1,090 matches
-
Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
printre cele mai rare. Și el o avea. — Ce tâmpit ești! râse Anzalone. Tu trebuie să faci ce-ți poruncesc eu, pentru că ești un ilot. Kevin nu știa ce e un ilot, căci Încă nu Învățase. Dar suna urât, ca idiot. Nu-i adevărat! strigă el și se Întoarse să plece, căci Înțelesese că Anzalone voia să-l Înșele. Gemenii Bettini Închiseră ușa și Îl Împinseră spre closete. Anzalone Îi smulse figurina din mână. Luat prin surprindere, Kevin se aruncă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vadă despre ce e vorba, abandonându-și vehiculul și planurile cu care venise. Din Andrei Ionescu viața se vedea în culori cam mohorâte. Omul se gândea cu scârbă la toată mișcarea din încăpere, iar pe Giulia o considera o individă idioată. Ce-i drept, așa și arăta, căci, după ce că își arunca privirea des spre Andrei Ionescu, mai era și-un morgon pe-acolo, care amplifica legătura. Morgonii aceștia sunt niște ființe jalnice, pe care Zogru le strivește fără milă ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O vacă jalnică. Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
recapete judecata limpede. PÎnă atunci, Ryan nu-i făcuse nici un rău Mariei, ba chiar Îi salvase viața În două rînduri. În mod logic, el nu avea nici un motiv să-i facă vreun rău fizic. Dar, bazîndu-se tot pe aceeași logică idioată, Valentine fusese ucisă cîndva. Degeaba o respingea cu furie, ideea că totul se repeta și că putea din nou s-o piardă pe femeia vieții lui fără ca el să fi putut face nimic ca să Împiedice acest lucru Îi sfredelea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
greu. Avu loc secvența de scriitură, urmată de o prezentare generală și de lectura textelor. În tot atelierul, o singură pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul lui Bruno. Cu o voce ursuză, Își citi scurta creație: Taxiurile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând mă paralizează de frică. Nu pot s-o fac. Nu pot să mă duc pur și simplu să anunț că am făcut cea mai idioată și mai elementară greșeală și am pus în pericol 50 de milioane de lire din banii clientului nostru. Am să... încep prin a salva cumva situația, înainte de a spune cuiva de aici. Să demarez măcar cât mai urgent procedurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
există vești bune, îmi dau seama, cu o durere surdă. Nu există nici o speranță. Am făcut-o de oaie și cu asta basta. — Arnold, spun, cu glasul tremurând. Habar n-am cum de am putut să fac o asemenea... greșeală idioată. Nu înțeleg cum de s-a întâmplat. Nici măcar nu-mi amintesc să fi văzut memo-ul respectiv pe biroul meu... — Unde ești ? mă întrerupe Arnold. — Sunt... Mă uit neajutorată pe fereastră. Sinceră să fiu, habar n-am unde sunt exact. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
către celălalt ! strigă Trish exasperată. Cu fața unul către celălalt ! — A, da, spun pe un ton de scuză. Da. Sorry. Acum am înțeles. Trish a închis ochii și își duce două degete la frunte de parcă stresul de a avea ajutoare idioate e prea mult pentru ea. Nu contează, spune într-un final. Mai încercăm mâine. — Am să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi vine să cred că-i fac mendrele idioate. — Nu te enerva din cauza ei. Nathaniel vine la mine, mă ia în brațe și mă sărută. Nu merită. — Știu. Pun cafeaua jos, mă cuibăresc mai bine, schițez un zâmbet și simt că încep să-mi mai revin. Mm. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine o să fie deja uitat. N-are nici un rost să le spun nimic. N-are nici un sens să clatin barca. O să-mi văd de moussele mele de portocale, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Da. Negare totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gust” pentru Sun, într-o uniformă de cameristă franțuzoaică. Trish a dat un interviu în exclusivitate pentru Mail. Cei care au sunat într-o emisiune radio pe care Melissa a insistat să o ascultăm m-au descris ca pe o „idioată antifeministă”, o „Martha Stewart în devenire” și o „parazită care și-a făcut studiile cu banii contribuabililor”. Am fost atât de furioasă că am fost la un pas să sun și eu. Însă m-am mulțumit să închid radioul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strîng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întîmplă cu mine ? Se oprește și rămîne Încremenită În mijlocul străzii. De ce oi atrage oare numai și numai nesimțiți și idioți ? — Nu-i adevărat ! — Ba da ! GÎndește-te și tu la tipii cu care am fost. Începe să numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirînd toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oară. Am să rămîn fără serviciu. Am să devin șomeră din cauza unei prostii pe care am spus-o În timpul unui zbor stupid. De ce mi-o fi trebuit să mă urc la clasa business ? De ce mi-oi fi deschis gura asta idioată ? SÎnt o idioată cît casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gîndească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mînie, În numele lui Connor. — Nu știi absolut nimic despre el ! exclam. Îmi doresc să nu fi stat niciodată lîngă tine atunci, În avionul ăla idiot ! Te Învîrți În jurul meu și-mi spui toate chestiile astea ca să mă stîrnești, purtîndu-te de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă străbate un val de ușurare. Știam că nu e homo. Evident, știam că nu e homo. Pe bune acum, oamenii ăștia chiar nu au nimic mai bun de făcut decît să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sînt și așa destul de dificile, și fără să fii interogată de fostul tău prieten, mai rău ca la poliție. A fost o mare greșeală să fiu de acord cu ideea asta idioată cu standul Pimm’s. — O, Doamne, spune Connor coborînd glasul. Ia uite. Ridic ochii și mai să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să cîștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu mă pot abține să n-o Întreb. — Evident că nu ! Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cînd m-am trezit, mă aștepta o cană de ceai. De cum a deschis laptopul special pentru mine, ca să-mi verific toate horoscoapele de pe internet și m-a ajutat să-l aleg pe cel mai bun. Știe toate amănuntele jenante și idioate despre mine, pe care de obicei fac tot posibilul să le ascund de orice tip atîta timp cît pot... și, cu toate astea, mă iubește. Da, OK, n-a spus că mă iubește. Dar a spus ceva și mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dar adevărul e că nu l-a interesat niciodată persoana mea, nu ? Deloc. Tot ce voia era să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici că tînjesc la tine. Nu Înseamnă absolut nimic. — A. Se lasă tăcerea. Lissy pare complet bulversată. Aha. Am crezut că e... o... Înțelegi. Își drege glasul. C-ai vrut să... — Nu ! A fost doar un vis. Un singur vis idiot. — A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]