956 matches
-
de la franceză și de la engleză, astfel încît pentru fiecare dintre aceste limbi europene s-au realizat mai multe variante creole. Fiind cea mai răspîndită limbă europeană, engleza are cele mai multe limbi derivate, formate în urma însușirii acestei limbi de vorbitori ai unor idiomuri de pe alte continente, în perioada expansiunii maritime, comerciale și coloniale britanice. Ansamblul de limbi creole cu bază engleză cuprinde idiomuri de pe toate continentele, unele dintre ele înrudite, astfel încît grupul atlantic, format începînd cu secolul al XVII-lea și specific
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Fiind cea mai răspîndită limbă europeană, engleza are cele mai multe limbi derivate, formate în urma însușirii acestei limbi de vorbitori ai unor idiomuri de pe alte continente, în perioada expansiunii maritime, comerciale și coloniale britanice. Ansamblul de limbi creole cu bază engleză cuprinde idiomuri de pe toate continentele, unele dintre ele înrudite, astfel încît grupul atlantic, format începînd cu secolul al XVII-lea și specific populațiilor africane duse în America de Nord, este înrudit cu grupul african, caracteristic sclavilor care s-au întors în Africa. Cu toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai limbi ale conversației cotidiene, fără a-și fi creat un aspect literar, și numai parțial în unele teritorii au utilizare în viața publică, în tipărituri și în învățămîntul elementar. Un alt tip de limbi derivate sînt pidginurile 75, adică idiomurile care nu reprezintă limba maternă pentru nici o populație, ci sînt doar limbi secundare, îndeplinind funcții de comu-nicare utilitare ocazionale între vorbitori cu limbi materne diferite. Pidginurile sînt limbi ajunse la un nivel de stabilitate și de autonomie în raport cu idomurile de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
teritoriul imperiului, căci, după secolul al III-lea, cînd apar semnele slăbirii unității Imperiului Roman, atacurile germanicilor s-au întețit și au avut consecințe serioase asupra fragmentării latinei populare din zona vestică și asupra aspectului pe care îl vor avea idiomurile ce vor lua naștere din ea. Un timp, statul roman a menținut un sistem de relații care permitea înrolarea germanicilor, prizonieri sau mercenari, în legiuni, evitînd astfel ocuparea propriu-zisă a unor regiuni de către aceștia, dar, după secolul al IV-lea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influența germanică a fost exclusiv regională și exercitată în zone restrînse ale romanității. Adstratul latin al limbilor romanice După constituirea lor, limbile romanice au cunoscut, în diferite faze ale evoluției, influența limbii latine literare, care reprezenta corespondentul cult al aceluiași idiom pe care îl moșteniseră în elementele lui de bază la nivel popular, corespondent care constituia un model de limbă de cultură pentru întreaga lume europeană. După ce s-a format un aspect literar al limbilor romanice, cînd condițiile istorice au permis
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au realizat serii desinențiale paralele cu cele latinești, ci s-au asimilat acestora. Prin urmare, în epoca modernă, toate limbile literare romanice au preluat din latină cuvinte pentru a denumi concepte noi, multe dintre aceste limbi făcînd împrumuturi și din idiomuri cu alte origini. Pe această cale s-au reintrodus însă în limbile romanice unele grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
toaletă etc. Influența italiană asupra altor limbi s-a exercitat în unele cazuri datorită supremației maritime în bazinul mediteranean, schimburilor comerciale, unor ordine călugărești și, mai ales, prestigiului cultural al Italiei obținut în Renaștere. De fapt, după franceză, italiana este idiomul care a exercitat o influență intensă asupra tuturor celorlalte limbi romanice și a altor limbi europene, furnizînd cuvinte integrabile în diferite compartimente ale limbilor literare, în mod deosebit în cel al artelor. Limba franceză a fost în mod deosebit influențată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, prin cronicarii munteni, pentru ca, spre sfîrșitul acestui secol, să devină sursă de împrumuturi pentru învățații din toate provinciile românești. În veacul al