1,774 matches
-
plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși că sunt nemilos: "Pentru niște păsări acolo..." Să nu te mai milogești! Nu las mai ieftin! Am poruncit: douăzeci! Le merită! Să se facă strigare: joi, în zori de nu dau tatarii joi deci, ținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
descoperisem pe mine însumi în romanele doamnei Bengescu, pentru că asta-mi era patria. Conștiința propriei mele urbanități (lipsa duioșiei față de sat și țărani m-a caracterizat întotdeauna) s-a limpezit definitiv în mine. Citisem Crimă și pedeapsă (romanul fascinantului Petersburg), Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am preferat net pe Tolstoi) și nu aveam să-l înțeleg cu adevărat decât târziu, prin Amintiri din casa morților, Posedații și Omul din subterană
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
e deplasat să-i replic aici. Spunea amicul meu că acel episod din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în care naratorul îi ține tinerei sale soții în patul conjugal o prelegere de istoria filozofiei, e cu totul idiot, un kitsch lamentabil, de cel mai prost gust. Aceasta a fost, în epocă, o părere cvasiunanimă. Am comentat cândva acest episod, găsindu-l, dimpotrivă, foarte reușit. Nu repet ce am scris atunci. Firește că acea „prelegere” nu putea avea (nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
țăran pe un an Întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă). Dimineața m-am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Degete mici 19. F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby 20. Kazuo Ishiguro, Să nu mă părăsești 21. Mihail Bulgakov, Ouăle fatale • Diavoliada 22. Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută 23. Umberto Eco, Numele trandafirului 24. D.H. Lawrence, Fii și îndrăgostiți 25. F.M. Dostoievski, Idiotul 26. Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Femeia în roșu 27. Michael Cunningham, Orele 28. Michel Houellebecq, Platforma 29. W. Somerset Maugham, Vălul pictat 30. Jorge Luis Borges, Cartea de nisip 31. Simona Popescu, Exuvii 32. Julio Cortázar, Șotron 33
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Se mulțumește cu atât de puțin. Lucy? Își trăiește viața din plin, fără să-i pese de bârfe. Sanda... are ce i se potrivește. Marina... Și toate celelalte. Speră, scumpa mea, și mai ales nu fi prea pretențioasă. Până și idiotul acela de frate al Suzettei, câte dintre prietenele tale n-ar fi încântate să le facă curte. Numă ră-le în gând și verifică aceste impresii. Ești și foarte ocu pată intelectual, așa că... Și dacă ai accepta un bărbat, doar ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lois sont des toiles d'araignées à travers lesquelles passent les grosses mouches et où restent les petites. La maison Noucingen. Balzac. Legea lui Moise făcu din poporul evreu cel întăi născut al popoarelor; legea orală făcu din el un idiot obraznic și barbar, respingând orice lumină, orice știință, orice sociabilitate, fraternitatea oamenilor. Legile sunt ca pieptenele țigănești: fură lindina și lasă păduchele. Mii de insecte multicolore zburau prin aer, ca sfărămăturile unui curcubeu pulverisat. Ceux-là seuls qui ont la conscience
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foarte repede. Incitat ba de unul, ba de altul, Profesorul a început obișnuitul său „joc de-a masacrul”, inofensiv cînd îl urmărești a doua sau a treia oară, amuzîndu-se pe seama unei părți din lumea literară. Cutare? „Un semidoct!” Cutare? „Un idiot!” Cutare? „Un dobetoc!” Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Noi nu am fost departe, istoric vorbind. Înaintașele noastre erau net mai active, mai curajoase și mai structurate. Au cucerit pe rând o parte din drepturile civile și, după ce Constituția „democratică” din 1923 continua să le plaseze în rândul minorilor, idioților și criminalilor (adică la incompetenți legali), în 1929 au reușit totuși să obțină și să exercite drept de vot la alegerile locale (vezi acțiunile publice și de cercetare socială întreprinse de către: Maria Rosetti, Adela Xenopol, Constanța Dunca-Suchianu, Alexandrina Cantacuzino, Calypso
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
aur”? Răspunsul este, cred, foarte amestecat. Constituția din 1923 era cu adevărat rezonabilă în termenii drepturilor minorităților, mai puțin în termeni de drepturi ale femeilor pe care „cea mai democratică” dintre constituții le așeza în rândul „incompetenților legal” (minori, criminali, idioți), nerecunoscându-le drepturi politice. O vreme, până la ascensiunea legionarilor, puteai să îți permiți luxul să te simți egal ca cetățean bărbat, mai puțin dacă ai avut nenorocul să te naști rom. Cu alte cuvinte, drepturile minorităților nu au avut o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
continuat și în zorii modernității, după Revoluția de la 1848, adică în 1866, în contextul Codului Civil românesc, de influență napoleoniană. Acest cod incapacita femeile din punct de vedere economic și social, le făcea universal inapte, în rând cu minorii și idioții: orice act încheiat de o femeie avea nevoie de acceptul soțului sau justiției, femeia nu putea depinde de propriile venituri, își pierdea naționalitatea dacă se mărita cu un străin, nu putea urmări un bărbat pentru pensie alimentară, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
