1,217 matches
-
interpretării adecvate a acestui ideal. Ca atare, consider că este necesară diferențierea între mai multe versiuni ale acestui ideal egalitarian. Trebuie să distingem, pe de o parte, între egalitarianismul maximalist și egalitarianismul suficientist, și, pe de altă parte, între egalitarianismul idealist și egalitarianismul realist. Prima distincție este operată în funcție de răspunsul pe care filosofii egalitarieni îl oferă la întrebarea "acces egal la ce?", în vreme ce a doua distincție este operată în funcție de asumpțiile pe care le fac acești filosofi atunci când apără idealul accesului egal
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în acțiune va exprima aproape cu certitudine principii conflictuale ale dreptății, la fel ca și alegeri diferite în privința principiilor potrivite în contexte particulare. Drept urmare, suspiciunea profundă cu privire la strategiile pur procedurale de stabilire a priorităților este întemeiată"42. 1.5. Egalitarianismul idealist versus egalitarianismul realist Este momentul să ne reîntoarcem acum la egalitarianismul pe care l-am numit maximalist și la criticile adresate de obicei acestuia. Așa cum am văzut, principala critică la adresa sa este lipsa de fezabilitate. În plus, maximaliștii sunt acuzați
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
îngrijiri de sănătate. Cum se explică acest lucru? Cel mai probabil, în primul rând prin faptul că maximaliștii sunt adepții unei metode de teoretizare a dreptății diferită de cea adoptată de egalitarienii suficientiști. Spre deosebire de suficientiști, care sunt realiști, maximaliștii sunt idealiști 43. Realiștii consideră că teoretizarea adecvată a dreptății nu poate fi decât cea care se supune constrângerii fezabilității. Altfel spus, din perspectiva realiștilor, numai o teoretizare a dreptății care are drept rezultat un ideal fezabil al acesteia este o modalitate
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu poate fi decât cea care se supune constrângerii fezabilității. Altfel spus, din perspectiva realiștilor, numai o teoretizare a dreptății care are drept rezultat un ideal fezabil al acesteia este o modalitate adecvată sau acceptabilă de teoretizare filosofică. Prin contrast, idealiștii consideră că o teoretizare adecvată a dreptății nu este obligată să țină seama de imperativul fezabilității. Filosoful dreptății este obligat, din această perspectivă, să identifice idealul dreptății care corespunde în cel mai înalt grad exigențelor moralității, nu acel ideal al
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
lipsa lui de fezabilitate. Un ideal al dreptății care corespunde exigențelor ideale ale moralității rămâne cel mai adecvat ideal al dreptății, chiar dacă nu este un ideal (totalmente) fezabil. Lipsa de fezabilitate a idealului sau implicațiile sale inacceptabile dovedesc, în opinia idealiștilor, doar faptul că idealul nu trebuie aplicat în întregime, nu și faptul că el este inacceptabil 44. Această doctrină metafilosofică stă și la baza principalei argumentări produse în favoarea idealului maximalist: cea oferită de Albert Weale. Principalul argument al lui Weale
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Nu am nicio îndoială că singurele răspunsuri acceptabile la a doua întrebare sunt doar răspunsurile realiste, de tipul celor menționate. Însă, pentru a răspunde în mod plauzibil la prima întrebare, suficientismul are nevoie să fie mult mai exigent și mai idealist în specificarea pachetului de servicii medicale la care sunt îndreptățiți cei care o duc cel mai rău în cadrul societății. Așa cum am văzut, mulți filosofi actuali consideră că, o dată ce realizăm că egalitarianismul este inacceptabil, singura soluție adecvată a problemei dreptății în
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
135, 140, 211-219, 236 E egalitarianism, 21, 22, 38, 42, 44-47, 93, 173-176, 178-185, 194-195, 218, 220, 223-224, 229, 231, 234, 236-237, 239 egalitarianism al șansei, 44-46, 127, 130-131, 133-134, 138, 140, 146, 148-151, 153, 155, 170, 229, 235 egalitarianism idealist, 53, 76 egalitarianism maximalist, 53, 127, 176, 235 egalitarianism post-libertarian, 130 egalitarianism realist, 53, 76 egalitarianism senzitiv la responsabilitate, 130 egalitarianism suficientist, 53, 127, 174, 176 egalitate, 44, 60, 77, 79-80, 84, 89, 91-92, 111, 118, 127, 176-178, 184, 187
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Managed Care to Managed Lifes", Hastings Center Report, 25 (6), 1995, p. 8. 4 Acest avantaj al prioritarianismului este totuși diminuat în mod semnificativ dacă, așa cum am propus aici, "minimul suficient" este specificat într-un mod foarte exigent, maximalist sau idealist. 5 A se vedea, spre exemplu, Laurence J. Kotlikoff, The Health Care Fix: Universal Insurance for All Americans, MIT Press, Boston, 2007. 6 Harry Schwartz, "Acces, Equity, and Equality in American Medical Care", în Norris B. Abram (ed.), Securing Access
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
