1,385 matches
-
le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le descoperă joncțiunile fundamentale, în același timp formale și ideologice, pe care le utilizează propria sa reuniune. Travaliul intertextual se extinde de asemenea asupra aspectului fonic, precum și asupra sintaxei și logicii imanente a textelor tratate, asupra relaționării tuturor suprafețelor textuale"333. Re-contextualizarea, schimbarea, dezacordul sunt, de altfel, datele centrale ale doctrinei promovate de Jean-François Lyotard, a cărui lucrare din 1979, Condiția postmodernă, dar și mai recenta carte Postmodernismul pe înțelesul tuturor (1986
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
definesc concepția scriitorului asupra creației narative și asupra lumii acesteia. În cadrul discursului literar, personajul reprezintă o categorie de locutori, pentru care discursul este doar unul dintre aspectele care îi alcătuiesc identitatea, alături de nume, descrieri și evenimente. Aceasta ar fi perspectiva imanentă a specificului personajului, a cărui imagine va fi completată la lectură, de către cititor. Ca element al textului, realizat în discurs, personajul constituie o sumă de componente eterogene (nume, identitate stilistică a discursului propriu, fragmente descriptive, prezentarea efectuată de instanța discursului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Într-o creație folclorică românească din Bucovina, „Sfântul Ioan cap tăiat” era fecior în casa lui Irod-împărat. De aici se poate deduce că fantezia populară a fost traumatizată în toate veacurile de oribilul păcat al decapitării Înaintemergătorului. De aceea, justiția imanentă a aplicat în felul ei pedepsirea făptașului. Legenda spune că, vrând să treacă peste apa Ilerda din Galia, „Irodiada a murit cu trupul sub gheață, iar cu capul deasupra ei”. S-au dat mai multe explicații genezei acestei imagini. Unii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă."106 Și, într-adevăr, cuvântul Basarabia, care dă și titlul studiului, îi prilejuiește a face o istorie concentrată a românilor ca problemă existențială și de justiție imanentă. Textul, ca și altele din opera eminesciană, îl plasează în rândurile marilor istorici români, deși el n-a fost de profesie istoric. Eminescu judecă lucrurile disciplinar, interdisciplinar și transdisciplinar avant la lettre, de unde și profunzimea abordării sale. Comparativ cu articolele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Interpretarea diversificată a textului / 314 Tipuri în evoluția formelor culturii / 319 Conceperea generalului ca individual / 323 Nuanțe ale alterității / 326 Specificul limbajului filozofic / 331 Tentativa discursului filozofic particular / 334 Limba ca filozofie / 338 Limbă și orizont stilistic / 343 Determinarea filozofiei imanente a limbii / 345 Filozofia ca artă și filozofia ca știință / 348 Dezideratele și posibilitățile rostirii filozofice / 352 Filozofia ca exercițiu stilistic / 356 Valențele ontologice ale cuvîntului / 360 Filozofia limbii sub raza echilibrului rațional / 364 Bibliografie / 369 Elements of the Philosophy
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar cu alte premise și cu altă finalitate. Opinii în legătură cu existența unei filozofii imanente limbii au fost susținute insistent de un curent manifestat în lingvistica americană din prima jumătate a secolului al XX-lea, ai cărui corifei au fost Edward S a p i r și Benjamin Lee W h o r f, lingviști
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
general greu de realizat, căci, pe de o parte, este greu de admis că un cugetător se poate identifica întru totul cu limba sau că, pe de altă parte, el s-ar putea sustrage în totalitate matricii limbii sale, spiritualității imanente a limbii sale316. Întrucît situația în care limba ar fi determinantă în raport cu individualitatea copleșită a individului ar duce în mare măsură la o nivelare și la o rutinizare a gîndirii filozofice, nici aceasta nu se poate considera a fi funcțională
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistic. Numai într-o astfel de perspectivă se poate explica multiplicitatea sistemelor filozofice, chiar în cadrul aceleiași culturi și în aria aceleiași limbi. Concepînd astfel lucrurile nu se exclude faptul că într-adevăr limbile conțin, într-o anumită măsură, o filozofie imanentă, dar această filozofie este valorificată și modelată diferit în funcție de epoci, de împrejurări și de indivizi. Gradul de valorificare și, mai ales, perspectiva de valorificare pot fi radical deosebite de la un sistem de gîndire la altul încît să pară realizări lipsite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
