100,220 matches
-
vrut să-mi cumpăr, peste ani, un apartament într-un bloc aflat chiar deasupra vechii groape unde era tîrgul. Azi e acolo intersecția La Soldat. Din pricina unei statui, între bulevardele Ressu și Grigorescu. Cu tramvaiul 16 mergeam la Grădina Icoanei. Ieșea din Bulevardul Bălcescu pe la Scala și o lua spre Icoanei. Nu erau autobuze, nici troleibuze. Bucureștiul, mult mai "concis" decît astăzi, putea fi privit aproape în întregime din tramvai: în centru, blocurile interbelice știute, în spatele lor, case din secolele trecute
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
aș încumeta să scriu". Ce să înțelegem? Că despre versuri nu s-ar încumeta să scrie o piesă, dar că s-ar încumeta să scrie una despre autor ? Că poate a și scris-o? De unde nu e foc, fum nu iese. Oricum, ideea a fost aruncată. N-a scris piesa dl Iacoban, să admitem, dar o vor scrie alții, de ce nu? Cum să piardă teatrul românesc o atât de generoasă idee, un atât de captivant subiect? Nichita suit pe scenă, cu
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
școală, cu cei doi lăutari aduși din cătunul învecinat, cu potopul grozav, ploaia torențială ce ne prinsese pe câmp... Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot și prin toate păstrând, ca pe niște relicve religioase, într-o valijoară luată la plecarea din Franța, fotografii vechi, tăieturi din ziare pariziene, pietricele
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
aceasta. Moartea, credința, sexul În fiecare dimineață de vineri, o duzină de bărbați și de femei în vârstă se așezau ușor, sprijinindu-se de zidul bisericii, în fața casei noastre. Erau los pobres de solemnidad, săracii săracilor. Unul dintre servitorii noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
din satele vecine. Era mobilată și decorată după gustul epocii, acel "prost gust" revendicat acum de istoria artei și al cărei strălucit reprezentant a fost, în Spania, catalanul Gaudí. Când se deschidea poarta mare a casei, ca să intre sau să iasă cineva, se vedea un grup de țângăi pe scări - jos sau în picioare - care privea cu uimire spre interiorul "luxos". Cei mai mulți dintre ei țineau în brațe un frățior sau o surioară, care nu erau în stare să gonească muștele așezate
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
vreme. Iată-l pe tata, destul de puternic, cu o mustață mare și albă și, aproape întotdeauna, cu o pălărie cubaneză pe cap (cu excepția uneia în care poartă o canotieră). Iat-o pe mama la douăzeci și patru de ani, brunetă și zâmbitoare, ieșind din biserică, de la slujbă, salutată de toate notabilitățile satului. Iată-i pe părinții mei pozând cu o umbreluță de soare, și mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel care bate, oficial, toba) care iese din Piața Mare și face turul satului. Sunt atâția oameni că ultimii nu apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel care bate, oficial, toba) care iese din Piața Mare și face turul satului. Sunt atâția oameni că ultimii nu apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung de pe partea cealaltă. În această procesiune se văd soldați romani, cu bărbi false (numiți putuntunes, cuvânt a cărui pronunție amintește de ritmul tobei), centurioni, un general roman și un alt personaj, numit Longinos, îmbrăcat
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
oferit o mulțime de subiecte șocante, ca noua subcultură de cartier cu a sa producție muzicală". Cu totul altfel vede aceeași emisiune maraton Tia Șerbănescu în CURENTUL: "Faptul că de cînd l-au votat pe Le Pen, francezii fac penitență, ieșind zilnic în stradă pentru a ispăși primul tur de scrutin, n-a împiedicat televiziunea franceză (TV5) să transmită 24 de ore neîntrerupt o emisiune despre România - un tur de forță al cărui profesionalism ne-a făcut și pe noi să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
mică, nici nu s-a comentat acest subiect. Și totuși s-au sinucis 30.000 de oameni! L.V.R.: Deci e o politică de a menține oamenii în ignoranță? D.F.: După război au fost multe victime și Japonia a trebuit să iasă din mizeria războiului și din sărăcie. Pentru bunăstarea Japoniei trebuiau folosiți mulți oameni. Acești oameni care au făcut atrocități în război au ajuns să ocupe posturi importante, în universități, în medicină, în politică. Japonia s-a sprijinit pe acești oameni
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
la această din urmă problemă îl reprezintă un boicot al presei. Ar trebui ca ziarele și posturile de televiziune să nu mai facă nici o referință la isprăvile lor. Cu alte cuvinte, să-i retrimită în anonimatul păstos din care au ieșit, scoși cu forcepsul ordinului de partid. Evident că dintr-o dată aerul vieții publice românești ar fi mai respirabil și lumea ar avea ocazia să vadă și alte chipuri decât cele prematur buhăite de îmbuibarea galopantă ale politicienilor naționali. într-un
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
cu atacuri la impotența CNA care, prin președintele prezent, dl Madgearu, se apără politicos și paradoxal invocînd antecedente ale instituției pe care o conduce, dl Nistorescu, sobru și scandalizat, solicită măsuri și soluții. Pînă aici, discuția merita interesul și nu ieșea prea mult din făgașul emisiunilor de divertisment, printre care se furișase în prea scumpul prime time. Vedeta, vedetă, scandalul, scandal, presa, și bestie și mamă a răniților, soluții - ioc. Pînă în momentul cînd unul dintre moderatori a cerut reglementări penale
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
