lui Oscar Wilde, fie al extazei comandate de epifania sângeroasă a capului sfântului Ioan. Și lui Vermont pare să-i fi servit drept model literar Salomeea lui Oscar Wilde, fapt subliniat și de critică, care sesizează decupajul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
germinative ale cultului personalității dejiste. Gh. Gheorghiu-Dej apare în calitate de lider al mișcării muncitorești în două instanțe fotografice (Roller, 1952, pp. 627, 628), iar alte două portrete îl depictează ca ocupantul funcției de secretar general al PMR (pp. 751, 773). Cultul iconic al personalității vizuale a liderului trebuie suplimentat cu cultul textual al personalității intelectuale a conducătorului partidului. Pe lângă cele patru portrete în care este imortalizat Gheorghiu-Dej în rolurile de revoluționar, respectiv om de stat, trebuie menționată colecția impresionantă de citate reproduse
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contemporană a României relevă faptul că Nicolae Ceaușescu este citat de nu mai puțin de 45 de ori (!) cu diverse expuneri, cuvântări, rapoarte și aprecieri. Cultul textual al personalității intelectuale a lui Nicolae Ceaușescu este la fel de vibrant ca și cultul iconic al personalității sale vizuale. Cultul nominal atinge și el cote impresionante: numele "Nicolae Ceaușescu" apare de 128 de ori în cele 271 de pagini ale manualului. Dimensiunea cantitativă a cultului personalității, relevată de ocurența iconică, frecvența citării și incidența nominală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la fel de vibrant ca și cultul iconic al personalității sale vizuale. Cultul nominal atinge și el cote impresionante: numele "Nicolae Ceaușescu" apare de 128 de ori în cele 271 de pagini ale manualului. Dimensiunea cantitativă a cultului personalității, relevată de ocurența iconică, frecvența citării și incidența nominală, este completată de dimensiunea calitativă a cultului, care poate fi numită epitetica ceaușistă. În calitate de documente oficiale, manualele de istorie arborează, de regulă, o sobrietate analitică și un mai rezervat patos poetic comparativ cu producțiile literare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colective; și ii) sub-dimensiunea toponimiei instituționale, dată de numele cu relevanță istorică atribuite instituțiilor publice, ca de exemplu muzeelor, teatrelor, școlilor, spitalelor etc. în care este materializat nominal panteonul național al figurilor istorice românești; d) dimensiunea stilizată artistic și imortalizată iconic, dată de totalitatea operelor de artă (literar-poetice, picturale, muzicale, teatrale, cinematografice) care vehiculează sensuri și reprezentări ale trecutului românesc. Inclusiv în literatura didactică românească poate fi reperată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o "revoluție iconică" izvorâtă din introducerea imaginilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stilizată artistic și imortalizată iconic, dată de totalitatea operelor de artă (literar-poetice, picturale, muzicale, teatrale, cinematografice) care vehiculează sensuri și reprezentări ale trecutului românesc. Inclusiv în literatura didactică românească poate fi reperată, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o "revoluție iconică" izvorâtă din introducerea imaginilor în corpul textual. Componenta grafică a manualelor școlare formează, fără îndoială, un subunivers vizual al discursului despre trecut, parte integrantă a câmpului general definit de semantica trecutului românesc secretată de literatura didactică națională. Ca și celelalte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]