1,461 matches
-
Există în Franța o puternică împotrivire față de logica bazată pe costuri și beneficii, care urmărește ca unui program să-i corespundă rezultate măsurabile pentru a asigura folosirea corectă a fondurilor publice. Această logică privine totuși, în linie dreaptă, din filosofia iluministă. O referință filosofică a acestui curent de gândire este, în criminologie, Hume (Sparks, 2005), care consideră că "omul înțelept" își reglează comportamentul după încercările cu care este confruntat (de unde principiul umanist al acțiunii publice bazate pe evidența evaluativă) și care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Martin Griffiths (1992: 159) merg chiar pînă la a susține că realismul constă pur și simplu în susțineri negative. Într-adevăr, filosofic vorbind, realismul nu poate fi conceput în afara raportului său cu o poziție idealistă anterioară, poziție profund îndatorată universalismului iluminist și teoriei politice a democrației (Walker 1993a: 22, 42, 77, 86). Totuși, această primă dezbatere este parte integrantă a gîndirii realiste și ca atare este relevantă pentru multe dintre dezvoltările ulterioare ale disciplinei. Pentru cineva care urmărește să elucideze poziția
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care nu crede în știri, în declarațiile persoanelor publice, care se îndoiește de regulile societății... Vede escrocherii peste tot. Jacob Brackman, The Put-On (1971) Nu avem încredere nici măcar în propriile „cunoștințe”. Citiți-i pe cei mai luminați gânditori ai perioadei iluministe, care au scris cu doar puțin mai mult de două secole în urmă, și veți fi uimiți de încrederea lor. Ei vedeau o lume newtoniană care funcționa precum o mașinărie. Dacă înțelegi cum se mișcă părțile, poți prevedea orice. Omenirea
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
al tuturor celor care au condus Basarabia în acești ani (Mircea Ivanovici Snegur - „pe care ni l-a trimis chiar Dumnezeu”; Andrei Nicolaevici Sangheli - ctitor de biserici și de monumente folclorice, cum ar fi compoziția „Badea Mior”; Petru Chirilovici Lucinschi - „iluminist” - o lumină care ar proveni de la rugul în care se aruncau, prin ’68, unele „tipărituri dușmănoase”) i s-au alăturat succesiv și alte voci ale „oamenilor de cultură și artă”. Ei s-au constituit în grupuri de „săritori la nevoie
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
sinucigaș. Un manual Întreg de martirologie n-ar fi suficient pentru a-i denunța pe toți cei care au aprobat supliciul, după cum penitenții nu fac decât să experimenteze, Într-un ritm mai lent, experiența auto-distrucției. Prin intrarea a doi titani iluminiști În această querelle des suicidés - Montesquieu cu Scrisorile persane și Rousseau cu Julie sau Noua Eloiză -, balanța se Înclină În favoarea celor care scot sinuciderea din categoria gesturilor reprobabile. Cuvintele lui Saint-Preux, amantul dezamăgit, au devenit un fel de deviză a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de epocă, moartea voluntară e o formă paroxistică a trăirii sentimentului tragic al vieții, după cum ar putea spune Unamuno. Sinucigașul e predispus la mărturisire, iar actul fatal a Însemnat epuizarea ultimei posibilități de a găsi canalele comunicării. Articolul din Enciclopedia iluministă explică sinuciderea În termeni pe care avea să-i reia mai târziu Durkheim, extinzând investigația sociologică până la ultimele consecințe. În Anglia, susțin enciclopediștii, se sinucid mai ales cei din clasele de sus, din plictiseală și din capriciu. În Franța, sinucigașii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sex"4. Pentru acești critici Yourcenar își trădează sexul prin incapacitatea ei de a alege femei ca protagoniști ai operei sale. Hadrian, Zenon, Alexis și Nathanaël: toți sunt bărbați. Protagoniștii marilor sale eseuri didactice sunt bărbați: Michelangelo, Dürer, Ruysdeal, Piranesi Iluministul, Thomas Mann, romanii eroici și alții. Autorii pe care i-a venerat (Euripide, Pindar) și scriitorii pe care i-a tradus (Cavafis, Henry James) au fost bărbați ca și majoritatea celor care au influențat-o. Chiar predecesoarele pe care le-
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
căci insula unde se produce naufragiul corabiei Virginia nu mai este situată în Ocanul Atlantic, ci în Ocanul Pacific. Din punct de vedere formal, Tournier păstrează doar aparent trăsăturile speciei pe care Daniel Defoe o inaugurase în istoria romanului englez iluminist, și anume romanul de aventuri. Căci, în măsura în care Vineri sau limburile Pacificului reia fidel episoade existente în Robinson Crusoe, putem vorbi de o rescriere secvențială a romanului de aventuri englez de la începutul secolului al XVIII-lea. Însă, ținând seama de faptul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Robinson, departe de a se simți mișcat de vreo nevoie de a munci, cade pradă unei letargii care-l apropie de experimentarea ritmurilor elementare (în subtext ne este, nu o dată, sugerată nebunia personajului). Tot "lenevirea" insulară îl distanțează de necesitatea iluministă de a civiliza locurile pe care le descoperă. Primele luni petrecute pe insulă ni-l înfățișează lipsit de orice inițiativă, vegetând în apropierea oceanului pe care îl contemplă în așteptarea unui vapor care să-l salveze și meditând proustian asupra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fundamentală, anume "dezvățarea" de toate prejudecățile dobândite, paradoxal, prin educație, care-l încorsetează și-i îngrădesc posibilitatea de a se autocunoaște. Și, chiar dacă nu sunt puține scrierile care fac referire, sub o formă sau alta, la modelul livresc oferit de iluministul englez (ajungându-se chiar la derivarea unei serii semantice de la numele protagonistului, în interiorul căreia substantivul comun robinsonadă denumește fie o povestire având în centrul atenței naufragiați, fie o fantezie în care individul se refugiază, ostracizat, pentru a respinge lumea și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reciproc" [Noiriel, 1992, p. 89]. Această interpenetrare între aristocrație și elită burgheză a avut consecințe asupra ambelor grupuri sociale, burghezia adoptând moduri de viață și valori ale aristocrației. Dar anumiți membri ai nobilimii fuseseră câștigați, chiar înainte de Revoluție, de filosofia iluministă. Dezvoltarea acesteia îi datorează mult unei anumite fracțiuni din cadrul nobilimii. "După 1760, noțiunile de valoare și onoare, care definiseră până atunci specificul nobiliar, sunt înlocuite cu o noțiune nouă, cea de merit, valoare burgheză tipică pentru generația a treia, pe
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
2. România și relația stat-Biserică în privința protecției copilului Relația stat-Biserică a devenit una foarte discutată și extrem de sensibilă atât pentru Uniunea Europeană, cât chiar pe întreg cuprinsul mapamondului. Procesul de decreștinare 9 a Europei a început de mult, chiar din perioada iluministă 10, dacă nu chiar mai devreme la anumite popoare, și a adus cu sine laicizarea în mare parte a statelor lumii. Astfel că, cea mai mare parte a statelor lumii, mai devreme sau mai târziu, s-au rupt totalmente de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
gustul și ideile. Această emulație ar putea fi de folos literaturii."46 Fénelon intuiește pe deplin fertilitatea unei astfel de polemici. În acest sens, repercusiunile Disputei dintre Antici și Moderni au vizat deschiderea către un nou tip de ideologie cea iluministă. Dincolo însă de trecerea spre o nouă etapă literară pe care o marchează invariabil astfel de conflicte, acestea au totodată rolul de a scoate în evidență mai pregnant și principiile ideologiei care este contestată căci orice antinomie, orice dihotomie, presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sub pecetea a ceea ce criticul francez a numit "criza conștiinței europene". De altfel, 1715 (care reprezintă anul morții lui Ludovic al XIV-lea) este considerat în mod frecvent punctul de răscruce a celor două epoci literare cea clasică și cea iluministă. Aceasta este însă din nou o exagerare pe care nevoia reperelor o induce, deoarece data în sine are o relevanță sporită doar în spațiul francez, fiind aproape nesemnificativă pentru istoria literară engleză, germană etc.96 Desigur, Franța domina atunci destinele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care diversele tendințe culturale (barocul, clasicismul, luminile) "se îngrămădesc parcă una într-alta în chip necesar." În această ordine de idei, mai precaut ar fi poate să afirmăm pur și simplu că granițele dintre cele două mari epoci (clasică și iluministă) sunt extrem de fluide, fiind aproape imposibil de a stabili cu exactitate liniile de contur care le despart. Această situație neclară se datorează parțial și faptului că iluminismul din punct de vedere literar și chiar filosofic nu se naște polemic față de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
semnificative ni se par cele aparținând lui Voltaire datorită prestigiului colosal pe care îl are în epocă autorul lor. În diversele clasificări făcute în istoriile literare sau manuale, Voltaire după adevăratul său nume François-Marie Arouet -, este invariabil trecut în rândul iluminiștilor. Această plasare corespunde întru totul cu principiile filosofice, sociale și politice ale marelui scriitor, dar contravine parțial viziunii acestuia asupra actului literar, mai ales cel dramatic. Prin apologia făcută în nenumărate rânduri lui Boileau sau Racine, prin îndârjirea menținerii regulii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
condițiile istorice particulare care au generat-o.136 În acest sens, se afirmă că diferențierea de modelul francez nu reprezintă decât o altă fațetă a aceluiași curent literar, concluzionându-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului iluminist și sentimentalist burghez."137 Se observă, totuși, în această afirmație amestecarea a trei tipuri de viziuni estetice și anume cea clasică, iluministă și romantică (prin aluzia făcută la sentimentalism), ceea ce demonstrează până la urmă impuritatea epocii. Oliver Elton în studiul său
