827 matches
-
ar fi interesat. Regretăm totuși că nu am putut folosi după vrerea noastră periodice precum: Timpul, Lupta, Epoca, Națiunea ș.a., pe care adeseori am fost nevoiți să le străbatem, în condiții incredibile pentru o țară civilizată, cu ajutorul unor microfilme aproape ilizibile, primejduindu-ne sănătatea ochilor. Pentru informarea mai completă a cititorului am adăugat la sfârșitul fiecărui volum o Addenda cuprinzând, într-un prim compartiment, fragmente eliminate de Bacalbașa cu prilejul preluării materialului din ziar în volum sau relatări prezentate în Adevărul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Cert este că mereu lumea cea mare se schimbă și, alături de ea, lumea cea mică, din lăuntrul omului, se schimbă, iar literatura de acum două mii de ani sau, mai apropiată, de acum cinci sute de ani, este adeseori pentru noi ilizibilă, este de nepătruns ca o cetate scufundată în mare și pentru anumite opere avem nevoie de călăuze textuale care să ni le "traducă". Dezvoltarea aceasta tehnologică uluitoare a făcut ca și limbajele să se perimeze accelerat: sub presiunea inovațiilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte mult astăzi, cu excepția lui Nichita Stănescu, ei fiind practic niște poeți ilizibili, penibili și plicticoși la maximum. Lirismul nu se reinventează decât după o descindere în trecutul unei arte: lirismul marilor italieni din acest veac, Ungaretti, Montale, Quasimodo, Saba, e întemeiat pe redescoperirea liricilor antici, greci și latini, de la ei au reînvățat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capcane, se înțelege. Până la urmă și tinerețea și bătrânețea nu sunt decât una și aceeași parte în a fi "vinovat" și de a rămâne inocenți. Această ambiguitate a poveștii nu face decât să o ducă pe mai departe "întru totul" ilizibilă pentru "apărare și acuzare". Tinerețea nu face decât să acuze și să manipuleze bătrânețea care la rândul ei nu face decât să ia apărarea tinereții în numele... unei tinereți ce plătește tribut maturizării. Eu în șaizeci de ani am iubit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
veleitarism. (Multe din acestea inventariate necomplezent în Istorie). Altminteri, dacă urmărim opiniile lui Manolescu însuși, ele diferă (dar nu radical) de candorile lui Paleologu. Amândurora le e specifică, dacă nu tactica sofismului, măcar oroarea de clișeu. Dramaturgul Iorga se dovedește ilizibil, dar, s-ar spune, numai de la un moment încolo, de vreme ce, premergător acestui verdict, teatrul lui are parte, totuși, de un comentariu aplicat: "Iorga a publicat și douăzeci de drame, în versuri ori în proză, toate în cinci acte, puține puse
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
aceea creatoare, care ar merita să fie mai bine cunoscută publicului." (pag. 915) Cazul reprezentat de dramaturgia lui D.R. Popescu aruncă în deplină caricatură chestiunea raportului dintre lumina tiparului și luminile rampei. De puține ori Manolescu se exprimă mai tranșant: "Ilizibile sunt de exemplu piesele de teatru. Un critic a numărat mai demult vreo patruzeci, astăzi sunt aproape cincizeci. Marian Popescu le-a tratat separat într-o monografie. Autorul se arată generos cu eventualii regizori, recomandându-le să pună în scenă
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
director, patron fiind celebrul, pe atunci, Pamfil Șeicaru. M-am grăbit să copiez manuscrisul și să trimit bizarului admirator originalul. Am aflat abia târziu de la Zaharia Stancu că trebuia să fi fost Dinu Nicodin, prieten bun cu criticul, scriitor încifrat, ilizibil, om foarte bogat și de o cruzime rafinata cunoscută numai de puțini, care explică pesemne plăcerea pe care i-o făcusem eu cu uciderea minuțioasă și crudă a "calului" meu. Prin 1952, mă aflam la Tușnad într-un prim concediu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
zicând de azi, iar mâine (așa-zicând din nou), anume într-o altă manvatara, a doua de acum «înainte», conștiența noastră, cea de azi, va fi și ea una de tip serafimic.“ (Ioan Buduca) Sunt unii medici care scriu rețete ilizibile, pentru a crea impresia că dețin adevăruri inaccesibile altora și a-i intimida pe pacienți. O asemenea utilitate au și textele literare obscure. Parada de știință. Asigură ratarea cărților de critică literară. Iat-o pe Mariana Neț comentând, într-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tărâmurile poeziei. P.S. Cartea este ilustrată cu desene (de Liviu Vlad) reprezentând biserici, arbori și femei goale. Cititorul care examinează suspect de mult timp aceste desene poate pretinde că este interesat de biserici... Galimatias Rețetele date de unii medici sunt ilizibile. Grafia încâlcită are scopul de a-i intimida pe pacienți, creându-le impresia că țin în mână documente emise de o instanță ocultă. În mod similar procedează unii scriitori. Compun texte ininteligibile ca să-i intimideze pe cititori. Un autor din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urmare, pe mine, nici măcar nu se poate spune: am fost amăgiți! Nu, noi ne-am lăsat amăgiți, eu m-am lăsat amăgit. Dar, dacă ceapa ar putea să spună și ea ceva, ar murmura peltic, indicând pasaje ce au devenit ilizibile: dar n-ai de ce să-ți faci griji, n-ai fost decât un băiat prost, nu ai făcut nimic rău, n-ai denunțat pe nimeni, nici un vecin care mai risca să spună bancuri cinice cu Göring, grasul ăla de mareșal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a numit „culpă colectivă“? Oare se poate ca suferința mea să se fi deghizat numai în lipsa părinților și a patriei, care îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de vreo ucenicie. N-am depus nici o cerere la vreun birou de înregistrare pentru refugiații din Est și pentru sinistrați. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații goale printre pasaje de text ciuntite. Doar dacă nu cumva interpretez lucrurile ce se sustrag ca ilizibile, și mi le potrivesc eu cumva... În amintirea mea acoperită de un moloz altfel sortat, am făcut-o sau vreau să o fi făcut pe Inge să râdă, nu mai știu cu ce, dar ea pe mine nu; fiindcă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
