1,072 matches
-
XV-lea, Voltaire vor bea despre el. De altfel, Ludovic al XV-lea este cel care i-a produs pe Montesquieu, Voltaire, Diderot, D’Alembert, Boulanger, Rouelle, Le Chalotais și tot el i-a expulzat pe iezuiți. Când comparăm cruzimea iezuiților față de Port-Royal cu blândețea enciclopediștilor, se vede bine diferența dintre regnurile, moravurile și inimile celor doi regi. Cel dintâi era lacom de faimă și lua zarva drept glo rie; al doilea era un om de lume care făcea meseria cea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
l face Brissot este anterior activității sale revoluționare, iar faptele relatate se încheie nu multă vreme după apariția Prietenului poporului, la al cărui stil violent se referă portretistul. -MARMONTEL, JEAN-FRANÇOIS ăBort-les-Orgues, 1723- Habloville, 1799). Scriitor. Fiul unui croitor, studiază la iezuiți și devine profesor de filozofie la Toulouse; Voltaire îi descoperă vocația literară și îl invită la Paris, unde are un succes efemer cu câteva tragedii și unde publică Povestiri morale; dobândește însă o celebritate europeană cu romanul Belizarie ă1767), cenzurat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
inaccesibile masei credincioșilor. Întrucât de promovarea socială adusă de unirea cu Roma beneficia în primul rând clerul, el s-a arătat cel mai dispus să înceapă tratativele în vederea acestei uniri, în condițiile puse de Biserica Catolică. În urma convorbirilor purtate cu iezuitul Paul Barany, sinodul ortodox prezidat de mitropolitul Teofil, întrunit la Alba Iulia (1697) s-a declarat de acord cu unirea. Textele redactate cu acest prilej de iezuiți - nu exista o hotărâre elaborată de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în vederea acestei uniri, în condițiile puse de Biserica Catolică. În urma convorbirilor purtate cu iezuitul Paul Barany, sinodul ortodox prezidat de mitropolitul Teofil, întrunit la Alba Iulia (1697) s-a declarat de acord cu unirea. Textele redactate cu acest prilej de iezuiți - nu exista o hotărâre elaborată de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin nevoia eliminării ereziilor reformate și înregistrează cererea ca și mirenii uniți să beneficieze de aceleași drepturi ca și membrii «națiunilor» politice, având deschisă promovarea în ierarhia publică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
încredere în viață, cu greu se pot depăși crizele existențiale. O bază filozofică aparent certă Cu douăzeci de ani înainte de al citi pentru prima oară pe Erik H. Erikson, pe când studiam teologia în Roma, la Pontificium Collegium Germanicum, condus de iezuiți, îmi puneam deja problema de a găsi o perspectivă sigură și o bază de cunoștințe solidă. Studiasem timp de șase semestre cursurile de filozofie și istoria filozofiei ce includeau o excelentă introducere în gândirea lui Kant și Hegel, terminând cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
decizie: nu mă voi mai sustrage niciodată acestei întrebări, o voi înfrunta direct. O experiență spirituală În cadrul comunității Pontificium Collegium Germanicum exista un maestru spiritual de mare încredere. Avusesem norocul de a întâlni o persoană excepțională, pe Wilhelm Klein, un iezuit care călătorise foarte mult, cu o formație filozofico-teologică în linie hegeliană. A murit în 1998 la vârsta de o sută doi ani. Una din vorbele sale specifice era că teoriile Universității Gregoriene despre rațiune și revelație erau "limpezi ca apa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
istoria Bisericilor, conciliilor și chiar a papilor menținând mereu perspectiva istorică. Din cauza manuscrisului, în acea zi, la München, avusesem o discuție foarte aprinsă despre definiția primatului și infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870) cu dogmaticul catolic de vârf al Germaniei, iezuitul Karl Rahner, pe care îl veneram. Eu însă aveam nevoie de o părere pozitivă din partea lui pentru a putea să o public la editura catolică Herder, dar și pentru a obține imprimatur-ul ecleziastic necesar pentru editare. Atunci, încrederea și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Beda Griffiths, pe care l-am vizitat cu ocazia unei conferințe în Sat-chit-ănanda di Shantivanam, aproape de Tiruchirapalli în India meridională. Trăia ca un creștin în totalitate integrat în cultura indiană și critica sistemul roman centralizat. Aveam un mare respect pentru iezuitul H.M. Enomiya-Lassalle, care trăia în Japonia și știa să unească precum nimeni altul meditația