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
altă fațetă a aceluiași curent literar, concluzionându-se că "a existat un puternic clasicism englez, purtând pecetea spiritului iluminist și sentimentalist burghez."137 Se observă, totuși, în această afirmație amestecarea a trei tipuri de viziuni estetice și anume cea clasică, iluministă și romantică (prin aluzia făcută la sentimentalism), ceea ce demonstrează până la urmă impuritatea epocii. Oliver Elton în studiul său despre "epoca augustană", așa cum numește autorul perioada de la 1660 până la jumătatea secolului al XVIII-lea, extinzând denumirea asupra întregului spațiu cultural european
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin credință, poate ajunge și se poate adeveri la Adevărul Marelui Suflet, dincolo de conjuncturi, conjecturi sau evenimente. Adevărul Sinelui nu este relativ. Avem nevoie și de absolut. 2.6. "MOARTEA OMULUI" ? Franța a dat lumii două categorii mari de filosofi : iluminiștii, enciclopediștii legați de revoluția franceză, raționaliștii și stîngiștii (Descartes, Diderot, Voltaire, Rousseau) și cei din a doua jumătate a secolului al XX-lea : existențialiști (Sartre, Malraux, Camus), dadaiști (Tzara), suprarealiști (Breton, Eluard, Deleuze, Foucault, Baudrillard) și noi fenomenologi (Henry, Bruckner
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Marcuse, Max Horkheimer ș.a., Habermas este și el un gînditor de extracție marxistă, contribuind la cristalizarea așa-numitei "teorii critice asupra societății", încercînd totuși, treptat, să se distanțeze și să se preocupe de o reînnoire a gîndirii politice și filosofice iluministe, deși preocupările sale sunt foarte vaste, de la sociologie la etică, de la drept la analiza limbajului, de la bioetică (împotriva clonării) la politică europeană. Pentru Habermas, rațiunea nu are nici natură proprie, nici esență, ea e mai curînd un proces care ține
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
eu tot nu văd cum niște mijloace tehnice pot rezolva problemele grave, morale, politice, economice etc. cu care se confruntă umanitatea. Nu utopismul sau optimismul în sine constituie problema, ci inadecvarea lor la realitate, lipsa unui atribut foarte drag acestor iluminiști, și anume raționalitatea. Credința în tehnologie nu poate deveni, sub nici o formă, o cvasireligie. De ce ? Pentru că-i lipsește emoția, de pildă. Și morala. Și dragostea... 3.5. ECONOMIE ȘI CULTURĂ Reconfigurarea puterii în jurul economiei ridică, printre altele, cîteva probleme culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dezbaterii publice, unii devin nostalgici după timpurile comuniste, altora le sună bine și cred că i-ar prinde calificativul de liberal. Ar trebui să spunem mai întîi că, spre deosebire de ce spuneau Marx și autorii Constituției americane, inspirați de același fior iluminist generat de revoluția franceză și de cei care au pus-o la cale, omul nu se naște liber. El vine deja cu niște predispoziții, cu niște apriorisme, se naște într-o familie, într-o comunitate unde întîlnește imediat tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
1575 și 1605, această din urmă dată fiind cea a ediției complete. Deși copii ale acestui text circulă mult timp în manuscris fără a cunoaște totuși o largă răspândire, el este tipărit pentru prima oară în versiune ebraică de un iluminist evreu, Letteris, în 1852, la Viena. Va deveni apoi o sursă importantă pentru istoria secolului al XVI-lea. Traducerea germană apare în 1858 la Leipzig. Publicarea în franceză i se datorează lui Julien Sée și se produce în 1881. Evident
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu-i mai puțin adevărat că, începând cu secolul al XVIII-lea, problema fericirii capătă o semnificație nouă și o importanță deosebită în peisajul vieții intelectuale și culturale. Luptând contra tezei coruptibilității naturii umane, reabilitând epicurismul, plăcerile și pasiunile, filosofii iluminiști au ridicat fericirea terestră la rangul de ideal suprem. Din carte în carte, s-a ajuns la enunțarea aceluiași postulat: omul s-a născut pentru a fi liber și fericit. Prima dintre legile „naturale”, căutarea fericirii, apare ca fiind activitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individului (Bowdenxe "Bowden, Peta", 1997). Această etică a „grijii” a servit ca metodă de rezistență în fața conducerii despotice, prin crearea unor relații umane mai calde în cadrul comunităților. Acest cod etic de tip Gemeinschaft a devenit ținta atacurilor sistematice ale forțelor iluministe și de democratizare, deoarece folosește un discurs patriarhal și evită să pună sub semnul întrebării puterea absolută a conducătorilor tradiționali. Cea mai obișnuită formulă după care s-a derulat democratizarea în societățile democratice ale secolului XX combină instituțiile publice oficiale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]