2,423 matches
-
le-ai prevăzut, poate că nu 100%, ceea ce ar fi și imposibil, dar măcar acolo peste un 70%. La mine n-au fost roadele cele așteptate, n-au fost cireșile visate, merele prevăzute.. chiar dacă mă puneau să cânt pe meleaguri iluzorii, virtuale, avânt nesimțit aveam și necunoscut. Și, totuși, recunosc astăzi la o distanță de timp că la vremea ceia m-am asociat cu cultura clasică rusească și cea ucraineană datorită cunoașterii acestor limbi care-mi servesc și până acum un
MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU UN INTERVIU ! (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371018_a_372347]
-
ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre LUMINĂ. Referință Bibliografică: RUGĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
de mătase; Se strâmbă luna cu-a ei mască, grimase de dureri nespuse, Ascunse-n țipetele mute...Venit-a moartea, un'se duse? Un întuneric ca de smoală, se cască-n Iad și Purgatoriu Și Raiul, o himeră-albastră în peisajul iluzoriu Se scurge-n râuri de negare și îngerii se-neacă-n ele, Morbide vorbe mă îngroapă sub rămășițele de stele... Minciuna țopăie pe umeri și bube dulci îmi ies pe brațe, S-a prins în horă și trădarea, ca adevărul
UCIGAŞII IUBIRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370086_a_371415]
-
chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, fraăează, însă voi lăsa cititorilor să dezlege acest mister, întru bucuria înțelegerii adâncului albiei conceptuale.133 Mai vreau doar să concluzionez în chiar ideea
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
monumente, suie piedestaluri. Nuferi albi, imens albastru, visătorul plaur, Pom fantastic din povestea „Merelor de aur”. Luna nopților, rotundă ca o tamburină- Obiect de speculații și visare lină- Pe orbită - Doamna Mare - o alungă zorii, Șterg brutal cu strălucirea glorii iluzorii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Merele de aur / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MERELE DE AUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369415_a_370744]
-
suflet voi purta, În toți anii care vor urma. Nu vei mai sta lângă smochin, Când cerul va fi ca atunci senin. Sunt singur printre guguștiuci, Care locuiesc la bloc prin nuci. Vreau pe Pământ un câmp deschis, Decât în iluzoriu, faimosul Paradis! Nu am să uit că ochii ți-am privit, Nu am să uit că-n brațe tu mi-a fost, Cui să declar, că sincer te-am iubit, Dar toate astea au acum vreun rost? Referință Bibliografică: NU
NU AM SĂ UIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369430_a_370759]
-
și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsa dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă ține minte, În joc nevinovat descânta nopți, de sete. Își scutură culoarea de vraja unor vise, În ochii unei
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
a putut împăca niciodată cu ideea că mama sa a fost o simplă lucrătoare, este drept că și frumoasă, fiind în stare să-și acuze tatăl că a putut avea o asemenea relație cu o tânără de origine modestă, astfel încât, „iluzoria origine nobiliară pe care o va arbora cu ostentație...începe să-l stăpânească...încă din anii de studii, fiind sesizabilă nu numai în pasiunea pentru heraldică, ci și în manifestările vieții obișnuite”, fapt care îl va face „să trăiască în
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
celor din jur (cu excepția mamei) - are loc o tristă desinserție familială (motivată - ce interesant! - gnoseologic). Mai târziu, motivată, de data aceasta, etic, are loc și desinserția socială, parțială, trebuie reținut, cum tot parțială este și desprinderea de fenomene, de realitățile iluzorii din preajmă. Drama lui Alexandru Medoia și sursa tensiunii estetice sunt date, și garantate, de această situare a triadei autor - narator - personaj la mijlocul distanței dintre atașament (aversiune) față de ambianță, în sens larg, și meditația instrospectivă, care poate conduce la eliberarea