zen japoneză cu spiritualitatea creștină. Era prezent la inaugurarea Conciliului Vatican II și fusese primul maestru zen creștin care suferise sub sistemul roman. Din păcate când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și realității, a credinței în Providență și în miracole. Originea și creația: în căutarea unui model cosmologic Dumnezeu nu este evoluție, cum susținea în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale pentru a reflecta asupra problematicii lor comune. Înaltele ierarhii ale Bisericii nu i-au fost foarte recunoscătoare: prin intervenția Romei pierduse catedra de la Institutul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat în pijama adoptând postura napoleoniană cu mâna sub jiletcă și-a făcut efectul. Unul devastator. De Gaulle a fost în acest caz victima perioadelor stilului ternar la care, ca bun elev la iezuiți, ținea atât. În mod evident, frazei îi lipsește un "și care a suferit atât de mult o vreme atât de îndelungată". Lacuna a fost totuși bine umplută în alte pasaje ale faimoasei conferințe de presă din noiembrie 1967, excelent concepută
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului Adormirii dindărătul porților închise, Sfântul Mormânt, biserica de la Nazaret și Cenaclul din Ierusalim sunt asimilabile cu niște locuri rău famate, niște așezăminte cam dubioase pe care-i mai bine să le ocolești, gen Moulin de la Gallete sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al disimulării autorizate, al vicleniei, al seducției tactice în așteptarea unor zile mai bune? Un totalitarism new-look în marș spre puterea absolută, zâmbind cu prefăcătorie unor idioți utili și prost informați? A doua zi, îi și pun această întrebare unui iezuit din partea locului, puțin suspect de complezență. "Fantasme! îmi răspunde acesta. Hezb a evoluat și e politic acum până-n adâncul sufletului. Jumătatea acestei țări nu va putea niciodată guverna cealaltă jumătate. O știe prea bine, și nu mai pretinde să monopolizeze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
importă unde anume și-a aruncat ancora. Pentru el, niciun pelerinaj nu este obligatoriu pentru catolicul roman nu e obligatoriu să meargă nici măcar până la Roma. Pretutindeni, creștinii se sinchisesc să ocupe nu atât terenul cât spiritele și, ajuns în deșert, iezuitul va construi mai degrabă un colegiu decât un turn de pază. Acolo unde exercițiul de musculatură spirituală ține loc de lucrări agricole, creștinul este preocupat să "păzească locurile" și nu să cultive roșii sau să irige deșertul. Pelerinul se plimbă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe care, bineînțeles, nici unul dintre teoreticienii genului nu o vor accepta sau recunoaște. Amoralitatea descrisă, primul, de Nietzsche, În gândirea filozofică modernă, dar, e drept, avându-l ca antecesor nu pe Machiavelli, ci, după modesta mea opinie, pe Întemeietorul Ordinului Iezuiților, (Compania lui Iisusă, fostul Grande de Spania și apoi visător utopic, vroind, spre iritarea oamenilor, dar și a Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu se confunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ambiție ce trădează voința de a Înfăptui un lucru ieșit din comun sau un destin de excepție, să sacrifice totul sau aproape totul În vederea unui singur scop! ( Ne amintim de una dintre devizele atât de discutate și de discutabile ale Iezuiților: „Scopul scuză mijloacele!”Ă Pentru cei care se vor scandaliza de aceste precepte, enunțate nepermis de sumar, voi aminti că nu numai marile mișcări politice ale secolului trecut (de extremă stângă sau dreaptă, la originile lor și mai ales Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aminti că nu numai marile mișcări politice ale secolului trecut (de extremă stângă sau dreaptă, la originile lor și mai ales Înainte de a cuceri putereaă s-au organizat și și-au „triat cadrele” urmând tocmai, unele dintre aceste precepte ale Iezuiților - care, Încă o dată, nu trebuie confundate cu Biblia cinică a machiavelismului! -, dar Însăși „mișcarea christică”, la Începuturile ei, a practicat principiile și comandamentele poporului evreu, ale Talmudului, Thorei și ale Templului, fapt ce până la urmă a dus la condamnarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pacificat propria cetate, Cascia, după ce și-a pierdut familia. Dintre sfinții care au făcut istorie se desprinde figura Ioanei d'Arc, care a însuflețit poporul francez în recâștigarea libertății, și Ignațiu de Loyola, artizanul spiritual