770 matches
-
mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor și prin elemente decorative, accentuate la pridvor și mai ales la iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Drăcești, din satul Cocu, zona Argeșului, la circa 80 de km depărtare. Radu
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor pe stâlpi ciopliți, tindă largă, naos mai îngust și un altar. Tinda mai largă decăt celelalte încăperi ale bisericii este neobișnuită. Altarul este cel mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Iconostasul păstrează icoanele împărătești, de o parte și de alta a celor trei uși spre altar. Bolta interioară din naos are formă semicilindrică, în timp ce tinda este tăvănită pe sub tălpile turnului. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre. Dintre acestea
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
întărite pe verticală cu cepuri, pentru a opri deformările în perete. Se remarcă semnele de mutare de pe grinzi, cosoroabele streșinilor și chiar de pe căpriorii acoperișului. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal tâmpla bogat și filigranat sculptată a iconostasului, care amintește oarecât atât prin decor cât și prin pictură bisericile de lemn din Valea Cucii și Izbășești. Afară, se înșiră pe linia pridvorului șase stălpi puternic profilați.
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
fost datată din anii 1742-1743, însă naosul și altarul sugerează o vechime mult mai mare. Tradiția indică aducerea ei din preajma Cotmenei, semnele de mutare confirmând atributul ei de biserică călătoare. Structura de lemn este bine conservată. În interior se distinge iconostasul de bună calitate și valoare artistică, datat la 1849 și semnat de zugravul Ghiță. Se disting elementele sculptate decorativ la intrare și la stâlpii pridvorului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica formează împreună cu troița
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
pisanie sau însemnare, pierdută între timp. Nu se poate stabili dacă această datare marchează momentul mutării construcției pe actualul amplasament sau o eventuală rectitorire, care i-a adaus un alt doilea hram, așa cum a fost documentat în pragul secolului 19. Iconostasul bisericii, datat pe icoanele împărătești din anul 1849, a fost atunci doar repictat. O inscripție zgăriată pe dosul icoanei Sf Maria cu Pruncul reține următorul text în alfabet chirilic: "„leat 7288 Ene grămăticu”". Anul erei bizantine corespunde anilor 1779-1780 ai
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
ctitoricești. Din memoria unei bătrâne din sat, consemnată de preotul Ioan Ioanicescu, biserica a avut de suferit în urma unui cutremur de pe la mijlocul secolului 19, probabil cutremurul de la 15 octombrie 1847. Refacerea bisericii după acest eveniment este indicată și de repictarea iconostasului, după cum aflăm însemnare pe cele două icoane împărătești: "„1849 septembrie 3 de Ghiță zugrav”". Biserica a trecut din timp în timp prin necesare lucrări de întreținere, mai ales ale acoperișului de draniță, care i-au asigurat existența de la o generație
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
cu pridvorul deschis, continuând cu tinda (pronaosul), biserica (naosul) și încheind cu altarul mai îngust, poligonal. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete plin, perforat doar de accesul central, în ax. Altarul este ascuns de restul încăperilor prin structura iconostasului, prevăzut cu trei uși rituale. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, care preia denivelările de teren, ajungând în dosul altarului la apoape un metru de la nivelul pământului.
