1,810 matches
-
aleargă, îmbrățișează, schiază) sugerează ideea că limbajul poetic e viu, însuflețit de o energie interioară și de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o viziune clasică a autorului, care ar presupune o implicare activă în procesul creației prin căutări și reformulări succesive. A doua propoziție clarifică însă semnificația urmărită de autor, care nu vizează aici prin noțiunea de îngrijire, prelucrarea gradată a substanței imateriale care în final ia forma poeziei, ci adăugarea unor ornamente care nu ar face decât să dea un sentiment de artificialitate operei de artă. Astfel, ceea ce se urmărește este un proces creativ, care să evidențieze naturalul, dincolo de falsele aparențe. În
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rolul de a completa imaginea omului prin noi dimensiuni referitoare, mai ales, la existența spirituală pe care celelalte științe nu le pot dezvălui: "Artele ne oferă un procentaj major al datelor de durată și incontestabile privind natura umană, a omului imaterial, a acelui om considerat drept o creatură rațională și sensibilă. Domeniul lor începe de acolo de unde cel al medicinei se oprește sau, mai degrabă, vine în completarea acestei științe. Granițele celor două arte se întrepătrund."307 Însă esența articolului poate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lucrarea Fiului și s-au desăvârșit prin prezența Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 52-53) „... în cazul puterilor îngerești: esența lor este duh aerian, dacă există (o asemenea esență), sau foc imaterial, conform textului Scripturii: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slugile Sale pară de foc (Lc. 1, 26); de aceea se și află într-un loc și se fac văzute, înfățișându-se celor vrednici cu corpurile proprii, pe când
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe acest cuvânt l-a explicat 38, zicând să nu se spună că este deoființă, în ce privește suferințele trupești, nici că a luat ființă din Tatăl prin despărțire, sau printr-o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar episcopii au compus această
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
situația omului după moarte, fără îndoială, problema sufletului și alte probleme care au legătură cu ea (precum problema eternității, problema divinității etc.) nu ar ocupa un spațiu atît de extins în dezbaterea filozofică. Pornind de aici, prin constatarea existenței spiritului imaterial -de altă natură decît corpul și independent de el−, apar în atenție și alte chestiuni, precum natura și destinul sufletului, statutul lui cosmic etc. Prin urmare, neliniștea provocată de un sentiment atrage explicații realizate cu mintea, atrage, în ultimă instanță
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
innovation-based growth). Noua teorie a creșterii o face pe aceasta dependentă direct de investiția în cunoaștere. Modelul neoclasic se baza pe acumularea de capital, caracterizată de așa-numita "lege a randamentelor descrescătoare". Investiția tehnologică, dimpotrivă, produce randamente crescătoare. Înalta tehnologie, imaterială, creează valoare adăugată mare, potențial infinită, neconstrînsă de limitările rarității materiale. Opunîndu-se teoriei echilibrului general a lui Walras, școala schumpeteriană neagă virtuțile autoreglatoare ale economiei de piață și apără teza ciclicității, în care inovația și "distrugerea creatoare" au un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vegheze ca nici unul din aspectele sale să nu fie neglijat sau prea pronunțat. El are nevoie de securitate durabilă. În primul rînd deci, puterea economică este o economie în putere. Datele ce o produc ca pe un fruct sunt preponderent imateriale, deoarece ele pot fi figurate ca produsul unei serii nedeterminate