938 matches
-
de cronică; doar că o face dând satisfacție unui alt gust, unei alte mentalități, unui alt mod de a gândi și a percepe lumea decât cele care i-au fost specifice autorului operei respective. Așa cum nu putem înțelege, de exemplu, iconografia medievală, dacă nu i-am studiat în prealabil codurile, dacă nu i-am reconstituit regulile, la fel nu putem interpreta corect un text vechi în lipsa unui efort de arheologie a cunoașterii. Prin urmare, textele vechi pretind un specialist care să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a redactat în limba română au avut însă numai în mod accidental corespondențe în scrisul vechi românesc"21. Sigur, faptul se datorează în primul rând nedifuzării la vreme (cu o excepție) a scrierilor sale redactate în limba maternă. Animalele din iconografie Dar să revenim la cadrul culturii române de la sfârșitul veacului al XVII-lea, când s-a format Dimitrie Cantemir. Nu scrisul reprezenta, aminteam, mijlocul cel mai autoritar de vehiculare a cunoștințelor, ci, în cel puțin aceeași măsură, imaginea. Din păcate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ei, în două dintre lucrările sale: Cărți populare și cultura românească (1984) și Între scriere și oralitate (1988). Imaginarul epocii lui Cantemir s-a format, nu doar în spațiul românesc, ci și în cel european, profitând de aportul esențial al iconografiei creștine, în special. Dar și al altor domenii în care imaginea s-a manifestat: ilustațiile unor manuscrise, miniaturile, picturile murale ale mănăstirilor (cu un rol esențial în cultura noastră ortodoxă și având handicapul unei imense rate a analfabetismului). Ioan Damaschin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măsură mai mare imagini ce își au sursa și în modelele unei morale laice"27. Sigur, nu absolutizez o asemenea ipoteză; ba chiar voi fi nevoit să aduc în discuție destule cazuri care o contrazic, dar e cert că în iconografia răsăriteană prezența monstruosului, a grotescului, a terifiantului nu poate concura recurența acestora în arta catedralelor gotice, de exemplu. Dar în alegoria lui Cantemir? Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rând datorită unui manual de pictură bisericească (Ermineia tis zografikis tehnis Erminia pentru meșteșugul zugrăviei, cum tălmăcește la 1805 arhimandritul Macarie), aparținând unui zugrav cunoscut sub numele de Dionisie din Furna, datând de pe la 173028. Lucrarea sintetizează o întreagă tradiție a iconografiei răsăritene, reprezentând un ghid folosit, mai mult ca sigur, și de pictorii din Țările Române. Ceea ce ne interesează, reprezentările unor animale, este descris aici succint, detaliile lipsind aproape cu desăvârșire. Cel mai adesea autorul nu face decât să rezume scene
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lor de zi cu zi, care se învârtea în jurul bisericii. Prin urmare, prin aceste imagini se fixează reperul, punctul fix de la care pornind, imaginarul începe să se extindă ulterior, apelând la alte izvoare. Să luăm câteva exemple ilustrative, majoritatea din iconografia Vechiului Testament. De pildă, scena din Geneză, cu Adam punând nume animalelor este foarte expeditivă; animalele sunt numite generic, lipsesc individualitățile: "Raiul sau grădina cu pomi de multe feluri și flori multe; și Adam șezând în mijlocul lor, având mâna dreaptă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ca niște lei, alții ca niște șerpi și alții în multe chipuri ale altor animale sălbatice fiind înfățișați, fac război cu dânsul"32. E limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării acelei "frici pedagogice" care abundă în iconografia occidentală. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir pare însă a rămâne indiferent la un asemenea imaginar escatologic. Autorul preferă să mizeze pe latura simbolică a măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică dominantă în tradiția creștină și deformările sale subiective, dar mereu cu potențial expresiv și nu numai. În fine, merită amintit și faptul că iconografia răsăriteană ținea cont și de anumite coduri simbolice cu autoritate verificată. Exemplul cel mai potrivit este al celor patru evangheliști și al simbolurilor lor: omul pentru Matei, leul pentru Marcu, vițelul pentru Luca și vulturul pentru Ioan. Decriptarea acestora o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
