2,060 matches
-
fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Se stinge după patru ani de suferință. A mai colaborat cu versuri, articole de istorie literară, cronici și recenzii, note polemice la „Revista Orăștiei”, „Foaie literară” (Orăștie), „Familia” „Tribuna literară”, „Epoca”, „Minerva literară ilustrată”, „Revista politică și literară”, la cotidianul „Seara” (1910-1916), la „Românul”, „Conservatorul”, „Universul” ș.a. A folosit și semnăturile Ascanio, I. Radu. Ca istoric literar, S. a fost animat de o unică pasiune, aceea de a cerceta viața și de a descifra
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
Călăuza bibliotecarului” și „Îndrumătorul cultural” (1948-1957), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul Idolii de lut, îi apare în 1935. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde e secretar de redacție), „Muguri literari”, „Meșterul Manole”, „Universul literar”, „Înmuguriri”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
entuziastă, S. desfășoară o variată activitate publicistică, concretizată în culegeri de folclor, scrieri literare, precum și în câteva articole de atitudine împotriva războiului, propune soluții pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, pledează pentru emanciparea femeii. Colaborează la „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tribuna”, „Universul”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Viața literară”, „Dochia”, „Gazeta săteanului”, „Viitorul româncelor” ș.a., semnând uneori numai cu prenumele Odorica. În 1893 scoate, la Iași, revista de literatură și folclor „Rândunica”, suportând, timp de un an, aproape toate cheltuielile. Căsătoria cu poetul Jean Boniface Hétrat
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Marian. Alte contribuții (Nașterea la români și Înmormântarea la români), anunțate de S. în 1892 și în 1906 ca fiind în curs de apariție, au rămas în manuscris. Fragmente din aceste lucrări au apărut în revistele „Rândunica”, „Dochia” și „Lumea ilustrată”. Creația literară proprie, mai puțin însemnată, cuprinde note de călătorie, poezii, nuvele, prelucrări după legende populare și piese de teatru. Mai izbutit este volumul epistolar Călătorii prin Țara Românească, în care S. zugrăvește oameni și locuri, consemnează obiceiuri și credințe
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
Justin Popfiu, Petru Bran, Ioan Papiu, Laurențiu Pop și Victor Rusu. Aici George Barițiu colaborează cu un studiu de literatură, Romanele, în care încearcă o definiție a speciei. Subliniind nevoia de biblioteci populare, Grigore Silași propune să se editeze „catehisme ilustrate”, așa cum sunt cele numite „weberiane”, care se tipăreau la Leipzig. Tot el, într-un apel, îndeamnă tinerii poeți să urmeze exemplul lui Vasile Alecsandri. R. Z.
SIONUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289702_a_291031]
-
licența. Va funcționa ca profesor secundar. Debutează în 1919, în „Gazeta de duminecă” din Șimleu Silvaniei, iar editorial cu placheta De vorbă cu mine, apărută în 1924. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Familia”, „Patria”, „Brașovul literar”, „România nouă”, „Viața ilustrată”, precum și la reviste și ziare din București: „Viața literară”, „Gândirea”, „Vremea”, „Adevărul literar și artistic”, „Da și nu”, „Viața de azi”, „Floarea de foc”, „Sfarmă-Piatră”, „Rampa”, „Cuvântul”, „Curentul”, „Epoca”, „Universul”, „Semnalul”. În anii ’60 e prezent în „Tribuna” și „Steaua
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
în câmpul culturii: „sensul cognitiv al autenticității”, fecunditatea spiritului polemic, concepte ca noocrație, substanțialism, convergențe și delimitări, reacții semnificative față de Henri Bergson și Edmund Husserl, Marcel Proust, Luigi Pirandello, Paul Zarifopol, Panait Istrati. Dramaturgul e văzut ca anticipând o opțiune ilustrată ulterior de Albert Camus și Jean-Paul Sartre. S. subliniază sinteza moral-cognitivă în configurația și în tensiunile destinelor de prim-plan, într-un „teatru de cunoaștere”, ferit de riscul uscăciunii disertative. Când este cazul se replică unei opinii critice nedrept ironice
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
SĂPTĂMÂNA ILUSTRATA, revista apărută la București între 1 ianuarie și 6 iunie 1893. Condusă de Lăură Vampa (directoare) și Eugen Vaian (redactor-șef), publicația se situează printre acelea care au arătat simpatie pentru ideile estetice ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, fără să se
SAPTAMANA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289480_a_290809]
-
SĂPTĂMÂNA ILUSTRATĂ, revistă apărută la București între 17 mai 1917 și 2 octombrie 1918. Prim-redactor: M. Sărățeanu (pseudonim al avocatului M. Zelțer). Publicație socio-culturală de orientare progermană, S.i. este editată în timpul ocupației capitalei țării de către trupele germane. Țelul publicației este