al Contrareformei și maestrul misionarilor iezuiți. Nu-i putem uita pe Sfinții militari: Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, sfinții Martin de Tours și Sebastian, care fie au devenit martiri prin recunoașterea unui singur împărat, Hristos, fie au lăsat armele pentru a lupta doar cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este singura scuză a evreilor de a nu-l vedea pe Mesia sosit nu călare pe un cal alb, exclusiv pentru salvarea lor, ci pe un asin pentru a mântui lumea întreagă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski nu este un iezuit spaniol, terifiat de dezintegrarea status-quo-ului, ci ar putea fi personificarea poporului evreu. În ce ne privește pe noi creștinii, trebuie să avem înțelepciunea de a nu face greșeala lor la a doua venire a lui Hristos. Din această perspectivă, profeția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
buni care au știut să preia din diferite izvoare tot ce era mai bun. Au pus în practică o implicare creativă mult mai mare decât în gândirea teoretică. Confruntând viața cu scrierile lor, descoperim o rădăcină comună destul de precisă: prezența iezuiților în formarea lor sacerdotală. Pe de altă parte, chiar și fondatorul seminarului, cardinalul Agostino Valier (+1606), se inspirase din metoda iezuitică în formularea așa-ziselor «Reguli ale Sfântului Carlo Borromeo». Chiar și în ratio studiorum a seminarului vedem amprenta iezuită
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fost prietenul sfinților Carlo Borromeo (1538-1584) și Filippo Neri (1515-1595), de la care s-a inspirat pentru reforma Bisericii veroneze, care trebuia să treacă neapărat prin formarea spirituală, morală și culturală a viitorilor preoți. Succesorii săi au încredințat seminarul dintru început iezuiților, apoi Părinților Somaști și iarăși iezuiților. Cu episcopul Giovanni Morosini (1772-1789), seminarul din Verona a dobândit o formă structurală adecvată. Dar doi episcopi, în chip deosebit, s-au implicat pentru creșterea și organizarea seminarului: monseniorul Avogadro și monseniorul Lirutti. Datorită
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Filippo Neri (1515-1595), de la care s-a inspirat pentru reforma Bisericii veroneze, care trebuia să treacă neapărat prin formarea spirituală, morală și culturală a viitorilor preoți. Succesorii săi au încredințat seminarul dintru început iezuiților, apoi Părinților Somaști și iarăși iezuiților. Cu episcopul Giovanni Morosini (1772-1789), seminarul din Verona a dobândit o formă structurală adecvată. Dar doi episcopi, în chip deosebit, s-au implicat pentru creșterea și organizarea seminarului: monseniorul Avogadro și monseniorul Lirutti. Datorită lor, seminarul din Verona din prima
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
despre suferința și agonia acelor frați în suferință. În zona parohiei, la marginile dinspre Parcul Lambro, în localitatea Cimiano, era o bisericuță veche din secolul XIV, cu o anexă stabilă. O perioadă a fost locul Exercițiilor Spirituale ținute de preoții iezuiți. Trecând în proprietatea orașului Milano, a devenit Școala Agrară Feminină. În 1943 școala a fost închisă, iar clădirea ocupată de multe familii dispersate. În jurul bisericuței se regrupaseră căsuțe de muncitori și de țărani. Zona era destul de departe de parohie și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
II, patrimoniul comun al Bisericii. Chiar dacă, așa cum a profețit don Calabria, au trebuit să treacă mai întâi ani de lipsă de înțelegere, suferințe și ostilități. Părintele Lombardi a murit la 14 decembrie 1979. Părintele Mondrone Spre sfârșitul anilor '30, preotul iezuit Mondrone, directorul prestigioasei reviste Civiltà Cattolica, se afla în trecere prin provincia venetă. I-au vorbit despre don Giovanni Calabria: «E bine ca tu să-l cunoști. Nu ți se întâmplă des să cunoști în sfânt în viață! - îi spuse
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Mondrone i-a deslușit gândul. Din acest articol a extras un compendiu, pe o foiță, cu titlul Una voce che grida (Un glas care strigă). Italia era, pe atunci, ruptă în două părți de frontul Tosco-Emiliano (linia gotică). La Roma, iezuiții au tipărit mii de copii pentru sudul Italiei, iar don Calabria a tipărit tot atâtea copii pentru nord. Părintele Mondrone a elaborat și alte articole care atingeau necontenit același subiect. Înainte de a le supune tipăririi, le trimitea spre examinare lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]