o transferă ficțional și măștii sale romanești care este Ladima. Așadar, ca o explicație complementară a comportamentului exterior al membrului de la "Sburătorul" citind cu nervozitate, megaloman la o primă impresie, se alătură aspectul, mai luminos moral și deatic, al unui idealist și perfecționist justițiar. Câmpul arhetipal eminescian se dezvoltă firesc nu numai prin reprezentarea cristică, ci și prin aceea a faimosului hidalgo. Poate că demersul apare unora extrem de riscant, însă considerăm că aceste două arhetipuri, fundamentale, ale umanității irizează o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personajelor camilpetresciene ce nu acceptă cu o fermitate absolută compromisul. Nu poate fi trecut sub tăcere aspectul autobiografic și definitoriu pentru scriitorul însuși. El a fost minimalizat și a întâmpinat rezistențe polemice cărora le-a replicat în spiritul aceluiași refuz idealist de "a se alinia"419. Asemănător, articolele de la sfârșitul jurnalului lui Fred Vasilescu (care i-au impresionat pe ambii) reprezintă o paralelă alegorico-științifică a mitului Patului lui Procust: orice surplus, orice minus nu își află rostul în "teatrul minuscul" al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumii", este de fapt un sentimental. Își trăiește poate unica iubire a vieții cu camerista Lidia și nu ezită să se piardă în visul imposibil de a se însura cu tânăra Marcenda, care-i poate fi și fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are cum să nu se disocieze sarcastic de triumfalismul dictaturii, menit să infesteze o națiune și o Lisabonă, devenită epicentru al unui sinistru carnaval, al mitingurilor de pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
spectaculoasă, după publicarea, în 1903, a cărții sale Sex și caracter. Inspirația viziunii asupra destinului omului a tânărului autor a fost una riguros dualistă. În orientarea vieții, valoarea și plăcerea îi apăreau drept poli. Weininger opunea idealismul moral hedonismului. Pentru idealist cu adevărat reale sunt doar binele, adevărul, frumusețea pură și echitatea. Încorporările exemplare ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe el îl dor dinții», enunțul său
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vorbim despre ceea ce simțim exprimările noastre „descriu“ ceea ce simțim. Căci cu privire la ceea ce simțim nu putem avea îndoieli. Gramatica expresiilor care exclud îndoiala, cum sunt expresiile despre experiențele subiective, reprezintă cel mai clar indiciu că aceste expresii nu comunică cunoaștere. „Întrebarea idealistului ar suna cam așa: «Cu ce drept nu mă îndoiesc eu de existența mâinilor mele?» (Și la aceasta răspunsul nu poate fi: «Știu că ele există.») Cine întreabă însă astfel trece cu vederea că îndoiala cu privire la existență funcționează numai într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu 37. Astfel, observăm în evoluția romanesca a lui Flaubert, de la Madame Bovary (1856) la Bouvard et Pécuchet (1881) chiar eliminarea progresivă a personajului feminin și a temei amoroase legate de ea. Această eliminare se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
neoconservatorii americani nu seamănă deloc cu confrații lor europeni. Cum arăta într-un interviu Francis Fukuyama, "neoconservatorii nu vor nicicum să apere ordinea existentă a lucrurilor, fondată pe ierarhie, tradiție și o viziune pesimistă asupra naturii umane"19. Dimpotrivă, sunt idealiști, optimiști, convinși de valoarea universală a modelului democratic american. Sunt împotriva establishment-ului, împotriva Statului-Providență, vor să schimbe ordinea lucrurilor, statu-quo-ul și cred că pot face acest lucru prin intermediul politicii. Declarîndu-se drept continuatori ai filosofului evreu Leo Strauss, neoconservatorii americani
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
s-a spus că au fost (prea) simple și atractive, deși purtând germenii poemelor de mai târziu (Gheorghe Bulgăr, Iulian Costache, Mihai Zamfir), iar pentru introducerile din scrisori Dan C. Mihăilescu remarcă adecvarea: Pentru un poet "cu capul în nori", idealist, utopic, nerealist și nedescurcăreț, albatros baudelairian cu aripi prea mari pentru a putea merge firesc pe pământ, Eminescu șochează în redactarea corespondenței prin atenta șlefuire și dozare stilistică a mesajului potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unor priviri neîncrezătoare, arun cate inițial aproape direct lui Jerry Hogle, pe un teren intelectual absolut fascinant, complet străin mie pînă în momentul respectiv (fiind încă fidel maiorescianismului clasicizant, asumat în școală, trăiam în cultul unui soi de purism estetic idealist, derivat din vechile clișee ale "artei pentru artă" și literaturii ca "fenomenalitate autonomă"). Aici, arta și societatea, cultura și biografia, textul și existența se îmbinau, straniu însă legitim, pînă la simbioză. Am descoperit, cu surprindere, că Școala de Frankfurt nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să se întoarcă pentru a se bucura de presupusa ei inocență ; Libero, prietenul mai lucid, care încetase să viseze cînd a înțeles că nu era niciun sens de găsit în istorie și care se întoarce pe insulă locuit de furia idealiștilor decepționați ; în fine, Aurélie, sora lui Matthieu, arheolog, figură luminoasă, deși devenită cinică prin forța lucidității. În jurul lor, o preafrumoasă Corsica, împărțită între ritualurile tradiționale, adesea sumbre și primitive, și dezagregarea contemporană, adusă de invazia turistică și dezvoltarea nesătulei societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase, va rămâne un tainic și somptuos azil, un templu ermetic și vrăjit pentru visători, poeți și cugetători, pentru idealiști și esteți"51. Cu privire la teoria lui John Reed, trebuie precizat faptul că această "lectură" nu este una alegorică, unde rămâne esențială utilizarea dicționarului de iconuri alegorice și niciuna a unor stări tranzient, e ca în pictura simbolistă a unei état
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet într-un corp, a divinității în operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operă. Primii enunță o orientare estetică afină cu teoria artei pentru artă, care proclamă "decorul ca ultimul cuvânt în artă"109, evoluționiștii postulează o teorie a artei destinată omului, prin care arta devine o expresie a vieții psihice și sociale, idealiștii consideră teoria artei pentru Dumnezeu, "Arta pentru Dumnezeu" ("l'art pour Dieu"), unde arta ajunge cult al artei și ea "relevă înainte de toate religia". Cu cât o operă va fi mai inutilă, cu atât ea va avea șansa de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]