1,242 matches
-
era senator de Illinois, și publicată la noi, imediat după alegerile americane din 2008, cu o remarcabilă promptitudine, de către Editura Rao, în traducerea Lianei Stan. Povestea lui Obama relevă un om foarte sincer și deschis, aș spune chiar naiv și idealist pentru ceea ce știam despre politica americană, un om foarte dedicat, în toată cariera sa, interesului public; nu în-tîmplător se revendică de la Abraham Lincoln și Martin Luther King. Cartea este dedicată celor două femei care l-au crescut, mama și bunica
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
disciplinele intelectuale care dominau în Franța traduceau, fiecare în limbajul ei, această încredere în mișcarea societății și a spiritului uman. Aron trebuie să-și găsească calea împotriva unor maeștri, iubiți și stimați. Împotriva pacifismului apolitic al lui Alain, împotriva progresismului idealist al lui Léon Brunschvicg, el a măsurat cu din ce în ce mai multă acuitate hrănită de anxietate cât de mult depinde soarta oamenilor de modul în care își trăiesc viața politică. Dacă Primul Război Mondial nu a fost suficient pentru a zgudui certitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
considere că există anumite legi sau principii, care au impact asupra politicii și societății, asemănătoare "legilor naturale" din lumea materială. Ei sperau să le poată detecta și formula în statute destinate guvernării statului apelînd la rațiune. Majoritatea acestor oameni erau idealiști; ei credeau în perfectibilitatea speciei și a societății umane. Dat fiind că scopul lor era asigurarea fericirii și bunăstării omului, ei doreau înființarea unor instituții de stat care să slujească și să fie în beneficiul celor guvernați. Conceptele lor nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
clipa prezentă datorită prosperității generale, englezii „au ajuns la acea vârstă când întregul popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la modul detașat-superior de abordare a lucrurilor și de la principii verificate în ultima sa carte de însemnări de călătorie, În Extremul Occident (Note de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
lepădătură" (Ibidem, p. 25; cum se vede, traducerea lui Al. Talex este destul de stângace - n.n.). Tot așa, va vedea în Troțki, un "bolșevic cu conștiința nealterată" (Op. cit., p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția sentimentală. El e un idealist ce nu are nevoie de mari și complicate motivări de natură filosofică pentru a se justifica: totul e esențialmente trăit, la temperaturi și tensiuni maxime, scoase de sub regimul speculației intelectuale. "Mărturia sunt eu - scrie el -, imparțialitatea o ignor. Și eu
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și al "puterii"; primele bănuieli, cele esențiale, țin, cum notează într-un loc, de "moralitatea puterii revoluționare" (p.78). Lipsită de un substanțial fundament etic, acțiunea Puterii în planul deciziilor luate pentru comunitate, nu are pentru el nici o valoare. Decepția idealistului mereu încrezător în numitul "optimum etic" este atât de mare, angajamentul său sentimental se afirmă atât de puternic, încât tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o replică pe măsura celei date de Istrati. "Idealist" sau nu, orice om de bună credință ar fi trebuit să reacționeze în aceeași termeni - numai că, așa cum notează în câteva rânduri scriitorul - prea mulți dintre "scribii" invitați să zugrăvească o imagine cosmetizată a realităților și ideologiei sovietice s-au
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
părți, nuanțele cele mai discrete capabile să justifice aderența unor oameni inteligenți, cu mintea deschisă, la unul sau altul dintre cele două totalitarisme ale veacului trecut. De altfel ambii colegi de barou aflați în câmpuri ideologice diametral opuse sunt niște idealiști, convinși de justețea căii pe care au ales-o. Mai presus de spirala violențelor care se dezvolta chiar sub ochii lor, cei doi prieteni își confruntau argumentele sub arbitrajul elegant al lui Sisi într-un fel de joc de societate
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
pe ascuns la Legiune, vor scăpa de aici și vor fi ridicați în grad mai repede. Caraeni aflase că oamenii Căpitanului, chiar mai bine înfipți în partid decît el, erau dați deoparte. În statul Legionar nu mai era nevoie de idealiști, ci de băieți care să pompeze fonduri la București, pentru a acoperi cheltuielile partidului nostru aflat la putere. Caraeni era de acord că jidanii trebuie puși cu botul pe labe, cum superb susținuse răposatul Nae Ionescu cînd îl făcuse de
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea naivului și idealistului Gil, obsedat de dorința de a deveni un „om modern”. Prin destinul acestor două personaje, victime ale propagandei și manipulării sociale, Luis Landero denunța precaritatea unor mituri moderne precum civilizația, progresul, triumful în plan social sau artistic, ca și clișeele
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
vieții ca și lucrurilor, cu setea iconoclastă de a trece peste convenții, peste deja-știutul... Aceeași influență asupra artelor scrise, dacă nu și mai adâncă, în fond, a avut-o, cu trei sferturi de secol mai devreme, discipolul lui Kant, filosoful idealist Johann Gottlieb Fichte, cu al său Als ob... (Ca și cum). în realitate totul petrecându-se ca și cum ce par să fie ni se pare nouă că este și în care eul uman joacă rolul esențial, existența identificându-se cu el. * În același
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
de milioane sunt un procent infim. Câțiva, aici, în Palatul Elisabeta suntem însă privilegiați de a avea alături aura unui simbol viu - Coroana și Regele Mihai. Prin această aură lucrurile se văd uneori mai clar, alteori mai detașat, uneori chiar idealist. Privite prin această aură, mișcările sociale din aceste zile sunt un efect nu atât al situației economiei sau a sistemului medical, sau a instituțiilor în general, ci al clivajului între cei nereprezentați și cei ne-reprezentanți. Tot această aură mă
