1,199 matches
-
enormi, mult prea mari pentru o țeastă ca aceea. Apoi făptura de coșmar și prada ei se topiră în întinderile de negură ale lui Nostromo. ― Isuse! murmură Parker, ― A crescut! (Consternată, Ripley consideră arma sa electrică, comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
SAS POSTERIOR DETERIORAT; VERIFICARE ANALIZA: REDUCERE MINORĂ A COCĂI! INTEGRITATE A NAVEI NECOMPROMISĂ, CAPACITATE ATMOSFERICA ÎNTREAGĂ. COMPENSAȚIE POSIBILĂ PRIN MATERIAL DE SUDURĂ. OBSERVAȚIE: REPARARE SECȚIE DETERIORATĂ IMEDIAT LA DESTINAȚIE. NECESITATE ABSOLUTĂ A UNEI INSPECȚII A COCĂI. Oftă ușurată, apoi contemplă imensitatea stelară printr-o lucarnă. O formă zderențuită se rotea încet la câteva sute de metrii de ambarcațiune. Brusc, acest organism incredibil de rezistent, pieri sub acțiunea legilor presiunilor diferențiale și creatura explodă, proiectând în toate părțile particule din carnea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îndreptam spre un izvoraș de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în zadar. Când s-a secerat grâul, orzul sau secara, oamenii aproape că nu și-au scos nici sămânța aruncată la semănat, iar toamna la culesul porumbului sau a floriisoarelui recolta a fost foarte slabă. Norocul nostru a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un restaurant, până când, revenind în sat, pe la 26 de ani s-a căsătorit cu mama prin anul 1932. Era un bărbat înalt, avea circa 1, 80 metri înălțime, un trup de atlet, ochi albaștri-albaștri de parcă cerul i-a dat din imensitatea lui două picături care să strălucească sub o frunte înaltă. Avea păr negru și o vorbă bine cântărită. Pe el l-au moștenit fratele Gelu, fratele Mihai și ultimul Costică venit pe lume în 1949. Sora mea Maricica avea la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
geometriei în spațiu. Alteori ningea afară de prăpădea, iar noi, privind pe ferestre în ora de română, aveam senzația ca toată sala zboară oblic în sus, cu viteză uriașă, ca o navă cosmică, în general, lumina aprinsă din clasă, contrastând cu imensitatea beznei de afară, ne dădea un sentiment atavic de intimitate, de adăpost, pe care trebuie să-l fi avut, în peșteri, în jurul focului, oamenii de altădată. Lumea devenea mică și ea era ușor de trăit. Dintr-o astfel de seară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
grea de un veac întreg în care a zăcut Basarabia din 1812 și până acum. Nici școală românescă, nici administrație românească, nici chiar biserică românescă în această frântură a țării noastre, pe care stăpânitorii tiraniei voiau să o înece în imensitatea dintre Prut și Oceanul Pacific, pentru ca nici urmă să nu mai rămână din viața națională a poporului sfâșiat”. Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât Carpații: „De la noi nu putea trece nici un semn, nici o chemare la redeșteptare dincolo de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fi înțeles drept parte reală a conglomeratului întru care interrelaționează multiple prezențe și acțiuni umane. Desigur, o astfel de parte nu poate reprezenta decât sclipirea unei picături într-un ocean de tumult temporal și mobilitate existențială. Dar tensiunea ritmată a imensității omenescului ce-și consumă efervescența în istoric se reflectă concentrat, asemeni unei esențe din parfumurile ființei, în atomii existențelor individuale care o propagă și susțin. Această comunicare circulară între actorii cotidianului și atmosfera sa globală asigură continuitatea mundaneității glisată pe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în restul întregului fiecare modulare a unei părți. În acest sens, omul este integrat și conexat dinamicii universale. Dar o zonă nesfârșită din aceasta nu-i poartă amprenta. Pentru ateu, ceea ce nu este omenesc se rezumă la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
la o astfel de imensitate nelimitată. Omul se pierde învăluit de amețitorul și terifiantul gol existențial ce se înalță și coboară abisal înainte și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dura la nesfârșit. Temporalitatea nu distruge o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