SAPTAMANA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
care aceștia s-ar fi gândit la aplicarea unui nou „fapt Împlinit”. Diplomația franceză a exagerat, probabil, intenționat ecoul unor tatonări românești. Așadar, anul 1868 a marcat o răcire a relațiilor româno-franceze, din cauza deschiderii României spre Rusia și Prusia, situație ilustrată și de o notă diplomatică franceză din 5 februarie 1868, pe care Carol a respins-o ca fiind jignitoare <ref id="17"> 17 D’Avril c. Moustier, București, 24 martie 1868, MAE - AD Turquie-Bucharest, vol. 31, f. 126, la ANIC
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
în utilizarea inferențelor Metode: conversația euristică, exercițiul Mijloace de învățămînt : fișe cu exerciții Organizar ea activității: frontală, individuală Desfășurarea lecției Prin activarea informațiilor anterioare, cu ajutorul elevilor se realizează clasificarea inferențelor într-un tablou cuprinzător consemnat pe tablă, așa cum indică schema ilustrată mai jos. Se vor realiza: exerciții de definire a inferențelor după locul pe care îl ocupă în clasificare; exerciții de recunoaștere și de testare a validității diferitelor tipuri de inferențe; exerciții de alcătuire de inferențe după cerințe date; exerciții de
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
românești de la începutul secolului al XX-lea (în colaborare), coordonator Ovidiu Papadima, București, 1976. Ediții: Ieronim G. Barițiu, Din zbuciumul veacului, introd. edit., pref. Vasile Netea, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Ilarion V. Felea, „Revoluția spiritului românesc” (în „Pagini literare”), „Viața ilustrată”, 1935, 1; Septimiu Bucur, „Apărarea civlizației”, „România”, 1938, 34; Nichifor Crainic, „Apărarea civilizației”, G, 1938, 8; Erasm [Petru Manoliu], Despre politică și literatură, „Lumea românească”, 1938, 336; Călinescu, Ist. lit. (1941), 869, Ist. lit. (1982), 956; Nae Antonescu, Ieronim G.
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Prenumele la naștere era Solomon; va adopta oficial pseudonimul, ales, se pare, de I. L. Caragiale, cu prilejul publicării unui poem în „Epoca literară”, în 1896. Utilizase, la începuturile activității literare și publicistice, și alte pseudonime: Endymion, în 1892, la „Lumea ilustrată”, Falstaff, Hâncu, Crayon, Șt. Tomșa. A dobândit cetățenia română, conform legislației din epocă, printr-o lege specială, votată de Senat în 1903, apoi de Camera Deputaților în 1913. A fost tatăl lui Sorin Toma, publicist și memorialist, și unchi, dinspre
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
ideile socialiste și la mișcarea social-democrată. Debutează ca poet în 1894. Redactor al oficiosului social-democrat „Lumea nouă”, răspunzând o vreme de suplimentul „Lumea nouă literară și științifică”, va colabora, de-a lungul vremii, cu versuri sau cu publicistică, la „Lumea ilustrată”, „Revista ilustrată”, „Foaia interesantă”, „Povestea vorbei”, „Soarele”, „Gazeta săteanului”, „Vieața nouă”, „Drapelul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Flacăra”‚ „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Era nouă”, „Adam” ș.a. Primul volum, Poezii, îi apare în 1926, fiind distins cu Premiul
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
și la mișcarea social-democrată. Debutează ca poet în 1894. Redactor al oficiosului social-democrat „Lumea nouă”, răspunzând o vreme de suplimentul „Lumea nouă literară și științifică”, va colabora, de-a lungul vremii, cu versuri sau cu publicistică, la „Lumea ilustrată”, „Revista ilustrată”, „Foaia interesantă”, „Povestea vorbei”, „Soarele”, „Gazeta săteanului”, „Vieața nouă”, „Drapelul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Flacăra”‚ „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Era nouă”, „Adam” ș.a. Primul volum, Poezii, îi apare în 1926, fiind distins cu Premiul „Ion Heliade-Rădulescu
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
un echilibru urmărește să realizeze T. între literar și extraliterar. În ceea ce privește partea literară, se publică poezii de D. Ciurezu, Victor Felea, Nichita Stănescu, Adrian Popescu, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu, Ion Mircea, Dumitru Chioaru. Proza, mai puțin ilustrată, va fi semnată de D. R. Popescu, Mira Preda, Mircea Ciobanu, Rodica Braga sau Ștefan M. Găbrian. Cronica literară e susținută la început de tandemul Mircea Tomuș - Titu Popescu, ulterior de Mircea Braga și Dan C. Mihăilescu. Recenzii scriu - fără
TRANSILVANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290241_a_291570]
-
precursor al lui Urmuz. La T.B. au colaborat, sporadic, Al. Vlahuță, Carol Scrob, Eugen Vaian, Traian Demetrescu, St. O. Iosif, Al. Bogdan-Pitești. Lui George Coșbuc i se publică, în februarie 1892, poezia O istorie veche, apărută mai întâi în „Lumea ilustrată” din decembrie 1891, multe din paginile gazetei cuprinzând, de altfel, reproduceri din alte periodice. R. Z.