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
o poveste, pe suprafața fiecărui desen împletindu-se mai multe idei tematice: pacea (porumbelul), credința (crucea vie), dragostea (copacul vieții și al iubirii), senzualitatea feminină (dansul), complexitatea (mandalele), aspirația la zbor (păsările), timpul (spiralele, coloana infinitului), natura (pădurea, transhumanța, florile), iluzoriul (valurile), ciclurile naturale (noapte-zi, soare-lună)... Toate desenele din carte aduc, prin simpla lor prezență, un plus de expresivitate poeziilor, pentru care atât ilustratoarea, dar și autoarea, merită un LAUDATIO pentru frumoasa simbioză! O carte frumoasă, bine scrisă, ce se va
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
la lumea de dincolo. „Covorul arămiu în tonurile toamnei, / Pufos, sub pași, de-acuma, curând va putrezi; / Din somn adânc de iarnă, nimic nu-l va trezi, / Nici gândurile blânde, sub pașii rari ai Doamnei...”. Reflecții încastrate în clip-uri iluzoriu peisagistice. „Nisipurile-s mișcătoare și fierbinți. Te-afunzi în deșert, pășind printre dune, / Ce te-atrag, de ajuns chiar să te minți / Că aluneci spre neant, clătinându-ți ființa, / Spre o lume, ce-ți poate răpune dorința / Și înșelătorul vis
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
am o dragoste adâncă... N-a fost așa, sunt vise din trecut, Cu zâne, din castelul de pe stâncă. Cu suflet inocent ca de copil, Am plăsmuit feerice istorii, Dar realitatea m-a cuprins tiptil, Și m-a trezit din vise iluzorii. Iertare eu nu cer și nici nu dau. Căci iarna ce mi-a nins în păr , omătul, M-a învățat din viață ce să iau, Să nu rămân în suflet cu regretul. De plângi, înseamnă că mai ai credință, În
EU NU TE VREAU! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368184_a_369513]
-
din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Zaruri pe nisip... Lampioane ard într-o lume tristă, Căutăm lumină cu sufletul orb; Între ieri și mâine, efemer există. Nesătule-n ele, umbrele ne-absorb... Mânați de iluzii ne-aruncăm în viață, Iluzoriu zborul cu-aripi de Icar, Slabă cutezanță-n zâmbet de paiața, În a sorții mâna, omu-i doar un zar! Suntem că nisipu-n palmele de vânt Când ne poartă viața pe-ale sale căi. Adunăm speranțe, lacrimi de cuvânt Și ne
ZARURI PE NISIP... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370139_a_371468]
-
lor Ceva frumos prin care sufletul să-mi fie-n zbor, Ceva... așa...ce peste timp să pot să recitesc Și-atunci, să gust din bucurie... să zâmbesc. Dar ce anume aș putea să scriu Când tot în jur e iluzoriu și pustiu? Citește mai mult Mi-ar place să scriu despre oameni și sentimentele lorCeva frumos prin care sufletul să-mi fie-n zbor,Ceva... așa...ce peste timp să pot să recitescși-atunci, să gust din bucurie... să zâmbesc.Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
despre oameni și sentimentele lorCeva frumos prin care sufletul să-mi fie-n zbor,Ceva... așa...ce peste timp să pot să recitescși-atunci, să gust din bucurie... să zâmbesc.Dar ce anume aș putea să scriuCând tot în jur e iluzoriu și pustiu?... XI. FĂRĂ LEGI, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016. Chiar crezi, că mai m-ar speria o moarte Când eu de-atatea ori prin toate am murit? Chiar crezi, că mai există
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
mult invocata întrebare privind destinul secolului XXI - dacă va fi un secol religios sau nu va exista deloc - nu ar trebui să cedeze alteia: cum să eliberăm cathartic energiile credințelor în absolut pentru a clădi, pe cât posibil neînstrăinant și nici iluzoriu, o lume a concordiei universale! Domnule profesor Viorel Roman, vă doresc o primăvară frumoasă, cu deosebite realizări și sănătate! Cu prețuire, Ioan HUMĂ 1 de Mărțișor 2015 Iași Referință Bibliografică: Ion HUMĂ - COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREȘTINISM ȘI CAPITALISM” DE PROF.