luminii cognitive ce sondează devenind progresiv din simplă atenție redirecționată spre sine luciditate care-și aprofundează sinele. Pe fundalul suferinței de ordin spiritual, eul se reia în posesie ca entitate deschisă sieși, ca dimensiune lăuntrică ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-o vecinătate existențială îndepărtată suficient pentru a fi neprimejdioasă propriului sine. Desigur că există și camarazi întru compasiune pentru cel pătruns de suferințele cauzate prin temeiuri și motive spirituale. Dar aceștia constituie minoritatea iubirii ce-și deschide prea-plinul în imensitatea multiplicată, mereu în expansiune numerică a individualităților prăbușite în orgoliul ce respinge și diprețuiește ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umeri. Mărturisesc că tot ce este pe plajă mă atrage puternic. Imi vin așa niște tentații de a părăsi strada, trotuarele, de a-mi arunca rucsacul și hainele de pe mine și de a intra în mare, să mă răcoresc. Imensitatea mării mă vrăjește, plaja mă atrage, ca și înghețata, fructele, răcoritoarele ce le vezi la tot pasul. Salivez, oftez din greu. Incepe bătălia interioară, dar rezist și-mi reamintesc că eu am pornit în pelerinaj și nu la mare, la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
săpătămâni, însă biserica este deschisă și deși totul este vechi în ea, este curată, îngrijită. Uitasem să mai notez ceva, și anume că înainte de a ajunge în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trebuia să-l păzească Eugen nu se știa sau el cel puțin nu știa nici de unde vine și nici încotro duce. Undeva către mijlocul câmpului, la o distanță apreciabilă, se zărea o gospodărie sărăcăcioasă, singură și părăsită în toată acea imensitate uitată de lume. Când își întoarse privirea din nou în lungul drumului, Eugen observă apropiindu-se un băiat de vreo zece ani. Pășea fără să se grăbească pe marginea drumului, privind în pământ, absent și șfichiuia cu o nuia viguroasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mod substanțial la lărgirea orizonului cunoașterii științifice, ca instrument indispensabil, fie la apropierea dintre oameni - aceasta și prin facilitățile oferite de rețeaua Internet - asemeni unui martor de încredere despre vremurile care trec, fotografia continuă să fie omniprezentă în viața cotidiană. Imensitatea numărului de imagini imortalizate de amatori și profesioniști vorbește de la sine despre importanța locului ocupat de fotografie în viața noastră. Viitorul, așa cum ni-l înfățișează tehnologia digitală, duce spre posibilități tehnice care se dublează la intervale din ce în ce
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
doar o lecție de astronomie. Iar pe Ostrov, în urmă, a fost doar un vis: „Numai umbrele noastre o vreme aici locuiesc. Numai umbrele”. Afirmația amintindune de Platon, care scrie că lumea nu arată în perspectivă așa cum o vedem. Reducând imensitatea Timpului la o clipă, este firesc ca oamenii să pară umbre. Îndemânarea poetului constă în a exprima asemenea probleme grave doar cu „aburul” cuvintelor, precum: „Când fluturii noaptea respiră-ntre frunze...grele de rugina caldă a Toamnei” sau „Pe Ostrov
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
dormeam cu întreruperi. Câte un ceas, două, mă afundam în somn, apoi mă trezeam legănat de vuietul vântului și stăteam ascultând până adormeam din nou. Parcă în felul ăsta călătoream tot timpul cu scurte opriri prin diverse gări pierdute în imensitatea unei pustietăți fără început și fără sfârșit în care o întîmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
confruntare electorală și din propriile greșeli. Avem o iarnă cu multă zăpadă, iar din cer încă mai ninge spornic. Chiar îmi place aspectul general al iernii, cu un strat de zăpadă apreciabil. În atmosferă e multă lumină ce vine din imensitatea albului imaculat... Revenim la iernile de altădată? Poate... Din Constanța primesc un telefon de la d-na Margareta Șerban care mi-a vorbit mult despre colegul normalist și de facultate Iancu Coleasa, adevărat profesionist cu vocație. Și el, la Constanța, a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]