1,300 matches
-
Ioana cu un zâmbet de nedescris. — Unde îți compuneai poemele? — Îmi era drag să visez în copacul din spatele cona cului. Acolo, sus, îmi clădisem între două crengi mai solide un fel de cabană. În singurătate, ca tânărul Werther, îmi sufeream idilele. La patru ani eram praf după băiatul spălătoresei, care mi se părea un intelectual, știa să scrie, avea nouă ani. Bineînțeles, a fost o dragoste nenorocită, deoarece maică-sa a furat câteva cămăși de-ale tatei și a fost zburată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi ( 9mai n. n. ), la orele 2 după amiază, a încetat din viață în București gingașul poet al Baladelor și Idilelor care farmecă tinerețele visătoare și îndrăgostite ale cititorilor de literatură. Îl văd. Mă întâlneam zilnic în mahalaua Cișmigi ului, cu corpul lui chinuit care suferea s‐ ar fi zis de mâhnirea de‐a nu fi murit mai de mult. Un
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele stihuri dulci și pure, la care bate un soare tânăr alpestru, pe la 1890. Baladele și Idilele și Fi rele de Tort l‐au așezat pe Coșbuc în Academie. Natura lui tot mai fugitivă, mai izolată și ma i studioasă, l‐a oprit de‐a lua o atitudine combativă în mișcarea poetică anterioară războiului, făcut pentru Transilvania
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
iscusință armonizate, constituie substanța cărții. Dar numai într-o anume măsură. Pentru că, într-o altă anume măsură, Vasile Ilucă găsește loc și pentru alte aspecte, care, și ele, fac parte din viață. Deci, și din viața cărții. Este vorba despre idila care se înfiripă, misterios și cu negrabă, dar cu atât mai temeinic, între povestitor și Zâna cea bună. Așa stând lucrurile, sunt prezentate cu generozitate reținută diverse scene, unele reale, altele... visate, în care cei doi îndrăgostiți cu greu devin
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
romantice decât ar fi nevoie, eu, una, devin leneșă și încep să mă îngraș. Apoi nu prea mai am chef să ies și să cunosc oameni. Pentru că nu îmi mai vine nici o haină. Apoi, din nu știu ce motiv, par să reînvii idila mea cu DVD player-ul și vreun fast-food din zonă și uit să îmi reînnoiesc abonamentul la sală. Apoi încep să îmi sun „sus-numitul“ prieten pe mobil, cu cereri. Cele mai obișnuite: „Poți să îmi iei și mie un pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de buclucuri. Cum ar fi? Ridic dintr-o sprânceană în timp ce chelnerul ne toarnă șampanie. —O, știi doar că nu am voie să vorbesc despre scenariu. E confidențial. Hai, continuă, îl tachinez în timp ce gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu scriu scenariul. Eu doar citesc replicile. Nu e vina mea că scenariștii m-au distribuit în rol de canalie. Totuși, nu sunt așa în realitate. Ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
secretul. Ce vrea? Bani? Îmi trec multe prin cap. Care o fi secretul ăsta afurisit? Lui Adam îi place să poarte haine de femeie? Are un copil din flori? A făcut acte de violență în trecut? E bisexual? Are o idilă cu afurisita de Hilary Clinton? Doamne, nu mai suport. —Mmmm, a fost minunat, spune Amy visătoare în timp ce dă pe gât ultimul strop de Malibu cu ananas. Încă unul? mă ofer eu și mă reped la bar înainte să poată răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
obosită. Sper că nu o să-mi întindă palma în timp ce conduce. Șoselele sunt destul de alunecoase și, Doamne ferește, dacă ni s-ar întâmpla ceva și am face accident, nici nu vreau să mă gândesc ce zvonuri ar umbla prin aeroport! Aveau o idilă. — Se pare că ea îl înșela cu o vedetă TV. —Și vedeta se mai întâlnea cu o altă stewardesă. —Și-ți vine să crezi că fetele-astea două chiar lucraseră împreună în acea tragică zi? —Dar slavă Domnului, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o fi durat căutatul cheii pe drumul cu variabile puține pe care mă mișcam de obicei nu putea să tragă decât concluzia că băiatul ăsta nu-i în toate mințile, mai și vorbește singur, înjură, evident pe sine, rejucând o idilă din copilărie, Dacă ești incapabil să-ți asumi responsabilitățile minime, stai naibii acasă, că lumea are cine s-o vadă (cum ar fi spus Liana). Nu-i așa, că mie în casă nu-mi mai rămâne decât să mă sinucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia de ghetouri din plăci de beton afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
perversă de a pleca hai-hui, în pribegie, cu săptămânile și cu lunile și de a reveni la hoceag, când te-aștepți mai puțin. Ca acum, spre o pildă. Cele câteva porții de bruftuluieli și de cafturi educative, încasate pe fundalul idilei, de la blândul Boss, adus pe culmile disperării de un asemenea model comportamental alandala (dar, totuși, consecvent principiului mai bine faci sex cu Coco, decât deloc!), nu au condus-o nicicum, pe independenta Bombonică, la sentimente și la acțiuni circumscrise sferei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scena cu un comentariu stupid. A doua zi, la ceaiul de dimineață și înainte de a pleca la birou, Maitreyi mă întrebă în treacăt ce-am făcut cu floarea. ― Am presat-o, minții eu, ca s-o fac să bănuiască cine știe ce idilă incipientă în sufletul meu. ― Eu am pierdut-o pe scară, mărturisi întristată. M-am gândit toată ziua la această scenă și-mi imaginam o serie de întîmplări cu desăvârșire absurde. Când m-am întors de la birou, m-am privit