XIX-lea influența italiană este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză, deși își au originea în spațiul spaniol. Limba portugheză a influențat limbile romanice occidentale, în vreme ce româna nu a primit direct nimic din acest idiom. Înrîurirea ei a fost favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă: arisco "ursuz, arțăgos", caramelo, chopo "plop", chubasco "aversă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de comunicare interromanică, adică de apropieri lingvistice între vorbitorii de limbi diferite, deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată a celui internațional la vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care își au originea în aceeași limbă-bază, precum limbile germanice, limbile celtice, limbile slave, limbile baltice etc. și care au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar fi între vorbitorii de română și cei de catalană, de exemplu) această trăsătură nu lipsește
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se regăsește, prin urmare, astăzi în posibilitățile de comunicare interromanică, iar aceste posibilități reprezintă o trăsătură distinctivă a limbilor romanice în raport cu limbile de alte origini. Comunicarea intergermanică Familia limbilor germanice se caracterizează printr-un lexic intergermanic utilizat de vorbitorii acestor idiomuri, lexic care își are obîrșia în limba-bază a lor, care este germanica comună. Acest lexic intergermanic reprezintă, alături de structura gramaticală, o trăsătură unificatoare pentru idiomurile germanice și un factor de diferențiere față de limbile din alte familii, chiar dacă fac parte tot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Comunicarea intergermanică Familia limbilor germanice se caracterizează printr-un lexic intergermanic utilizat de vorbitorii acestor idiomuri, lexic care își are obîrșia în limba-bază a lor, care este germanica comună. Acest lexic intergermanic reprezintă, alături de structura gramaticală, o trăsătură unificatoare pentru idiomurile germanice și un factor de diferențiere față de limbile din alte familii, chiar dacă fac parte tot din grupul indo-european. Acest fenomen se întîmplă deoarece așa cum latina, limba-bază pentru idomurile romanice, a preluat într-o manieră pro-prie moștenirea indo-europeană, tot astfel germanica
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un factor de diferențiere față de limbile din alte familii, chiar dacă fac parte tot din grupul indo-european. Acest fenomen se întîmplă deoarece așa cum latina, limba-bază pentru idomurile romanice, a preluat într-o manieră pro-prie moștenirea indo-europeană, tot astfel germanica, limba-bază a idiomurilor germanice, a cunoscut mutații specifice în sistemul fonologic, morfosintactic și lexical, ceea ce îi asigură individualitatea în cadrul grupului. La rîndul lor, limbile germanice au prelucrat într-o manieră proprie fiecăreia moștenirea germanică, dar, întrucît au pornit de la această moștenire, o și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lor, limbile germanice au prelucrat într-o manieră proprie fiecăreia moștenirea germanică, dar, întrucît au pornit de la această moștenire, o și continuă. De aceea, acolo unde elementul germanic a fost moștenit, se pot constata numeroase aspecte similare cauzate de înrudirea idiomurilor. Pentru noțiunea "floare", de exemplu, există în limbile germanice următoarele denumiri: germ. Blume [΄blu:mə], engl. bloom [blu:m], neer. bloem [blu:m], dan. blomst [blomst], norv. blomst [bl(mst], sued. blomma [΄blum:a]. Se constată că, în toate aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
început să influențeze constant și intens toate celelalte limbi din familia germanică, precum și celelalte limbi europene. Engleza a devenit astfel, precum altădată latina și, mai tîrziu, franceza, un element unificator în cadrul familiei limbilor germanice și, în același timp, pentru toate idiomurile europene. Adstratul latin și romanic al limbilor germanice Elementele latine au pătruns în limbile germanice în mai multe epoci și în mai multe moduri, cel mai vechi strat fiind din primele secole ale erei creștine, cînd, pe cale vorbită, în germana