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
cu tablă. În anul 1934, s-a întărit cu beton temelia bisericii și au fost mărite cele cinci ferestre (două din altar, două din naos și una din pronaos), făcând biserica mai luminoasă în interior. În 1950 s-a renovat iconostasul, iar în 1952 s-a demolat peretele despărțitor de lemn care separa pronaosul de naos și s-a făcut în tavan o deschizătură la turlă. nu posedă obiecte cu valoare istorică sau artistică. În curtea bisericii, lângă poarta de intrare
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
marcată printr-un arc dublou. La partea superioară, pronaosul și naosul au o boltă sprijinită pe pandantivi, iar altarul are o semicalotă pe arcuri dublou. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești păstrează un bogat inventar de cult, donat de ctitori: iconostasul cu icoane pictate în ulei pe lemn, obiecte de argintărie și cărți religioase. Biblioteca familiei Rosetti Solescu a fost risipită după exproprierea conacului boieresc în 1949. Printre cărțile salvate se află un Ceaslov tipărit la Mănăstirea Neamț în anul 1833
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
ideea că preotul a suferit un stop cardiac sau vreun accident vascular. Un corist care a fugit până jos să vadă ce s-a întâmplat, m-a informat că l-a găsit pe preot plângând, cu capul rezemat de interiorul iconostasului. După încheierea Sf. Liturghie, preotul s-a adresat corului și și-a cerut scuze pentru momentul neobișnuit pe care l-a produs, nemaiputându-se stăpâni și l-au înecat lacrimile fiind profund mișcat de măreția și armonia corului. La ieșire
Ioan Taloș () [Corola-website/Science/324046_a_325375]
-
poartă hramul „Sf. Voievozi” și este antedatată de anul 1808, incizat pe peretele de sud-est al altarului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță-troiță de peste intrarea în incintă și mesele de pomeni acoperite, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, înconjurat de un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
anii 1830-1831 ai erei noastre. Acesta corespunde foarte probabil unei reparații, iar numele lui "„Tu[dor] Stancu”", dublat de două rozete, aflate pe aceeași bârnă lângă ușorul portalului de la intrare, indică donatorul sau meșterul participant la aceste lucrări. Faptul că iconostasul bisericii a fost pictat în anul 1830 de zugravul Ioniță Tăvăran, semnat pe icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar un epitaf al bisericii poartă datarea din anul 1831, indică efortul de înzestrare cu cele necesare cultului ale acelei generații. Biserica
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
Cotmenei, la începutul secolului 19, precum bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, perete în tindă și iconostas pictat. Împreună cu cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, așezată într-un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul ridicării bisericii de lemn din Bărbălani se poate aproxima în al
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
erei noastre. Așadar biserica de lemn din Bărbălani a fost ridicată cel mai probabil între anii 1808-1819. Asemănările formale cu bisericile de lemn din Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești și Morărești-Piscu Calului conduc dealtfel spre aceeași datare, la începutul secolului 19. Iconostasul bisericii a fost pictat întâi în anii 1818-1819 și repictat după înlocuirea lui cu un perete de zid în anul 1859. Câteva icoane împărătești poartă anii 1858 și 1863, și au fost lucrate de zugravul Dimitrie. Acestea indică efortul de
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
nervuri de lemn curbate și înfundată cu scânduri subțiri prinse în cepuri de lemn. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete terminat sub nașterea bolții, perforat de accesul central, în ax. Altarul este ascuns de restul încăperilor prin structura iconostasului, care permite trei intrări rituale și un spațiu deschis sub rotundul bolții. Iconostasul este zidit între și puțin peste uși, și zugrăvit din 1859. peste zidărie se păstrează tâmpla de lemn originală, zugrăvită, peste care se înalță crucea cu moleniile
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
lemn. Tinda și biserica sunt împărțite de un perete terminat sub nașterea bolții, perforat de accesul central, în ax. Altarul este ascuns de restul încăperilor prin structura iconostasului, care permite trei intrări rituale și un spațiu deschis sub rotundul bolții. Iconostasul este zidit între și puțin peste uși, și zugrăvit din 1859. peste zidărie se păstrează tâmpla de lemn originală, zugrăvită, peste care se înalță crucea cu moleniile. Întreaga construcție de lemn stă pe un fundament zidit, de cărămidă, ridicată mai
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