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]
-
respiră, din toată inima și din tot sufletul. Doamna Iolanda Malamen în prefața volumului “Geometria sufletului”, spune: “ În Stare 19, ruga către Divinitate este impregnată de smerenie, luciditate și concentrare spirituală. Lumea palpabilă în care se consumă trăirile e o iluzorie libertate, ce se vrea înlocuită de dorința irepresibilă de-a fi cât mai aproape de Creator. Umilința sublimă și roditoare capătă valoarea unei frământări cosmice, iar greșelile omenești au dimensiunea unui cuvânt care trebuie remodelat.... Poezia ei trăiește prin propriul sânge
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
plăcută ce izvora dintre cearceafuri.Și simțindu-se învăluit în plăcerea prezentului,nepătat de viitorul ce va veni că o condamnare la moarte,Aurel o îmbrățișa pe Maria și simțind respirația ei pe umărul sau,adormi dizolvandu-se în realitatea iluzorie a viselor. * * * Soarele timid privea prin fereastră mângâind trupurile îndrăgostiților cu razele sale blânde încercând parcă să vindece rănile condamnări. Și simțind sărutul soarelui pe obraz,Aurel se trezi primul și simțindu-se pătruns de moleșeala,se întoarse cu fața
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
debutând cu muzică folk, împreună cu sora sa, Narcisa, la doar doisprezece ani, pentru ca, la nouăsprezece ani, în 1991, să pășească pe scena Festivalului de la Mamaia, atunci și aici intrând sub observația celor ce croiesc destine pe fascinanta, de atâtea ori iluzoria platformă a tinerelor talente. În aceeași perioadă care a revărsat pe aleea vieții Cristinei Spătar satisfacțiile și extazul întâiului însemnat și definitoriu succes, soarta i-a oferit o lovitură în măsuri cu totul inechitabile: mama, învinsă de cancer, s-a
CRISTINA SPĂTAR. DOUĂ PRAGURI, UN DESTIN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352968_a_354297]
-
chimère, it. chimera, lat. Chimaera. HIMÉRĂ s. v. utopie. amăgire, închipuire, fantomă. Am considerat necesară această trecere în revistă a unui concept atât de versatil care de la reprezentările mitice dar cu evidente trimiteri către viața reală și până la construcțiile ideatice iluzorii dar convenabile ale fiecăruia dintre noi, dau sensuri și valențe foarte subtile și profunde termenului aflat prioritar în problematica acestui roman. Concret, autorul pune în scenă mai multe cupluri fiecare cu himera sa. Aparent, aceeași situație din punct de vedere
UN ROMAN INCITANT A LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354315_a_355644]
-
dar și cele inteligibile? Încercarea de a răspunde - dupa puteri - la aceste interogații ne conduce spre trei niveluri de sens și, implicit, spre trei direcții de lectură. Mai întâi, cât privește lumea sensibilă, ochiul, eliberat de asperitățile contingentei, mult prea iluzorii și prea superflue, căci mult prea redundanțe, reține doar frumusețea intrinseca, durabilă, imuabila a făpturii. Urâțenia e un accident, lucrurile, oricare ar fi ele, sunt, în sine, frumoase, așa cum au ieșit din mână Creatorului, fiindcă : C'est l'homme qui
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
nemuritoare a zeului. Încă din prima filă, așezată sub semnul cifrei 4, în prima zi a lui 2011: 1.1.11, la 44 de ani, autoarea „Jurnalului nefericirii” își dezvăluie tristețea, dureroasă ca o boală, prea mare preț al unei iluzorii fericiri ... Din propriul univers concentraționar, al iubirii-templu, al iubirii „la cota zero”, fără ecou, dar și fără putință de evadare, Elena - corespondent ideatic al meșterului Manole - se înalță către ideal îngropându-și strigătul și trupul sfâșiat în lacrima veșnică a
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRIBUT Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet, Sperând să fiu scutită de veșnice poveri Și am primit răsplată un iluzoriu plânset, Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri. Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă: La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer. Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer! Plătesc și
TRIBUT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354487_a_355816]