843 matches
-
se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
frumoasă, În negru - a ieșit din hotel? Nu, stimate domn. N-a ieșit nici o doamnă din hotelul nostru. Vă garantez... Dar ce-i pe fața dumneavoastră, domnul meu? Sunteți foarte zgâriat... poftiți o batistă. De ce nu-l pocnesc odată pe imbecil? Am luat batista ca să nu-l refuz. Se poate spune că eram destul de surprins. Și de umilit. Deci spuneți că nimeni de sex feminin nu a părăsit hotelul În după-amiaza aceasta? Absolut nimeni, domnul meu. Vă... De fapt nu sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de țeapăn încît numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat și în hohote deșucheate... ― Și nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt? ― La Inchiziție, după multe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
În materie de literatură Îl găsesc pe domnul Leconte de Lisle de neînțeles, iar pe domnul Mallarmé extravagant, mor de plăcere În fața Walkyriei și vor muri de plăcere În fața Căpeteniei miresmelor suave 3, nevrând să știe că sunt doar niște imbecili și dându-și iluzia că sunt precursori. Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu ar fi deci neapărat o pricină de admirație, dar nu este nici un motiv de a avea ceva Împotriva lui, așa cum au unii. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Huuu... BĂRBATUL CU BASTON: Nimic? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Puturoșii ăia mă enervează. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Și ce vrei să fac? BĂRBATUL CU BASTON: Ce vreau? Vreau să nu muncim ca imbecilii pentru alții. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Eu le arunc o piatră-n cap. BĂRBATUL CU BASTON: Vezi c-ai să spargi capul cuiva. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Și ce vrei să fac? BĂRBATUL CU BASTON: Aruncă-le niște pâine. VOCEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lovituri înrăite, și-o mângâie, se așază din nou, se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai de preț. Ei erau, și după toate astea Își mai Îngăduiau și obrăznicia de a-l lua peste picior, bătîndu-și joc de setea lui de răzbunare, prin simplul fapt de a-l lăsa să aștepte pe uscat ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea face pentru Florence?" Doamna Miga sorbi încă o înghițitură de cafea rece. Panglica îi alunecase pe ureche. Căpătase aerul acela șui, specific bătrânilor pe care-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ar avea un înger.“ Dar imbecilii lumii moderne nu mai sunt imbecilii din Cimitirele de sub luna plină ale lui Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Bernanos, din care am citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul creierului lui se nasc modele care trebuie aplicate lumii în scopuri corective... „Imbecilii sunt chi nuiți de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de a o spune, domnule președinte, părerea mea este să se arhiveze această scrisoare în secțiunea înscrisurilor deplasate, să se lase baltă chestiunea și să continuăm să căutăm soluții pentru problemele noastre, soluții reale, nu fantezii sau resentimente ale unui imbecil, Cred că aveți dreptate, am luat prea în serios un șir de prostii și v-am făcut să pierdeți timpul, cerându-vă să veniți să vorbiți cu mine, N-are importanță, domnule președinte, timpul meu pierdut, dacă vreți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
le au și, așa fiind, pe câți prieteni ar trebui să sune fiecare dintre ei, pe câți, pe câți. Nu se mai limita să gândească în tăcere, murmura acuzații, injurii, insulte, Cineva să-mi spună cum s-a făcut că imbecilul ăsta a reușit să ajungă comisar, cineva să-mi spună cum s-a făcut că tocmai acestui imbecil i-a încredințat guvernul responsabilitatea unei investigații de care poate că va depinde soarta țării, cineva să-mi spună de unde a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a reușit să ajungă comisar, cineva să-mi spună cum s-a făcut că tocmai acestui imbecil i-a încredințat guvernul responsabilitatea unei investigații de care poate că va depinde soarta țării, cineva să-mi spună de unde a scos acest imbecil ordinul stupid pe care l-a dat subalternilor săi, să sperăm că în momentul ăsta nu-și râd de mine, agentul nu cred, dar inspectorul e isteț, e chiar foarte isteț, deși la prima vedere pare să nu se observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
posibilă fără obstrucționarea trupului. Dumnezeu nu poate poposi într-un suflet insalubru. Creștinismul a fertilizat enorm arta. Îndeosebi, pictura. Nu planeta, dar nici un biet sat nu mai încape într o singură religie. Personalii dușmani ai lui Dumnezeu sunt filosofii și imbecilii. Principala misiune a religiilor e să fabrice supuși. Și cea mai pricăjită sectă este convinsă că reprezintă singura religie adevărată. Epoca noastră oscilează între evlavie și satanism. Religia trebuie să fie un indicator spre mântuire. Egalitatea din biserică o precede
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce creator de artă nu și-ar dori o eternizare ca cea în chihlimbar? Când insulți un geniu, prestigiul tău crește. Iar al lui se încăpățânează să rămână neschimbat. Statuile - aceste borne ale recunoștinței. Geniile greșesc secolul în care apar. Imbecilii se simt oricând în elementul lor. În templul gloriei, cei vii au doar vize de flotant. Geniile pot înfrunta timpul, nu și răutatea semenilor. Mulți cred că țeasta lor e platforma pe care va ateriza geniul. Și oamenii de geniu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ajungă o himeră a paranoicilor. Puținele clipe de fericire le simțim, de regulă, după încetarea durerii. Omul fericit își concediază rațiunea. Omul are în ființa lui toate ingredientele fericirii. Dar nu prea știe să le combine. Fericirea continuă este obsesia imbecililor. Nu fericirea este obiectivul vieții, ci motivația căutării ei. Absența riscului transformă fericirea în plictiseală. Fericirea nu rezistă planificării. Munca fizică - o fericire destul de ușor de procurat. Primul strat al fericirii rămâne ghiftuiala. Boema - această fericire dezordonată.. Fericirea poate supraviețui
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
S-au deschis granițele și pentru scriitori români. Se pot duce la cules căpșuni în Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși. Și imbecilii cred că sunt în slujba unei utopii. Sub masca bufonului mustăcește cinismul. Când afară plouă cu găleata, se adună multă lume în sălile de expoziții. Iluziile ne mai cenzurează cât de cât disperarea. Parâmele te sprijină. Dar îți interzic zborul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi face bine la reumatism. Niciodată nu se știe prea bine ce se ascunde sub hlamida admirației. Scriitorii tineri cred că pudibonderia nu poate fi combătută decât prin pornografie. Bordelul este iluzia că iadul singurătății poate fi învins. Nu există imbecil mai mare decât acela care, făcând cuiva bine, se așteaptă la recunoștință. Cei care caută absolutul în dragoste au soarta lui Icar. Toți leneșii se cred inadaptabili. Unii au impresia că îi paște celebritatea chiar de la vârsta pojarului. Unele funcții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde numai destinul Noi doar simulăm. Dozajul chimic al creierului face ca unii să se nască genii, iar alții imbecili. Ghinionul este un colaborator malefic al destinului. Norocul este intersecția în care transpirația se întâlnește cu șansa. Șansa noastră e că, deocamdată, Dumnezeu nu-și prea pune mintea cu noi. În materie de destin, contează ce visezi, dar și în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]