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un nivel aristocratic al existenței, fapt atestat și de cuvinte precum library (< fr. librairie), care a păstrat semnificația "bibliotecă" dintr-o epocă în care nu exista o diferență între bibliotecă și librărie. Impactul cel mai semnificativ al limbii latine asupra idiomurilor germanice l-a avut în cursul perioadei de creștinare și după creștinare prin biserica catolică, deoarece cultul religios se desfășura în latină și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uneori și desinențele lor originare de singular sau de plural, fenomen care nu se întîlnește în cazul limbilor romanice decît în fazele vechi ale unora dintre ele. În diferite momente din istoria lor, limbile germanice au fost influențate și de idiomurile romanice moderne. Limba italiană, prima în care s-a creat o mare cultură europeană în epoca modernă, a căpătat un prestigiu deosebit în perioada Renașterii, fiind luată ca model de limbă de cultură. Terminologia pentru unele domenii de activitate (muzică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vorbesc, precum producțiile populare (pg. fado, sp. canción, it. canzonetta, fr. chansonnette), unele tradiții (precum luptele cu taurii la spanioli), sau domenii de activitate în care s-au remarcat (artă, marină, comerț etc.). O puternică influență au exercitat-o unele idiomuri romanice asupra altor limbi ale Europei, îndeosebi asupra celor germanice (precum engleza, neerlandeza și germana) în momentele în care s-au afirmat ca reprezentînd culmi ale dezvoltării culturale, așa cum s-a întîmplat cu italiana din epoca Renașterii sau cu franceza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și cu realități din diferite zone ale lumii, aflate în afara spațiului european. A existat astfel posibilitatea ca denumirile pentru realitățile exotice să fie preluate din limbile populațiilor locale de limbile spaniolă și portugheză și prin ele să ajungă în celelalte idiomuri europene. Limba spaniolă a împrumutat astfel foarte multe cuvinte din limbile amerindiene, îndeosebi nume de plante și de animale: sp. batata, patata > it. patate, engl. patato; sp. caiman > it. caimano, fr. caïman, engl. caiman; sp. canoa > it. canoa, engl. canoe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
t)ionis (conditio condi-tionis, regio regionis etc.) și ele au fost introduse în mai mare sau în mai mică măsură în toate limbile literare europene, iar, prin influența limbilor literare asupra celor populare, multe au ajuns și la nivel popular. Idiomurile romanice moșteniseră însă la nivel popular unele cuvinte de acest tip, care suferiseră transformările fonetice specifice evoluției fiecăreia, iar existența unor astfel de elemente moștenite a avut repercusiuni asupra celor împrumutate, determinîndu-le forma și ușurîndu-le adaptarea. Limbile germanice, neavînd un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana, engleza, spaniola germana și portugheza. În cazul celorlalte limbi romanice și germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri. Prin urmare, remarcabilă din acest punct de vedere este franceza, care, în multe cazuri a intermediat răspîndirea cuvintelor de cultură de origine latină și a oferit în același timp creații proprii pe baza lor, creații care au intrat la rîndul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
același timp creații proprii pe baza lor, creații care au intrat la rîndul lor în circuitul european. S-a întîmplat uneori însă ca asemenea creații să apară pe terenul unor limbi germanice și de aici să fie preluate de alte idiomuri. Astfel de situații sînt oferite de obicei de limba engleză, care a cunoscut o deosebită îmbogățire și a căpătat o mare mobilititate în epoca modernă, exerci-tînd apoi o insistentă influență asupra lumii contemporane. Engleza a împrumutat din latină verbul exhaurio
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și de a stabili poziția unei limbi în raport cu celelalte și, deși fertil, fiindcă presupune aflarea unor similitudini și diferențieri între idiomurile avute în vedere și contribuie la nuanțarea metodelor de cercetare comparativă, nu a condus la rezultate notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze tipolo-gice91. Punctul de plecare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]