de valoarea artistică inestimabilă a vechilor scene iconografice de pe tâmpla de zid a lăcașului, o acțiune neautorizată de restaurare urmată de afumarea intenționată a noului strat de zugrăveală, a dus, în urmă cu câteva decenii, la compromiterea definitivă a picturii iconostasului. Totuși din veșmântul pictural al secolului al XVIII-lea s-a păstrat, în registrul superior al peretelui vestic al pronaosului, tabloul votiv al familiei Caba, restauratoarea lăcașului. În costume specifice epocii, două persoane mature țin în mâini macheta bisericii proaspăt
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
este în formă de navă, iar pictură este realizată parțial în 1842-1856 de Ioan Morariu din Laz în timpul păstoririi Pr.Ioan Breazu (junior), continuată mai târziu de pictorul Hințescu. Reparații curente au intervenit (păstrându-se intactă vechea pictură de pe zidul iconostasului și de pe arcada învecinată). Biserică a fost resfințită la data de 23 iulie 1995 de către I.P.S Arhiepiscop Andrei al Albă Iuliei. Preoți slujitori ai bisericii din Laz: Pr.Ion Renghe (a doua jumătate a sec. XVIII) Pr.Irimie Breazu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Laz () [Corola-website/Science/326685_a_328014]
-
fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Arhitectul ei este Pavel Ioanov, care a lucrat la ea între 1834 și 1837. Biserica are cinci turle, trei altare și două capele laterale, unul dintre cele mai valoroase elemente dinăuntrul ei fiind iconostasul placat cu aur, celebru pentru sculptura sa în lemn, crearea căreia a durat cinci ani și a fost efectuată de patru meșteri. Frescele, finalizate în 1846, sunt opera multor meșteri din Bansko, Samokov și Razlog, inclusiv celebrii frați Zahari Zograf
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
Anton Simion din Cluj. La 19 aprilie 1783 Simion Zugravul data o icoană împărătească, marcând, poate, momentul final al lucrărilor la biserica de zid cu hramul "Buna Vestire", a grecilor, din Alba-Iulia. Tot acolo a fost instalat și un impresionant iconostas zugrăvit de echipa lui Simion Silaghi. Din bogata sa activitate în zona Apusenilor s-a mai păstrat pictura murală sau icoanele realizate pentru bisericile de lemn din Goiești (1791), Lăzești (unde lucrează în perioade diferite: 1792, respectiv 1817), Gârda de
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
mutarea centrului parohial la Buciumi. La sfârșitul sec XIX la inventariere făcută bisericii s-au găsit următoarele donați din partea enoriașilor: Ghe Zaharia - un prapure și un ceaslov mic ; P. Radu - o cazanie ; N. Dima - o psaltire mică ; Ion Stoica - un iconostas ; preotul Ion Savin din Bogdana - un octoicu mare și vechi ; Ghe Apalaghitei - o candela de metal. Redam mai jos numele preoților care au slujit de-alungul timpului la această biserică: preot Savin, preot Haisu, preot Ghoeldum, preot Miron, preot C. Nalboc
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
care și-o făcea în ziarul Clujul, deținut și condus de către familia Anca. În 1935, Alexandru Anca conducea ”"cea mai mare firmă românească din Ardeal, fabrică de clopote, mare depozit de ornate, icoane și cărți bisericești, mare librărie și tipografie"”. Iconostasul, inițial cu doar două intrări în absida altarului, modificat ulterior pentru a permite realizarea celor trei intrări actuale, pe lângă registrul icoanelor împărătești mai are un al doilea registru aflat în partea superioară, registru ce îi prezintă pe cei doisprezece apostoli
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
e 10.”" Biserica inițială avea la intrare un pridvor îngust pe patru stâlpi puternici, pe latura de vest. Îmbrăcarea pereților cu nuiele s-a făcut odată cu structura ușoară de lemn a bolților, în aceeași tehnică. Din aceeași perioadă datează și iconostasul, cu numeroasele sale icoane pictate în tempera pe lemn de stejar, însemnate aproape fiecare de către donatorii lor. La icoanele tâmplei se putea citi, pe Stretenia (Prezentarea lui Iisus la Templu): "„Această icoană sa plătit de Dobre”", pe Bunavestire: "„Această icoană
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
Odată cu mutarea intrării a fost mutată și pisania de la 1889, cea care a preluat textul celei inițiale de la 1862. Peretele despărțitor, dintre tindă și naos, s-a păstrat pe locul original, și păstrează două goluri mari, laterale ușii centrale. Peretele iconostasului a fost ridicat și zugrăvit odată cu biserica, la 1862. Un element deosebit de rar pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă este altarul cu traseu semicircular, ridicat foarte probabil în aceeași tehnică a cățeilor, ca și pereții bisericii. Pridvorul vechi a
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
funerare, purtând caracteristicile stilului baroc. În interior se remarcă șase fresce (patru cu scene biblice, iar celelalte două cu scene istorice), așezate pe boltă și executate în jurul anului 1845 de către pictorul Nicolae Alexici care în anul 1863 realizează și pictura iconostasului. Sculpturile de pe iconostas aparțin sculptorului Mihai Ianici. În sanctuar se află o icoană operă a meșterului Ștefan Tenețchi, reprezentând pe Maica Domnului. În biserică sunt păstrate cele mai vechi steaguri ale breslelor din Arad. În biserică se află mormântul lui
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]