în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceilalți. Ea a cetit puțin, dar mă ascultă. Știu că mă place. Mi-o spune. Mărturisește că s-ar da ca într-un poem din Tagore, pe plajă, în început de furtună. Literatură." " Patima crește, delicios și firesc amestec de idilă, sexualitate, prietenie, devoție. Când stau lângă ea pe covor, cetind împreună, dacă mă atinge, sunt excitat și mă turbur nebunește. Știu că și ea e turburată. (Notă. Nu e adevărat. Maitreyi n-a simțit niciodată patima în timpul acela.) Ne spunem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele? Știu că e neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeiei indiene (verificat și de confesiunile prietenilor mei bengalezi): o fecioară care ajunge amantă perfectă în cea dintâi noapte." "Maitreyi îmi insinuează o idilă cu un tânăr superb, un bengalez la studii în Anglia. Așadar, urmează itinerariul tuturor mediocrităților sentimentale... (Notă. Fa voia numai să-mi mărturisească hotărârea de a renunța ia tot ceea ce se întîmplase înainte de mine.)" "Aduc iarăși flori. Ea e supărată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar dacă atât de îndepărtat ființei noastre. Locul său nu poate fi negat și anulat, el rămâne ca tribut strident pentru clipa de fericire nerostită când alături de cel drag am trăit experiența unei iluzorii proiecții dincolo de timp ca zei ai propriei idile. Cazul dispariței totale, al morții celui drag implică survenirea unor alte aspecte și presupune o nouă experiență afectivă în perceperea și asumarea imaginii persoanei ce ne-a părăsit într-un astfel de mod radical. Astfel, în această situație, nu mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
impuritatea afecțiunii, repede împletită cu ostilitate, plictiseală, dorință de evadare, sau reapariția unor emoții legate de sentimente de mult pierdute ; nemaipunând la socoteală dorințele (uneori violente) ce cheamă atât de des în afară, ca și nevoia firilor visătoare pentru frumoase idile. Rareori se vorbește despre această încâlceală a sentimentelor : ea se bucură de tratamentul rezervat lucrurilor necuviincioase, ce știm toți că există, dar nu le aducem în discuție. Astăzi m-am întors la jurnal, pentru că, aducând-o acasă pe Sophie, liniștea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tânăra viață a lui Tom. În general, lui Tom îi plăcea oricine și se împrietenea cu oricine dar, până atunci, legăturile mai strânse pe care le avusese se dovediseră a fi de circumstanță. Poveștile lui de amor, în care vedea „idile romantice“, fuseseră lipsite de complicații și nedureroase, în mare parte datorită înțelepciunii și bunului-simț al fetelor implicate. Ceea ce însemnase un noroc.) Tom nu poseda încă noțiunea de relație profundă, decât sub forma inconștientă a legăturii cu familia lui. Tânărul irlandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Prietenilor“ la Geneva. Singura persoană în care Rozanov mai putea avea încredere, în legătură cu chestiunea care-l frământa, era Ruby Doyle. John Robert nutrea nu chiar o afecțiune, dar un fel de respect pentru Ruby, care-și avea originea în vremea idilei lui cu Linda Brent, când Ruby, pe atunci tânără, dar arătând aproape la fel ca și acum, îi ajutase cu atâta discreție. Ruby reprezenta un monumental „lucru-în-sine“, menit să-i placă filozofului. Ruby, aproape nearticulată în vorbire, era incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceaiul ne-a fost servit de o fată-n casă cu bonetă albă. Diane s-a interesat, cu un aer compătimitor, ce mai face „sărmanul George“. Emma și Pearl „sunt bine“ și ei, deși nu au completat romantica simetrie a idilei noastre desprinse parcă din Visul unei nopți de vară, și nu s-au căsătorit. Printr-o tacită înțelegere, această pereche nu s-a lăsat purtată pe aripile romanței. Desigur că moartea lui Rozanov a sudat și legătura dintre ei, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu - Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și bogate în imaginație, artistice prin abordarea unui destin împletit și cu viață sentimentală, distincția limbajului potrivit cu personajele din lumea aristocratică a Petersburgului, stările conflictuale dintre personajele feminine, bine descrise, aviditatea lor pentru împlinire sexuală cu un înalt diplomat, eșuarea idilelor ( pe lângă Pomuț n-a rezistat nici o femeie), și acel sfârșit uman sub o cruce (ca toate crucile) sunt elemente suficiente pentru a construi un roman împlinit în toate laturile sale. În carte nu primează metafora, decât rar, și poate nici
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
să nu le lase să treacă munții, dar nici un obuz nu și-a atins ținta. Bombardierele americane treceau ca la paradă printre ghemotoacele de fum ce împroșcau cerul. După aceea, ofițerii și trupa se relaxau. Se organizau "ceaiuri", se înfiripau idile. Mai mulți militari-studenți se obișnuiseră să vină, duminica după-amiază, la noi în curte, aducând uneori cu ei și curioși. Se așezau pe scaune sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu la femeie și se simți imediat ca în pânzele lui Godun: doar acolo amurgul dura de un veac și cai fără frâie alergau lângă apă, în plină idilă. — Îi zici într-un fel, are nume? — Da’ sigur că are, îl cheamă Zet. Mai am încă șase, dar niciunul ca el. De-asta nici nu-l las în manej, ci îl călăresc numai eu și îl țin în grajd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]