afla. Nimic nu tensiona însă chipul destins al lui Filip. Din timp în timp, își scotea carnetul cu scoarțe negre, se apleca deasupra lui pentru a-l feri de picăturile de ploaie și nota câte ceva, cu un scris mărunt și ilizibil: "Claustrofobia se manifesta anume în locuri intime și închise, unde suntem obligați să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
propunerea. Se uita la o bucată de hârtie îngălbenită care fusese prinsă cu o piuneză de un perete. Era o fotografie dintr-un ziar - fotografia unui bărbat în fața unei clădiri. Avusese și un comentariu, dar hârtia putrezise și textul devenise ilizibil. O strigă pe Mma Potsane să vină lângă ea. — Cine-i bărbatul ăsta? Mma Potsane se uită cu atenție la fotografie, ținând-o aproape de ochi. — Îmi amintesc de bărbatul ăsta, răspunse ea. Și el a lucrat aici. E un motswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spațiu criptic. „Adevărata poveste e numai pentru autor”, ți-ai notat în jurnal. Cineva, intrând în camera ta, a văzut harta Stațiunii, însemnările de pe margini, din centru, de peste tot. Scrise tot mai mărunt, de-a lungul, de-a latul, aproape ilizibile unele. „Dă-mi și mie un fragment din roman, să-l public în revista mea”, ți-a zis. „Doar întregul, când va veni vremea!” Flatat, vei accepta. De bună seamă, Castelanul este inițiat în tainele magiei egiptene. Are un papirus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-a întrebat ce-or să zică oamenii? Ai vrut, odată, totuși, să creezi o punte. I-ai propus editorului să-ți publice manuscrisele în facsimil. Nedactilografiate. Așa să-ți apară cărțile. Cititorul să descifreze singur textul masacrat de modificări, ilizibil pe anumite porțiuni; să caute pasajele anulate, cuvintele șterse, intercalările; să facă, în manieră proprie, o analiză grafologică. Bibliofilă. Detectivistică; să aibă posibilitatea revelației. Pătrunderii. Decepției. Litera rece a tiparului dezvoltă distanța; doreai apropierea. Ai primit un răspuns negativ. „Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu Janasen. Complexitatea implicată prin această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mele în acest sens precis și circumscris; ea nu atinge problematica „non-finitului“ în arta și în literatură, care este altceva. Mai bine-zis, aici nu este vorba de „non-finit“, ci de „finitul întrerupt“, de „finitul al cărui sfârșit este ascuns sau ilizibil“, fie în sens literal, fie în sens metaforic. (Mi se pare că undeva spun: „trăim într-o lume de povestiri care încep și nu se sfârșesc“.) 2) E, oare, adevărat că aceste incipit-uri se întrerup? Unii critici (vezi Luce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio, că aici era una dintre ascunzătorile Ludmilei, Uzzi-Tuzii pare să arate prin gesturi cât de redus e biroul lui, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în unele rame se află figuri tăiate din ziare, una încadrează o veche scrisoare ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă nu e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți goi într-o parte, supraîncărcați în alta, de parcă ai dori să concentrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rapide și enervante. Primiți un cupon cu 15% reducere la următorul tratament. — Mulțumesc, dar mă grăbesc, minți Leigh aproape zâmbind în sinea ei (aproape) când realiză că probabil jumătate din ce spusese în ultimele zile era neadevărat. Mâzgăli o semnătură ilizibilă pe cuponul cadou, lăsă un bacșis de douăzeci și cinci la sută cash fiindcă se simțea vinovată că nu fusese mai comunicativă cu terapeuta și ieși pe ușă înainte ca pocnetul unui alt balon de gumă să o determine să comită vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sarcini suplimentare de făcut, de care n-are chef să se ocupe el. De fapt, toți partenerii o fac. Chiar și Arnold. Foarte adesea nici măcar nu-mi spun, se mulțumesc doar să arunce dosarul pe biroul meu cu nu știu ce memo ilizibil deasupra și să așteaptă ca eu să le rezolv. — E vreo problemă ? Mijește ochii la mine. — Sigur că nu, spun cu un ton foarte vioi, pot-s-o-fac, de viitor partener. Ne vedem la ședință. În timp ce iese cu pași mari, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cupolă a lumii, vedem curb, da, cu siguranță rotunjimile sunt făcute pentru a nu răni palmele zării, ale vântului, altfel nu ar mai curge apele și chiar scrisul pe pagini ar fi colțuros, iar Autorul un maestru cioplitor de hieroglife ilizibile. Miorița, în brațe, stă lipită de mine și plânge pentru că eu merg pe stradă și ea numără pașii, 1, 2, 3, 4, gata, unghiul de 90 de grade și iar 1, 2, 3, 4, sunt liberă, dar sunt tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]