accentuată a limbii române populare (de fapt, a dialectului dacoromân) are cauze istorice și socia-le, iar nu cauze psihologice sau abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un discurs liniar asumându-și întrebările filozofiei; poetul, un abstractizant lucid, un arhitect, problematizează neîncetat, transgresând din imanent în impalpabil. Preocupă omul interior în perspectiva eternului. În fond, clasicii Heladei acționau analog; o tragedie de Eschyl, o odă de Pindar, dialogurile lui Platon ilustrează, fiecare cu alte instrumente, starea de veghe a omului vechimii față cu destinul. Modernii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Mallarmé și / Elytis, ei care au trecut prin sihlele / Nordului doar la lumina șișurilor?" (Cei care ridică literele, zarurile). Se intersectează în George Vulturescu tumulturi, fulgere și note de reculegere. Pragul dintre introspecție și exteriorități, dintre Eu și Lume, dintre imanent și transcendent, prag schimbător de la o stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o reduce la vălurelele de la suprafața apelor. Acestea sunt însă întotdeauna mai adînci. Societățile tradiționale se bazează pe o ordine implicită, durabilă ; societățile actuale valorizează inovația și cultivă novomania, un cult al noului, al schimbării, sunt societăți fracturate, scufundate în imanent și în singularitate, care nici nu mai visează colectiv și au uitat deplin mecanismele simbolice esențiale din care sunt țesute viețile, poveștile, emoțiile și creațiile noastre. Sunt societăți înghețate. Vremurile nu mai vremuiesc. 2.4. CELĂLALT CA MÎNGÎIERE Dacă chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mijloace de toate felurile și astfel orientează evoluțiile profunde, de adîncime, și în felul acesta creează istorie, permite sau interzice dezvoltările succesive ale aventurii umane. 4.2.1. Putere economică și putere globală Ce este deci această formă de putere imanentă, misterioasă și indefinibilă, ce nu apare decît la capătul unui lung proces ? În afară de puterea în sine, o putem recunoaște în combinația, constant reformulată, de atuuri care se hrănesc reciproc : un mediu de antreprenori și de administratori complementari, un popor format
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Această teorie nu reușește să explice conștiința de tip religios, nici creativitatea sa morală, cum nu explică nici "detașarea" socială a acestei conștiințe. În schimb, Weber și școala germană nu judecă, ci respectă credințele, încercînd să le analizeze efectele în imanent. La el, fenomenologia devine ontologie. 5.2. PROTESTANTISM ȘI CONFUCIANISM În aceste vremuri ale așa-zisei globalizări, cînd planeta basculează pe propria-i axă, mi se pare mai important decît oricînd să încercăm să înțelegem cum gîndește, cum se percepe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Nobel Paul Dirac. Speranța sa e ca într-o zi acest lucru să devină observabil în mod direct. Dar consecința cu adevărat fascinantă a ipotezei vieții veșnice e că trebuie să existe o Persoană omniscientă, om-nipotentă, omniprezentă, concomitent transcendentă și imanentă universului fizic. Fizica indică faptul că, în viitorul ultim, această persoană trebuie să aibă o structură punctiformă, de aceea a și fost numită de către John Barrow și Frank Tipler "punctul Omega", în lucrarea cu același titlu. Este acesta Dumnezeu? Existența
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
toate emoțiile sunt condiționate neuronal. A înțelege religiozitatea doar ca provenind dintr-o excitare a anumitor zone ale creierului relevă o concepție materialistă, de tipul "materia înaintea gîndirii", care mi se pare descalificantă. Ea duce la concluzia că Dumnezeu este imanent omului, ceea ce pentru mine e o absurditate. Fără îndoială că stările religioase au o reprezentare în învelișul cortical al sistemului limbic, dar numai ca efect; abordarea noastră este una idealistă, de tipul "gîndirea înaintea materiei", căci "La început a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a construi, a întreprinde, a te depăși, a face mai bine, toate aceste valori și aspirații continuă să ne orienteze, mai mult sau mai puțin, existența. Niveluri de blocaj, tendințe contrare împiedică uneori realizarea completă a programului de hiperconsum. Principiilor imanente de divertisment și conservare li se opun logicile transcendente ale inventării noului și ale depășirii de sine. În ciuda schemelor vieții facile și narcisice, dorința de a transcende propriul eu n-a fost câtuși de puțin eradicată din viața ființei-subiect. „Monstruozitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pretutindeni se găsesc „zone cu mână de lucru ieftină” (Mahnkopfxe "Mahnkopf, B.", 1997). Aceste enclave ale economiei informale au devenit o caracteristică permanentă a economiei formale. Astfel, informalizarea economiei nu mai este un fenomen marginal sau tranzitoriu, ci o parte imanentă a globalizării economice. În emisfera nordică vedem tot mai des condiții specifice „Sudului”, în timp ce în centrele economice din sud se dezvoltă trăsături ale „Nordului” (Die Gruppe von Lissabonxe "Die Gruppe von Lissabon", 1997). Apar noi ierarhii de clasă, gen și