naturi" inferioare ci de o punere în lumină a nenumăratelor sale aspecte, perceptibile în toate aceste creaturi în care Dumnezeu a plasat o parte din El însuși"51. Este un lucru esențial în înțelegerea simbolului creștin. Nu doar că, în iconografia creștină medievală, imaginea unui animal "trimite" la Dumnezeu sau la Hristos, ci acolo, în imaginea aceea, sunt prezenți Dumnezeu și/sau Hristos. Așa se face că aceste reprezentări animaliere, cele mai bogate în iconografia creștină, nu au o funcție decorativă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simbolului creștin. Nu doar că, în iconografia creștină medievală, imaginea unui animal "trimite" la Dumnezeu sau la Hristos, ci acolo, în imaginea aceea, sunt prezenți Dumnezeu și/sau Hristos. Așa se face că aceste reprezentări animaliere, cele mai bogate în iconografia creștină, nu au o funcție decorativă, ci de revelare a prezenței active a lui Dumnezeu în lume. Cu astfel de lucruri gândirea religioasă medievală nu avea cum să glumească. Pertinența "naturalistică" a unor astfel de imagini pălea subit în fața importanței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
medievale? Mai mult decât atât, contează faptul că un animal există în realitate sau nu? Răspunsurile se pot deduce din cele scrise mai sus: singurul lucru care este important e realitatea simbolică a fiecărei reprezentări animaliere. Cutare figură zoomorfă din iconografia creștină este purtătoarea unui mesaj divin, uneori ea "este", cum am văzut, Iisus Hristos (cazul inorogului, de pildă). În această situație, faptul că el îl reprezintă pe Hristos, faptul că acest lucru este atestat de cele opt ocurențe în Biblie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Când medievalii vedeau în bestiare animalele imaginare alături de animale cunoscute, făceau ei o distincție atât de clară?"63 Desigur că nu, de vreme ce ambele categorii, care în ochii noștri par distincte, beneficiau, în enciclopedii, tratate de morală, bestiare, în fine, în iconografie de un tratament egal. Dar autoarea pune punctul pe i analizând câteva dintre lucrările la care am făcut și noi referire mai sus. Enciclopediile medievale erau redactate de oameni ai Bisericii. Prin urmare, exista un conflict între o perspectivă pozitivistă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cine parcurge măcar această lucrare observă că adesea animalele au mai multe "naturi": este vorba de o "ambivalență constitutivă a simbolului", care "este revendicată ca un principiu"68 chiar în Fiziolog. De la sfântul Augustin 69 și până la orice exeget al iconografiei creștine medievale (numesc doi, pe care i-am consultat cu stăruință și care transmit nu doar o imensă cantitate de informație sistematizată, ci și o pedagogie a științei: Louis Réau și Louis Charbonneau-Lassay), s-a observat acest lucru: contextul este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Tranformând animalul într-o prelungire a virtuților și viciilor sale, omul se poate plasa mai bine pe drumul către mântuire. Se înțelege că nu este vorba de modelul real al animalului, ci de cel al unor reprezentări trecute prin filtrul iconografiei creștine. O altă funcție a animalului ar fi aceea de oglindă. Contemplând aceste imagini, omul este conștient că nu e vorba de comportamente naturale ale animalelor sau, chiar dacă este așa, el se contemplă, de fapt, pe sine însuși. Jacques Voisenet
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întrucât el întărește autoritatea morală a Bisericii care explică astfel poziția sa preeminentă în societate și contribuie la întărirea puterii sale materiale, garantă a unei acțiuni eficace în "epocă""80. Prin intermediul fabulelor și al cărților de morală, prin intermediul unei diversificate iconografii, animalul devine un instrument de propagandă. Prin mijlocirea sa, Biserica atribuie calificative și, mai ales, impune o ierarhie lumească în vârful căreia se plasează. Iar lucrările cu ajutorul cărora se produce acest fapt sunt cele mai importante din perioada medievală, cele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vârful căreia se plasează. Iar lucrările cu ajutorul cărora se produce acest fapt sunt cele mai importante din perioada medievală, cele în jurul cărora se încheagă întregul imaginar zoomorf: Fiziologul, bestiarele, enciclopediile, exegezele teologice, omiliile și predicile, plus o întreagă artă a iconografiei creștine, extrem de diversificată și de concretă. Cine ar studia mai amănunțit această metodă de manipulare prin intermediul simbolului animalier ar ajunge cu siguranță la concluzia că această utilizare politică, în esența sa, a animalului de către biserică ascunde în spate o mentalitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de "lectură" a lumii, fără a mai avea prejudecata că una dintre ele este singura legitimă. Are curajul de a răsturna unele simboluri cu autoritate în sistemul creștin impus de Biblie, de Fiziolog, de bestiare sau de enciclopediile medievale, de iconografia creștină sau de literatura morală. Concret, multe dintre personajele sale se situează la antipodul imaginilor construite în cultura religioasă a Evului Mediu (funcționabile încă în mediul cultural post-bizantin): Liliacul devine, din membru al menajeriei diavolului, un personaj pozitiv, care are