încheie aceste incursiuni: un “bilanț al bibliografiei”, realizat de Eric Friedman (Universitatea din Orléans) și un altul de Remus Zăstroiu (Institutul Philippide din Iași). În ansamblul lor, aceste , poet și filosof contribuie în chip substanțial la recitirea unei opere ce iese tot mai mult din nedreapta “perioadă de eclipsă”. Împreună cu reeditarea operelor, întreprinsă în ultimii câțiva ani de Michel Carassou și editura sa, Paris-Méditerranée, și cu “Caietele Benjamin Fondane”, editate la Ierusalim (editor: Monique Jutrin) de societatea de studii care poartă
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
pot fi exprimate pecuniar: “Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”. Studiile clasice mai au o virtute: ele impun rigoare și etică intelectuală. A avea o contribuție în domeniul filologiei clasice presupune o competență și un efort ieșit din comun, căci filologia clasică este un domeniu despre care s-a scris încă din timpul Renașterii; pentru realizarea unui studiu de detaliu sau a unei viziuni noi asupra tragediei grecești sau asupra lui Horațius, de pildă, este necesară nu
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
de la CNSAS 19 volume. Nu știu cît de groase, că nu le-am văzut. Pe drumul dinspre arhiva SRI și biroul lui CVT probabil că dosarele au făcut o haltă pe masa cuiva priceput la citirea unor asemenea documente. Și iese la iveală documentul publicat în Ziua și reluat în Evenimentul Zilei, facsimilul raportului unuia dintre șefii Securității din anii ’80. Raportul spune, printre altele, că CVT s-a dus la Securitate împreunnă cu pictorul Mihai Bandac să reclame devieri spre
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
de care românii sînt pe cale să se vaccineze. Din cîte știu eu, nu, ba chiar dimpotrivă. Mai ales că la cît circ se face în politica românească, unul căruia îi reușesc mai bine clovneriile decît altora, are toate șansele să iasă în față.
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
adaugă și un plan orizontal, însă unul care subliniază verticalitatea și sensul ascensional pe care ea îl implică, și nu reorientează percepția și lectura formei în nici un fel. O a doua caracteristică a lucrărilor este evidenta lor tendință de a ieși din opacitate, din categoria previzibilă a monoxilului, și aspirația manifestă către diafanitate și transparență. Într-un anume fel, aceste lucrări contrazic însăși ideea de sculptură, și asta pentru că miza lor este mai degrabă plutirea, zborul, levitația, decît acea fatalitate care
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
în credință. Sînt creștini numai cu numele... Măsura lumii nu mai e creștină, ba chiar, pentru multe aspecte, ea e păgînă sau chiar păgînizată. E necesară o nouă evanghelizare, cum ne tot repetă Ioan Paul al II-lea. Trebuie să ieșim din templu și să mergem în piețe, trebuie să ne deschidem și să deschidem ușile și ferestrele pentru noua lume. Mult pot face în acest sens tinerii, cu condiția ca păstorii Bisericilor să acorde încredere și spațiu de manifestare tinerelor
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
permanentă: vorbele și notele își răspund, se întrepătrund, poate pentru a ne confrunta integral cu experiența estetică și a nu da dreptate niciunuia dintre interlocutori. Artistul și exegeta operei țin discursuri contradictorii, dar, Friel o sugerează, pozițiile lor sunt complementare. Ieșind din sală îmi spun că reducerea artei la biografic e o opțiune prozaică, dar, în schimb, exluderea biografiei implică reducerea artei la o simplă operație abstractă. Totul e o chestiune de echilibru. La librăria teatrului Ion Caramitru îmi oferă textul
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
se simte trădat, părăsit și trist, în loc să fie bucuros că tineri discipoli «încep să vorbească de alte modele» decît cele stabilite de doctrina «caietismului» (de la Caiete critice - nota Cronicarului). Curioasă pedagogie, ca și aceea dintr-o frază care nu-mi iese din minte: «Încerc să-i susțin pe tinerii care împărtășesc ideile mele»”. l O bună idee a avut A.L.A. cînd i-a încredințat dlui Niculae Gheran rubrica Sertar: totdeauna, interesante observațiile eminentului editor. l Nu foarte lizibil, în schimb
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
care scriitorii români n-au auzit. Sau care nu-i interesează. l Și dacă tot am început cu o informație din Ziua, să sfîrșim la fel: din numărul din 27 oct. al cotidianului aflăm despre un mod original de a ieși din închisoare. Nu la noi, ci în Rusia: se organizează concursuri de poezie și de muzică vocală, cîștigătorii fiind premiați cu bani sau diverse obiecte, iar locul întîi fiind grațiat. Din 1000 de deținuți care au mușcat din momeală, 23
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
ruptura vădită; îl lăsau singur, îi spălau rufele de mântuială, duminicile mergeau în cartierul Palermo sau la vreun picnic fără ca să-i spună măcar și lui. Atunci Mario se ducea până la fereastra Deliei și-i arunca o pietricică. Uneori ea ieșea, alteori o auzea cum râde înăuntru, puțin răutăcios și fără să-i dea speranțe. A venit meciul de box Firpo-Dempsey și în toate casele s-a plâns și s-au stârnit proteste violente, urmate de o umilită melancolie aproape colonială
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vecini au început s-o vadă pe Delia, familiile Victoria și Castro Barros au uitat de cele întâmplate și Mario a continuat s-o vadă de două ori pe săptămână când se întorcea de la bancă. Era vară și voia să iasă câteodată, se duceau împreună la cofetăriile de pe Rivadavia sau să stea pe o bancă în Plaza Once. Mario împlini nouăsprezece ani, Delia așteptă fără nici o petrecere - era încă în doliu - să facă douăzeci și doi. Soții Mañara găseau că doliul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
au luat seama că erau prea multe coincidențe, lui Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a strigat prima
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]