841 matches
-
vină Ion Amăicălițului, pentru el luptăm noi, să vie el în fruntea noastră și să ne omoare pe toți cu ciomagul, în curtea Uniunii, cum bine te-ai exprimat chiar dumneata despre el. Nu iau cuvîntul! Îl prefer pe acest imbecil care surâde. Ce-ași avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniștit și îi e frică de mine, de ce l-ași schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică? Lasă, zic, că nu sînteți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să ne omoare pe toți cu ciomagul, în curtea Uniunii, cum bine te-ai exprimat chiar dumneata despre el. Nu iau cuvîntul! Îl prefer pe acest imbecil care surâde. Ce-ași avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniștit și îi e frică de mine, de ce l-ași schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică? Lasă, zic, că nu sînteți dumneavoastră atât de fricos! Ba sînt! Ce să fac, zice, nu pot eu să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exprimat chiar dumneata despre el. Nu iau cuvîntul! Îl prefer pe acest imbecil care surâde. Ce-ași avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniștit și îi e frică de mine, de ce l-ași schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică? Lasă, zic, că nu sînteți dumneavoastră atât de fricos! Ba sînt! Ce să fac, zice, nu pot eu să lupt cu floreta în mână, cu unul care ține o ghioagă. Uită-te în jurul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie. Nu mă interesează! Și deodată ridicai vocea și trântii lingura pe masă: nu mă interesează! Dacă încă o dată mai vii cu chestii de-astea, la primul salariu am plecat! E intolerabil ca tatăl meu să se facă ecoul tuturor imbecililor cu care are de-a face și să vie pe urmă să-mi spună mie că au dreptate. Am fost profesor universitar! Voi fi iar! Până atunci o să ajung director-general în uzină! Vă belesc pe toți. Primul pe care o să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din echipa noastră de săpători de la canal? Inițial norma noastră era de doi metri cubi săpați, încărcați în roabă si duși mai încolo la o distanță apreciabilă. Era o normă suportabilă pentru mine și pentru alții, pe care însă câțiva imbecili o depășiră, desigur în speranța că vor fi mai bine tratați, sau în orice caz mai puțin rău tratați, de pildă dacă te îmbolnăveai să fii primit la infirmerie de către medici, ei înșiși deținuți, și care de frică să nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei fruntea plină de broboane mari de sudoare. "Victoraș" zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel, deci, se moare? Se agăță cu amândouă mâinile de marginea de fier a somierei și începu să geamă în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răbdării și supunerii. Nici măcar nu mai gândește, îți face impresia că totul se retrage în ființa lui și nu mai rămâne decât așteptarea, pânda, să vadă dacă se înaintează, dacă individul acela cu căciula, din față, care stă ca un imbecil de o jumătate de oră și nu se mișcă deloc, o să se decidă în sfârșit să facă un pas, sau baba aceea care nu se mai clintește de lângă cântar și tot încarcă (o să ia toate fructele în imensele ei sacoșe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vei fi uitată, Ripley, dacă asta te frământă. ― O, sunt convinsă că te vor susține. Nu m-am îndoit niciodată. Niște persoane care, după ce au luat cunoștință de raportul meu, au trimis un detașament așa de redus sub comanda unui imbecil fără experiență ca Gorman, sunt capabil de orice, nu mă îndoiesc. ― Îți faci prea multe probleme. ― Îmi pare rău, îmi place viața și nu vreau să mă trezesc într-o bună dimineață că-mi iese un extraterestru din torace. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i examina piciorul. Osul palid se arătă în locul în care pantalonul și carnea fuseseră roase de acid. Ea își ridică spre el ochii sticloși. Glasul nu-i mai era decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului de literatură, închis în lumea lui de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două străzi, câteva mii de cărți (pe care eu le citisem, iar el nu) și ceva necunoscut, un angrenaj minuscul care-n creierul lui funcționa într-un fel, iar în al meu altfel, făcându-ne străini și diferiți, ca doi imbecili care se întâlnesc și nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Te trezeai dimineața și mai găseai ceva modificat, mutat din loc, adăugat: un bloc, o mașină, un șantier, un supermagazin, o bancă deschisă la colț. Nimeni nu punea nici o întrebare. Parcă începeai de fiecare dată o altă existență, ca un imbecil senin și ascultător. Sigur că azi nu era mai rău, puteai să zici orice, să asculți orice, să te vezi cu oricine. Nu mai trânteai perna pe telefon, să n-audă securiștii ce vorbești prin casă. Puteai să călătorești, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de îngrozitor în privința dumneavoastră? continuă Nastasia Filippovna, cercetându-l pe prinț din cap până în picioare în modul cel mai lipsit de delicatețe cu putință; era nerăbdătoare să audă răspunsul, parcă pe deplin convinsă că răspunsul va fi negreșit atât de imbecil, încât îi va fi imposibil să nu izbucnească în râs. — Am fost surprins văzându-vă pe neașteptate... îngăimă prințul. — Dar cum v-ați dat seama că eu sunt? Unde m-ați mai văzut? Ce-i asta, parcă și eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
meeting îndreptat în contra sa. Știm atâta, că la noi guvernanții de astăzi strigă necontenit: libertatea absolută a presei, libertatea întrunirilor, tot absolute libertăți! Prin urmare ei nu interzic absolut nimic. De ce? Pentru că șiretlicul lor bizantin, instinctiv la sălbateci și la imbecili, le spune că oamenii de treabă nu se ocupă cu afaceri revoluționare, iar anarhiștii se află numai în tabăra demagogilor. Deci: anarhic curată, apă tulbure, sub firma libertății, în care acești vânători neobosiți își pescuiesc trebșoarele în tihnă și fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism sui generis, respingând orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gâtlejul și ochiul bleg întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atâta vreme cu scâncete și autoflagelări cerută. Nu, nici de data asta nu o veți avea”. Singura „explicație” admisă rămâne poemul însuși