de factori facilitanți : infrastructură, populație, politică, resurse, moșteniri, avantaje etc., formînd un sistem. La acest nivel intervine și securitatea ca factor potențializant. Aceste elemente sunt dificil de reunit, încă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și islamică își manifestă și credința în învierea și îndumnezeirea trupului, foarte aproa-pe și de ceea ce se crede în daoism și hinduism. Expresia Sfîntului Pavel, de "trup spiritual", descrie bine modul cum vede fizica învierea trupului, adică simultan materială și imaterială, foarte asemănătoare cu învierea lui Iisus, descri-să în Evanghelia după Luca. "Viața morților înviați va fi de o calitate net superioară decît cea trăită realmente de oricine în prezent sau în trecut; iubirea lui Dumnezeu față de noi ne asigură de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
III, imperativul imaginii s-a deplasat de la câmpul societal înspre oferta-marketing. Nu mai interesează atât imaginea socială și vizualizarea ei, cât imaginarul mărcii; cu cât e mai puțină valoare statutară în consum, cu atât crește potențialul de orientare al valorii imateriale a mărcilor. Fetișismul mărcilor, luxul și individualismultc "Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul" Odată ajunși aici, nu putem eluda o întrebare: cum să conciliem avântul consumului emoțional cu gustul pentru marcă, remarcat atât la tineri, cât și la adulții din noile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
masă în vigoare din anii 1880 îi succedă un marketing de segmentare 5. Dacă transformările specificate de Tedlow sunt puțin îndoielnice, nu-i mai puțin adevărat că, în faza II (III în schema tedlowiană), dinamica segmentării a rămas mai mult „imaterială” decât materială; ea s-a manifestat cu pregnanță în publicitate, dar mult mai puțin în fabricarea produselor 6 și în strategiile de desfacere pe scară largă. Ca să spunem așa, comunicarea era „în avans” față de producția încă dominată de seriile mari
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
reputația mărcii Mercedes în ochii consumatorilor, ci o politică deficientă a calității care s-a soldat cu readucerea în fabrică a 1,3 milioane de vehicule în 2005. Este înșelătoare teza care asimilează faza III cu eclipsarea produsului, ca și cum valoarea imaterială ar fi reușit să reducă la zero sau aproape la zero valoarea funcțională. De-acum înainte, calitatea se impune ca o condiție necesară pentru a supraviețui pe piețe. Nu este adevărat că „totul constă în imagine”: pentru că este inseparabil de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai mici. A produce mărci și imagini de mărci mai degrabă decât mărfuri? Această lectură a societății de hiperconsum trece în mod curios sub tăcere presiunea asupra prețurilor, formidabila expansiune a mărcilor distribuitorilor, a produselor fără marcă, lipsite de valori imateriale 18. Până unde merge marketingul de imagine atunci când se dezlănțuie concurența bazată pe prețuri, când publicitatea clamează pe toate prospectele: „De ce să plătești atât de scump?”. Ascensiunea în forță a mărcilor de distribuție și de low-cost nu contrazice, ba chiar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de fuziune sau achiziție poate fi considerată ofensivă atunci când Întreprinderea alege creșterea externă pentru a-și mări puterea de piață sau a pătrunde pe un nou segment al acestei piețe, când urmărește obținerea unor competențe-cheie, tehnologii sau active materiale ori imateriale. Dimpotrivă, o operațiune este defensivă atunci când Întreprinderea cumpără un concurent amenințător, când Își consolidează poziția Într-un sector cu slabe oportunități de creștere, când vizează o mai mare siguranță de-a lungul lanțului de valori etc. (Comisia Europeană, 2007, p.