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cărora omul expus cere ajutorul divinității: "Scapă de sabie viața mea,/ din laba câinelui, singura mea avuție!/ Izbăvește-mă din gura leului/ și de coarnele inorogilor pe mine, sărmanul!"6. Asocierea unicornului cu leul va avea un mare succes în iconografie și în emblematică, precum și în alchimie 7. Deocamdată, ne interesează doar plasarea animalului în vârful ierarhiei fiarelor amenințătoare. Această tradiție va continua în scrierile primilor părinți bisericești 8 și va putea fi întâlnită, după cum vom avea ocazia să vedem, și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
i-o asigura alegoria creștină, mutându-se într-o altă rețea de simboluri. Pentru medievali, totul era limpede, inorogul alături de fecioară fiind asociat fie Buneivestiri, fie Întrupării Mântuitorului în trupul Fecioarei Maria. Jean-Pierre Jossua, analizând prezența în artă și în iconografie a acestui cuplu, delimitează cinci categorii principale de reprezentări: "1. Simbolism religios posibil sau sigur prin context (Întruparea): tânără fată și unicorn în manuscrisele Fiziologului și al Psaltirilor, de la 800 până la 1100 (fără vânătoare). 2. Reprezentări cel mai probabil profane
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a atribuit deja un rol strict ornamental, cu trimiteri fie convenționale, fie de-a dreptul dubioase. Cantemir și refuzul scenariului creștin-medieval În fine, indiferent de cele două mentalități, imaginea doamnei cu licorn este una dintre cele mai întâlnite în texte, iconografie, emblematică sau reprezentări artistice. Un loc comun al artelor, care a cunoscut, de-a lungul timpului, un inevitabil proces de laicizare. De la figură a lui Hristos (spiritalis unicornis), inorogul a devenit un simbol falic. Este și el, ca atâtea altele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în legătură această poveste cu liniile de forță ale mitului, în varianta medievală și renascentist-modernă. Atracția unicornului față de fecioară reprezintă condiția obligatorie pentru ca el să fie capturat sau ucis. Atunci când animalul este adormit în poala fecioarei, vânătorul îl împunge, în iconografia medievală, cu sulița în coaste 52. Gestul este mai mult decât explicit, animalul devenind o imagine a lui Hristos. În alegoria cantemiriană, Inorogul refuză cu detașare să respecte acest scenariu. Pare un inorog erudit, conștient de propriul rol, cunoaște foarte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din stand by și se actualizează cu o energie care aruncă în umbră tiparul consacrat al fecioarei cu unicorn. Renașterea mută accentul dinspre sacrificiul unicornului către cornul său, căruia i se atribuie calități din ce în ce mai puternice, până când apare și momentul scepticismului. Iconografia renascentistă, demonstrează Bruno Faidutti, este preocupată într-o mult mai mare măsură de acest element esențial: cornul. Începe să câștige teren varianta lungă și spiralată, care imită, o știm noi astăzi, dar cei vechi au aflat-o cu destulă incredulitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o culege din zeci și sute de surse, să se încreadă doar în ceea ce rațiunea sa îi confirmă. Vremea lui Marco Polo, cel care vede rinoceri și crede, dezamăgit, că a zărit unicorni mult mai urâți decât apăreau ei în iconografia creștină, a apus de mult. Ambroise Paré este radical, negând nu existența unicornului, ci doar calitățile profilactice ale cornului său, care nu sunt pomenite în Biblie. Dovezile pe care le aduce însă sunt foarte puternice și dificil de ignorat. Epoca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nici aștepta, nici mai suferiia"12. Desigur, nu este lipsit de importanță faptul că el este la origine chiar un "mielușel". Este inutil să mai divagăm aici despre ponderea pe care o are mielul, ca imagine a lui Hristos, în iconografia creștină 13. Oricum, mielul devine berbec tare în coarne, care își răpune, fără să facă vreun efort considerabil, rivalii. De aici intră în joc destinul. Un lup fioros caută prilejul de a se înfrupta din oile turmei, iar inconștientul berbecuț
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca vampir, suge sângele copiilor care dorm. Este o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]