TURNU BABILON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
egida filialei basarabene Astra și a Fundației Culturale Regale. Un rol însemnat în restructurarea și dinamizarea vieții intelectuale și literare din Basarabia o au și periodicele culturale scoase de T. ca editor, director sau redactor: „Moldova de la Nistru” (1920-1925), „revistă ilustrată”, unde asigură direcția literară, „Pe drumuri nuoi” (1924), „revistă literară, socială și pedagogică”, „Raza” (1931-1944), săptămânal „al conștiinței românești”, la care se află alături de preotul Vasile Țepordei, „Itinerar” (1938-1940), profilat pe „literatură și artă”, în continuarea preocupărilor de la „Poetul”, aici
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
Popa, revista „Însemnări ieșene” și este ales membru corespondent al Academiei Române (mai 1936). Debutează în 1904, încă de pe băncile liceului, la revista umoristică „Belgia Orientului”, sub semnătura Top, cu poezia intitulată M-am procopsit. Publică în „Dumineca”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viața românească” (unde se afirmă efectiv și unde îi apare, începând din 1909, cea mai mare parte a operei), „Viața socială”, „Teatrul” (1912-1913, unde este redactor), „Lumina”, „Însemnări literare”, „Lumea”, „Bilete de papagal”, „Adevărul literar
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
în fapt, artelor plastice, în timp ce altele - „oniromanciile obsesionale” - trimit la literatură și metaliteratură. Dar primele sunt descrise în cuvinte, textele parvenind la condiția poeziei (La Connaissance des temps) sau la aceea de manifest, de discurs teoretizant, iar celelalte sunt ori ilustrate, ori dau impresia de experimente „aplastice”. Notă aparte fac Le Plaisir de flotter, în care predomină relatarea unor vise și deliruri, și Le Même du même, un fel de eseu abordând fenomenul visului. Totul se întemeiază, precum se declară în
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
lui Constantin Virgil Gheorghiu La Vingt-cinquième heure și prin intuiția certificată de timp că „ne aflăm în fața unei cărți menite unei cariere mondiale”, Mircea Eliade îi acordă girul și susținerea sa generoasă tânărului scriitor compatriot . Creația literară propriu-zisă este sporadică, ilustrată doar prin republicarea unor grupaje de versuri (C.V. Gheorghiu, Rugăciune pentru aviatorii căzuți). Articole, știri și informații apărute la rubricile „Însemnări”, „Culturale”, „Revista presei”, „Diverse”, nesemnate, surprind numeroasele aspecte ale degringoladei declanșate de noua orânduire de stat în viața politică
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
în redacția gazetelor „Adevărul”, „Ilustrațiunea română”, „Românul”, „Țara”, „Liga ortodoxă” și „Bucarest”, întreținându-se din scris. În 1896-1897 editează cotidianul politic și literar „Pressa”, după ce în 1893, vreme de câteva luni, scosese alături de soția sa, scriitoarea Laura Vampa, revista „Săptămâna ilustrată”. A mai iscălit cu inițialele numelui și cu pseudonimul Șt. Scurtu. Bun cunoscător al limbii franceze, convins că la Paris va găsi climatul necesar pentru a face să apară un ziar așa cum își dorea și visând să-l întâlnească pe
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
1899), epigrame, unele cam obscene (Fin de siècle, 1892), instantanee din viața celor umili (Spectacole în stradă, Cronici triste, Mizerie, Nebunul). Un roman, După natură. Artiștii, i-a apărut în 1890, altul, Măritată, neîncheiat, s-a tipărit fragmentar în „Săptămâna ilustrată”. Scrierile lui V. pot interesa ca document social și psihologic. În 1891 era imprimată traducerea sa după o versiune franceză a romanului Întâia dragoste de Ivan Turgheniev. Numeroase alte transpuneri, îndeosebi din literatura franceză (Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Émile
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
literare și dramatice, recenzii, note bibliografice, versuri, schițe și povestiri, umor, curiozități geografice și istorice, relatări de călătorie, articole de astronomie și medicină, rubrici de muzică, modă, jocuri distractive ș.a. Cazzavillan îi anexează numeroase suplimente - literare (începând din 1888), umoristice, ilustrate, pentru copii etc. Printre redactori se numără gazetari profesioniști reputați ai timpului: Ion Popescu, D. Teleor, I. Gh. Nicoleanu-Fix, D. Marinescu-Marion, Panait Macri, Iuliu I. Roșca, Grigore Ventura, Aurel Alexandrescu-Dorna, Cornel Scurtu, C. Cosco. O vreme secretar de redacție a
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
maior, primește Ordinul Steaua României cu Spade în grad de Cavaler și Ordinul Coroana României cu Spade în grad de Cavaler cu panglică de Virtutea Militară. După război profesează avocatura la Iași. Debutul literar se produce în 1934 la „Realitatea ilustrată”, cu poezii traduse din limba franceză. Colaborează sporadic cu versuri la „Convorbiri literare”, „Gluma” ș.a., folosind și pseudonimul Ragastens, însă, încurajat de prietenii din boema literară ieșeană (Sandu Teleajen, Aurel Leon, George Lesnea, George Mărgărit ș.a.), dar mai cu seamă
VASILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290451_a_291780]