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
pe drumul ce duce spre un orizont niciodată atins, ca și cum orice reprezentație teatrală ar trebui să-și facă un scop suprem din lupta cu ceea ce nu poate fi reprezentat, luptă dusă pe fondul tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, pe care ea nu o rezolvă nicicând pe de-a-ntregul, dar care îi definește câmpul de acțiune. Mult mai târziu, în perioada când punea în scenă Hamlet, Antoine Vitez 1 va deveni întru câtva continuatorul acestui discurs al lui Craig
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însuși statutul realității în teatru. O realitate pusă întotdeauna în relație cu moartea văzută ca un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Africa, moartea este multiplă. Întreaga existență a omului cunoaște ritmuri diferite de stingere, iar activitatea rituală din jurul morții este menită și aici să „arunce o punte”, să „stabilească o continuitate” între vii și morți, între vizibil și invizibil, material și imaterial, corp-obiect și putere nevăzută. Marc Augé insistă asupra dificultății de a gândi inanimatul, moartea constituind nucleul acestei realități de neconceput. De unde și noțiunea de energie, de putere pe care le mai poate avea încă trupul neînsuflețit și, într-un mod
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morți neexistând o separație radicală. În fiecare ființă vie, ceva veghează la păstrarea sufletului ancestral ce urmează să se reincarneze: la triburile Yoruba, suflul - capul, la triburile Fon -, cu acea dublă dimensiune a respirației care încetează odată cu moartea, în timp ce spiritul imaterial, prezent în acest suflu, se reîntoarce la străbuni 1. Toate efigiile interstițiului, care marchează întotdeauna praguri, puncte de trecere ori intersecții, se constituie tocmai prin raportarea la acest mod de gândire relaționist. Ele sunt obiecte făcute din piatră sau din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
va aduce în pragul deznădejdii, făcând-o chiar să-și dorească moartea. Crezând că ține în mâini urna cu rămășițele pământești ale lui Oreste, că în locul fratelui iubit și așteptat i-a fost adusă doar amintirea lui, doar o umbră imaterială, Electra nu mai are decât o singură dorință: aceea de a-i împărtăși soarta și mormântul. Ea se agață cu disperare de această urnă pe care refuză să o cedeze - „Îndură-te, nu-mi lua ce mi-e mai drag
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eidolon și nici chiar pe cel de phasma, ci cuvîntul soma: pentru el, ceea ce vede nu este forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aceea a zeului ori a demonului ce se întrupează. Astfel, aidoma eidolon-ului grecilor, shite, unicul purtător de mască din teatrul no, asociază intim apariția supranaturală și revenirea fantomei. Teatru axat în întregime pe tensiunea dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, no înscrie în centrul esteticii sale fantoma, ca reprezentare prin excelență a unei făpturi ce se mișcă în spațiul dintre aderența la viață, la formele vizibilului, și aspirația spre eliberarea de aceste forme. Fantoma care se întoarce rămâne legată până
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
invizibil, prezența aici și acum a unui altundeva și a unui altădată. Actorul teatrului no nu este, în ultimă instanță, un avatar al colossos-ului? Ca și colossos-ul, un mort-dublu sau dublul unui mort, alianță a materialității celei mai palpabile cu imaterialul psyche... Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: o estetică a privirii și a vociitc "Actorul‑dansator, avatar al colossos‑ului\: o estetică a privirii și a vocii" Dacă ne raportăm la tratatul lui Zeami, Tradiția secretă a teatrului no, observăm cu ușurință
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
În opinia lui Zeami, actor este doar acela pe care spiritul unui mort, al unui zeu ori al unui demon poate pune stăpânire în scurtul răstimp al unei efemere reincarnări, al unei apariții/dispariții clădite pe tensiunea dintre material și imaterial, substanțial și nesubstanțial, ca să reluăm propriii termeni. În concepția teoreticianului, materialul are la bază un principiu imaterial, tot așa cum substanțialul (ceea ce apare ca vizibil) are la bază nesubstanțialul (ceea ce determină apariția vizibilului). Arta actorului, a cărei desăvârșire este simbolizată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al unui demon poate pune stăpânire în scurtul răstimp al unei efemere reincarnări, al unei apariții/dispariții clădite pe tensiunea dintre material și imaterial, substanțial și nesubstanțial, ca să reluăm propriii termeni. În concepția teoreticianului, materialul are la bază un principiu imaterial, tot așa cum substanțialul (ceea ce apare ca vizibil) are la bază nesubstanțialul (ceea ce determină apariția vizibilului). Arta actorului, a cărei desăvârșire este simbolizată de „floare”, y-gen (concept corespunzător măiestriei, „maestrului” în teatru) e arta unui shite care cântă și dansează. Într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]