acea Constituție, drepturile de proprietate și cele politice erau substanțial legate unele de altele, iar statulxe "„stat" proteja dreptul la moștenire și, în rest, lăsa proprietarii să acționeze liberi pe piață. Constituția de atunci circumscrie femeilor locul în rândul minorilor, idioților și delincvenților, adică, pe scurt, le așază în categoria „incompetenților legali”. Constituția consacră „infantilismul legal” al femeilor (Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003, p. 2). Adică, pe scurt, pentru femei, modernizarea a însemnat o condiție legală mai proastă față de cea a bărbaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
de către feministele românce în pledoaria lor pentru drepturi civilexe "„drepturicivile" și pentru drepturi politicexe "„drepturi politice". Aceste argumente se circumscriu prioritar perioadei premergătoare elaborării și votării Constituției din 1923 (Constituție în care femeilor iarăși li se păstrează locul între minori, idioți și delincvenți, respectiv între cei care nu au drept la vot). Terenul argumentării pentru drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice era pregătit de o mișcare de femei care își are începuturile în 1815 și a evoluat destul de sincron cu cele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
munceau era o realitate cotidiană pentru orice babilonian de rînd și este important de amintit că două treimi din sclavi nu erau prizonieri de război, ci babilonieni care își pierduseră libertatea. Ne-am putea întreba: Cine ar fi într-atît de idiot încît să își asume un asemenea risc? Ce om zdravăn la minte ar putea să ia un împrumut și să se pună pe el însuși drept garanție atîta vreme cît se confruntă zilnic cu imaginea a ceea ce i s-ar
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Și la 5 dec.1971 a fost înmormântarea Eugeniei lui Gh.V.Onișoru. A fost mai toată Baea la înmormântare. A murit de cancer la 72 ani. A fost învățătoare deșteaptă și înțeleaptă, nu bătea copiii, cum bat toți proștii și idioții. Azi 4 aprilie 1972. Marți în Săptămâna Patimilor. Nae Jindiceanu În vremea asta când eu scriu despre Nae Jindiceanu am 87 ani și 6 luni. Și în toată viața mea bună sau rea, eu n-am întâlnit un om cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
urca" niciodată cu adevărat în Eretz Israel, iar unui kaffir nu-i va fi permis să îngenuncheze pe covorul alb-albastru al moscheii Al-Aqsa. Fără îndoială, nu-i suficient să nu fii evreu sau să fii musulman ratat pentru a înțelege Idiotul lui Dostoievski, dar acest handicap, mi-am zis eu pentru a-mi întări moralul, va avea cel puțin avantajul de a-mi reduce bagajul spiritual inițial la minimul vital. Neavând a da socoteală niciunui trecut personal, negăsind în el convingeri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
statul islamic la magazia cu accesorii. Vorbe bune de pus pe seama faimosului joc dublu, al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea locului, puțin suspect de complezență. "Fantasme! îmi răspunde acesta. Hezb a evoluat și e politic acum până-n adâncul sufletului. Jumătatea acestei țări nu va putea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ședințele terminîndu-se uneori cu box și tir de călimări. În Boemia, populația își marca pe zi ce trece desprinderea de o monarhie care o trata cu dispreț: fără a mai vorbi de teatrele din Viena și literatura curentă în care idiotul era întotdeauna cehul care bîlbîia eternul său "Nazda". Primarul Lueger, șef binecunoscut al partidului creștin-social, idolul mulțimii care îl impusese împăratului, proclama că niciodată Viena Orașul imperial nu va tolera "dezonoarea" de a vedea înălțîndu-se o sală de spectacole în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Tudor Giurgiu. îi strecor amuzat constatarea că se comportă fix ca un regizor (român) : poți să le spui de o mie de ori că sunt geniali, dar dacă ai cea mai mică obiecție la vreunul dintre filmele lor, ești considerat idiot. Gorzo consideră că a fost drept cu filmul ; eu îi spun că nu : în 4 000 de semne de cronică, ajunge la concluzia că despre filmul propriu zis nu sunt multe de spus ; Nimic despre imaginea lui Alex. Sterian, care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
omenirii fără participarea lui Dumnezeu"143. Putem spune că el schițează o teologie a istoriei, pe care o mărturisește fără a o defini ca atare: "Văzută din punctul de vedere al fiecărui individ, istoria este o poveste spusă de un idiot, care nu semnifică nimic. Dar acest aparent și fără rost zgomot și furie capătă o semnificație spirituală când omul întrezărește în Istorie o palidă imagine a acțiunii Dumnezeului cel Adevărat.144 Filozoful Reinhold Niebuhr cu Faith and History, și istoricul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
înguști la minte au un hiper-orgoliu personal sau o agendă proprie care prevalează asupra intereselor propriului popor. Desigur, nu trebuie să fii geniu pentru a juca un rol în istorie. Chiar și mediocritățile sau cei sub medie, precum și copiii sau idioții pot deveni figuri istorice, dacă au puterea la îndemână 7. Uneori chiar nebunii ajung la conducere, deși este greu de stabilit dacă nebunia sau paranoia sunt patologice, sau pur și simplu este vorba de puterea absolută care corupe firea umană
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
familii onorabile, s-a împărțit lumea în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul se îndreaptă din șale amenințător și, desfigurat de ură, printre două citate „fine“, eventual în engleză (căci e un intelectual adevărat, nu ca idioții de intelectuali din restul lumii), dă drumul la aforisme marca proprie: „Boule“, „Prostule“, „Să vezi ce smardoială (sic! ) o să-ți dau!“ etc. Un altul găsește normal să glumească cu cititorii în termeni de film porno. E ironic. „Eu și colegul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]