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
emanînd un subiectivism cras. Iar exemplul predilect pe care filozoful nu obosea să-l dea în această privință, pomenindu-l ca pe un avertisment menit a spori luciditatea noastră critică, era Schopenhauer. Cum s-a putut ca spiritul acesta cinic, idealistul acesta întîrziat, mizantrop și pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns de cețurile orientale ale opticii budiste, cum a putut tocmai el să devină la noi unul din cei mai invocați filozofi occidentali? Explicația lui Noica era una de bun simț: concursul
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
pe propria piele, într-un mod dureros, care îl conduce spre statutul unui exclus (și în sens propriu, și în sens figurat). Devine un marginalizat, un paria, un ins interesant, ciudat, foarte personal în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile și convingerile din caietul pierdut. A doua mare idee a cărții și
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
a deșertului», departe de Zürich, în cantonul Tessin. Hans Richter, care a fost martor la aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai curînd un cinic , iar Ball era un idealist și, așa cum viața lui a dovedit, un credincios cu idei metafizice, idei care-i lipseau lui Tzara.» Aceeași constatare la Huelsenbeck: «Spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
intelectualilor și o face nu o dată pentru ca faptul să nu devină semnificativ. Există la Walesa un dispreț abia disimulat pentru intelectuali; aceștia, o spune ironic, ajung după lungi discuții la aceeași concluzie la care le ajunge în 5 minute, sunt idealiști acolo unde doar acțiunea poate decide. Un membru al Solidarității îl întreabă dacă îi poate primi pe doi profesori aflați la poarta șantierului, - unul dintre ei Tadeus Mazowiescki -, iar după o ezitare, Walesa acordă permisiunea, însă o face fără să
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
admite replică, posedînd un alibi al experienței fiecăruia din noi: "Mitocanii, scăpați de unele ipocrizii obligatorii, devin mai agresivi. Veleitarii devin mai veleitari. Romanticii devin mai conștienți de romantismul lor. Grafomanii devin mai grafomani. "Descurcăreții" se "descurcă" mai repede, iar idealiștii se trezesc într-un impas dramatic. În golul lăsat de slăbirea presiunilor represiunii, țîșnește adevărul cel mai puternic, bun sau rău, din fiecare, cum țîșnește sîngele prin pori cînd se produce o depresurizare bruscă. Probabil, niciodată caracterele n-au fost
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
ei, ci a celui care o iubește ca prostul, poetul și gazetarul George Demetru Ladima. Cu un excelent simț dramatic, Camil Petrescu urmărește în Patul lui Procust două „cazuri” de iubire imposibilă. Unul este cel al îndrăgostirii, practic vicioase, a idealistului Ladima de o femeie care este, tehnic și moral, o prostituată. Prin arta qui pro quoului, Ladima o vede exact pe dos decît este în realitate și vizibilă pentru toți. El crede că e o actriță talentată, chiar genială, că
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
blând", "Isus cu blândețe". Și întregul lui comportament este al unui om răvășit de episoadele prin care a trecut, derutat, zăpăcit deopotrivă de proiectul divin inițial și de cel pe care Pavel încearcă acum să-l materializeze. "Isus" e un idealist nimerit într-o lume de funcții și obiective precise. De la Caiafa la Pilat din Pont și de la Pavel, organizatorul, la Cherintos cu elevii săi, care mizează pe verosimilitate, nu pe adevăr, toți îl vâră în retorica lor, agresându-l moral
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
acest nume în Don Quijote ori în La Princesse de Clèves, adică în secolul al XVII-lea. Cartea de față nu numai că pune sub semnul întrebării acest adevăr preluat mecanic de multă vreme, dar pornește prin a reabilita romanul „arhaic”, „idealist”. Și o face nu doar prin preferințele de lector avizat (pe prima pagină a cărții, Toma Pavel se declară cititor pasionat al Etiopicelor, al lui Amadis de Gaula și al Astreei, adică al capodoperelor alexandrine, medievale și pastorale, parcurse cu
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval plin de primejdii și de coincidențe tragice constituie substanța Mizerabililor lui Victor Hugo, eroii pastorali își schimbă doar hainele în romanele lui George Sand, cavalerii idealiști ajung pînă în paginile lui Dostoievski. În „marele secol” francez, lectura preferată a publicului o reprezentau romanele cavalerești și pastorale. Ceea ce face originalitatea fiecăreia dintre cele patru vîrste ale romanului european este dat de geniul individual al marilor romancieri, fiecare
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
marilor scriitori din care omenirea își face o onoare 104. Fiecare dintre marile provincii creștine păstrează totuși fizionomia sa proprie: scriitorii din Roma se disting între toți prin spiritul lor practic, prin simțul responsabilităților, prin fermitatea preocupărilor morale. Egiptenii, mai idealiști, încearcă sinteze vaste; vor să explice lumea, sau cel puțin să dea imagini de ansamblu asupra învățământului creștin. Asiaticii țin, înainte de toate, să transmită tradiția pe care au primit-o de la Sfinții Apostoli și luptă cu îndârjire contra ereziilor. În
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
povestitorului, care sare brusc de la ce a fost obișnuit să spună, la mărturisiri de o sinceritate iradiantă. Să fie povestitorul acestui roman un șarlatan, un clovn trist, un filosof ratat, un bărbat cu prea multe sau prea puține virtuți, un idealist vulnerabil sau un cinic monstruos? Luis Landero, unul dintre cei mai talentați scriitori spanioli de astăzi, pare să știe totul despre ambiguitățile, contrastele și puzderia de roluri care ne alcătuiesc. ,, Un portret extrem de incitant al omului contemporan, surprins în plină
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
Mircea Mihăieș Argumentul cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]