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
aceeași piesă, scrisă și reprezentată cu secole în urmă, aici se va petrece pentru a doua oară ceea ce se petrecuse cândva, demult. Teatrul lui Kantor este teatrul unei „reluări” - din perspectiva derizoriului și a blasfemiei, e drept, dar care, în ciuda imanentului ei eșec, nu exclude o așteptare, a ceva ce va fi recreat după distrugere. Când ecourile exploziei finale încep să se stingă, în tăcerea care se lasă după ce personajele cad răpuse, o femeie se ridică și vorbește: „Lumea se clădește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le interzice sufletelor eșuate pretențiile eterate și nemuritoare și face imposibilă existența unor lumi nevăzute dincolo, alături sau oriunde altundeva în afara celei în care trăim, fie transformă zeii, sufletele și celelalte lumi în realități tangibile, perceptibile, concrete și într-adevăr imanente. Cu această unică opțiune, simplă, clară, limpede, Leucip îi ancorează pe oameni în realitatea imanentă și în unica ei dimensiune materială. Această dată de naștere a filosofiei coincide cu o despărțire de mituri, de legende și religii. Acești atomi se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dincolo, alături sau oriunde altundeva în afara celei în care trăim, fie transformă zeii, sufletele și celelalte lumi în realități tangibile, perceptibile, concrete și într-adevăr imanente. Cu această unică opțiune, simplă, clară, limpede, Leucip îi ancorează pe oameni în realitatea imanentă și în unica ei dimensiune materială. Această dată de naștere a filosofiei coincide cu o despărțire de mituri, de legende și religii. Acești atomi se înlănțuie între ei într-un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aflate în mișcare în aer și traseului lor de la obiect la subiect. Prin urmare, adevărul se află în fenomene și nicăieri în altă parte. Simulacrul explică modalitățile multiple ale unui real unic. Tradiția afirmă că această opțiune fizică, această metafizică imanentă și materială, își are obârșia într-o observație simplă și poetică: dansul particulelor în suspensie într-o rază de lumină. În vara grecească, într-o cameră întunecoasă care păstrează cât de cât răcoarea, un fascicul de lumină albă pătrunde prin
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi permis mai multe precizări asupra acestei chestiuni, vom conchide totuși, în ce-l privește pe Leucip din Milet, că el inventează o fizică prin mijlocirea căreia îi dă omului locul preponderent, central, și că face astfel posibilă o etică imanentă, concretă, cu ajutorul căreia existența oricui se desfășoară sub propriii săi ochi, și nu sub cei ai divinității. Apoi, că pe linia de ochire a oricărei vieți reușite putem alege bucuria, care este rudă foarte apropiată cu plăcerea. IItc "II" DEMOCRIT
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
427-347 î.Hr.). De altfel, opera lui se dezvoltă într-un timp asemănător și pornind de la poziții teoretice radical opuse: Democrit nu crede decât în atomi și în vid, el renunță încetișor la zei, făcând loc oamenilor, celebrează realitatea concretă și imanentă și îndeamnă la o existență jubilatorie; în ce-l privește, Platon propovăduiește ideile, conceptele pure evoluând într-o lume celestă; el se închină unei puteri demiurgice și dă zeilor puterea arhitectonică asupra lumii, ne învață să întoarcem spatele sensibilului în favoarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie a corpului material. Pe teren filosofic, Democrit îl reia pur și simplu pe Leucip: realul este constituit din atomi înlănțuiți între ei în vid; cauzalitatea este imanentă și materială; nu există rațiune divină; totul trece, eternitatea e o ficțiune - sau, altfel spus, doar schimbarea este eternă; zeii nu există, și nici soarta ca modalitate a transcendenței; efortul îndreptat asupra propriei ființe face posibilă o modificare a individului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]