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
bun-simț (e posibil ca aceștia să fie chiar În majoritate), dar care, de obicei, traversează piața În grabă și În tăcere; ei sunt o prezență mult prea discretă. Tot acolo hălăduiesc Însă și semenii noștri mai gălăgioși, și mitocani și imbecili și mulți gură-cască: oameni de toată mâna, Înzestrați Însă cu toții, În mod egal, cu dreptul la opinie și la expresie. Lucrurile stau cu totul altfel În spațiul academic, În atmosfera eterată a ideilor, unde oamenii se ierarhizează mai strict, pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
să vomite și un elefant... Reprezentanții Sistemului nu sunt, la prima vedere, niște monștri. Procurorul nu ține să- i bage în pușcărie pe Vuică și pe Ripu, vrea să se termine „toată reconstituirea asta” cât mai repede, plutonierul e un imbecil agitat, alternează momentele în care face pe durul cu cele „de suflet”, „cine matografistul” e o lichea tânără care așteaptă să-și ia chenzina, trupetele- șofer, un bou buimac... Nu vedem activiști cinici și cruzi, securiști torționari, judecători cu sentința
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Vișnu, o sută de mâini, din care fiecare va iuți schimbarea societății; aceste mâini vor conduce opinia în direcția care va conveni scopului nostru, căci un om prea agitat pierde însușirea de a judeca și se pierde ușor sub sugestie. Imbecilii care vor crede că repetă opinia ziarului partidului lor vor repeta părerea noastră sau pe cea care ne va plăcea nouă. Ei își vor închipui că urmează organul partidului lor și, în realitate, vor urma steagul pe care îl vom
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
va fi fost hotărât, cu atât mai mult cu cât lucrul va fi prezentat ca un progres. Presa de altfel va atrage îndată atenția asupra noilor chestiuni (cum știți, noi am obișnuit pe oameni să caute totdeauna ceva nouă. Câțiva imbecili, crezându-se instrumentele soartei, se vor arunca asupra acestor noi chestiuni, fără să înțeleagă că nu pricep nimic din ceea ce vor să discute. Chestiunile politice nu sunt accesibile nimănui, cu excepția celor care au creat politica, sunt multe secole de atunci
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
sfârșit când regimul nostru va fi recunoscut. Până atunci ei ne vor face un bun serviciu. Pentru aceasta vom mai împinge spiritele să născocească tot felul de teorii fantastice noi și așa-zise progresiste; căci noi am întors capul acestor imbecili de creștini cu deplin succes, cu ajutorul acestui cuvânt progres și nu este între ei un singur spirit care să-și dea seama că sub acest cuvânt se ascunde o eroare, în toate cazurile unde nu este vorba de invenții materiale
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
în nas... Mirel 23 decembrie 2005 În primul rând abrevierea ,,Dr.“, pe care am scris-o în fața numelui tău pe cartea poștală nu este una ironică, cinică, batjocoritoare, valahă. Dimpotrivă. Mai-mai că mi-ar veni să scriu ,,Dr. afară-în-spațiul-francofon-știți voi imbecili care cumpărați doctorate pe o mie-două de coco - știți voi dragi șpăgari academici, artileriști ai tranziției (dacă dau tunuri?) cât de greu se obține un amărât de masterat, ca să nu mai vorbesc de doctorat, atunci când trebuie să înfrunți o groază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
banale ca foamea, invidia, discriminarea, atunci când o banală doamnă helvetă nu acceptă că ai fi îndeajuns de competent lingvistic pentru a-i plimba javra o oră pe zi în jurul Lacului, umilința de a munci la baza ierarhiei sociale. Dar acei imbecili care-și cumpără examenele, doctoratele, soțiile blonde (toujours) și modele (pe care musai e să le schimbi din patru în patru ani cu alte soții și mai blonde și „mai“ modele și mai manelizate) nu știu ce înseamnă să fii liber, în afara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
îi însoțesc din partea trecătorilor sunt admirative - nici o urmă de dezaprobare, interogație (este locul lor aici?). Nici o urmă de inteligență, ci doar priviri manelizate și protevizate de admirație. Poate mă înșel, dar înseamnă că 80% dintre locuitorii orașului București sunt niște imbecili, niște legume fără reacție, dacă pot suporta așa ceva fără să facă ceva. Acum două-trei zile mă plimbam cu Anna pe o stradă destul de liniștită în felul ei, unde mai nou s-a deschis o pleiadă de restaurante à la roumaine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
ascultat ceea ce se dorea o emisiune de promovare a turismului românesc la Mangalia, dublată de aspecte „cultural-educative“ - acestea din urmă, gen „cum se numea orașul Mangalia atunci când era colonie grecească?“. Totul agrementat cu o înaltă față administrativă a primăriei, un imbecil/potentat, gen manelist îmbogățit de pe urma închirierii unor chioșcuri de tablă de pe plajă. Cel mai mult m-a enervat însă lichelismul reporterilor. Pentru un week-end petrecut la Mare, nu îndrăzneau să-i critice pe cei de la primărie, se gudurau slugarnic, întrebându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un... retardat!...”. Cred că am amuțit pur și simplu, frumoasa femeie s-a dat jos din troleibuz și m-a uitat Îndată. Cuvântul „retardat” l-am interpretat atunci - și mai târziu! - În sensul său cel mai grav, adică „retardat mintal”, imbecil. Ce m-a uimit - și m-a umilit! - În clipele acelea a fost judecata atât de categorică ce venea din partea unei persoane de sex opus, frumoasă, cultă, scriitoare cunoscută, „influentă” și care... mă știa; G.H., ca orice redactor influent al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]