834 matches
-
înainte de a urca în dimensiunea cerească. Marea românească mărginește creația însăși și ridicarea podului peste ea face să circule energiile întemeietoare dinspre haos. În plan morfologic, cele două voci sunt distincte la nivelul timpurilor verbale, acțiunea soarelui fiind definită de imperfectul care deschide dimensiunea mitică, în timp ce probele impuse de sora curtată stau sub semnul îndoielii prin construcția morfosintactică. Enunțul conține o serie progresivă de condiționări ce micșorează șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unei chei de boltă în decodarea textelor, prin puterea acestei clase gramaticale de a instaura lumi și perioade. Jocul permanent dintre timpurile duratei și devenirii (cum sunt perfectul compus și perfectul simplu) și timpurile dimensiunii mitice (deschise de prezentul și imperfectul indicativ) separă planurile discursului liric. Avem pe de o parte existențele limitate de legile profanului, pe de altă parte, protagoniștii care au pătruns în timpul eroilor. Între aceste două niveluri se află instanța narativă, fie că este colindă¬torul, menestrelul sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului deschide temporalitatea eternă a ființei totemice, jumătate om, jumătate șarpe. A putea are aici atât sensul capacității fizice, cât și semnificația modalizată a permisiunii refuzate. Opoziția cu imperfectul, timp durativ al esenței, revelează voința care face să se întâmple lucrurile: „Și împăratu’ acesta n-avea copii. Împărăteasa a dat cu mătura prin casă. Un bob dă piper sărea mereu în mătura ei. Ea l-a luat șî l-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înfăptuiesc sub puterea hazardului, ci ca urmare a unui scenariu ce trebuie îndeplinit punct cu punct. Același scenariu inițiatic este urmat în balada celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul cules din axis mundi și întrebarea ce conduce la revelarea misterului despre creația reiterată. Față de recoltarea fructelor și primirea întrebării fundamentale, acțiunile înregistrate de perfectul compus au acceași valoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
indicații „scenice” din partea instanței inițiatice, iar perfectul compus certifică desăvâr¬șirea procesului ritual, prin prezentarea lui ca un fapt încheiat. În planul mitic, prezentul marchează intrarea sub semnul sacralității, a cărei dimensiune se revarsă peste existențele actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că mi-l așeza”. Acțiunile scurte și rapide nu intră aici sub puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale evoluției eroice. Imperfectul mai are și funcția de a crea o acțiune repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială. Coordonatele bidimensionale accentuează căutarea interioară și sugerează importanța vitală a hotărârii. Adverbul are impact asupra aspectului durativ al acțiunii, dovadă că apare alături de imperfect: Repetarea adverbului (transcris aici în mod eronat) face și mai sensibilă reluarea evenimentului sacru și supradimensionează la nivel afectiv reflectarea: „’Ntr-una că creștea,/ ’ Ntr-una cănflorea,/ ’Ntr-una că-mi lega/ Și meră făcea”. Modelele sintactice construite prin repetarea în raport copulativ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decât ceea ce ei consideră că este expresia „definitivă“ a mesajului lor artistic și intelectual. Autorii ca Mihalaș cred în perfecțiune sau, oricum, sunt munciți, chinuiți de mirajul atingerii ei, dispuși mai degrabă să nu se exprime decât să se exprime „imperfect“, impropriu, ceea ce ar fi un adevărat „sacrilegiu“. Astfel interpretez eu poezia Incantație, cu mereu invocatul vers „nu vreau să las urme, nu vreau să las“, care, mai mult decât o clamare a umilității (a umilinței filozofice), mie îmi pare să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor adânc și inconstant. Sunt impermeabile și imperfecte. Sunt abia dresabile, și asta când Încă mai sunt tinere, abia scoase din junglă. Sunt mai aproape de natură, de ce cochon de Dame Nature, cum o nu mește Jules Renard. Singurul lor imperativ pe această lume este Moda. și, cum spune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zicem așa, adică inaptitudinea noastră, a intelectualilor, pentru asemenea Îndeletniciri, ne declasează În multe privințe. M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de organele sale imperfecte - de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
viața noastră cea de toate zilele! Aveam și mai avem impresia unui lucru irepetabil. Tocmai din această cauză, scrisoarea de față mi-a apărut ca o necesitate de recunoștință, sau, poate, ca o necesitate de a prelungi în felul acesta imperfect starea de lucruri de odinioară. Vă rog să transmiteți soției Dumneavoastră cele mai sincere urări de bine, cele mai amicale salutări copiilor, Oanei și Dinei, pe care o cunosc mai puțin. Al Dumneavoastră, Pierre Între timp, pe cerul meu apăruse
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
inițială până la punctul de fierbere din final, când derizoriul devine tragic. într-un fel, este aidoma poveștii din afara ecranului : un film a cărui materie fierbinte nu a mai putut fi modelată prin montaj... Ceea ce vedem este la fel de viu și de imperfect precum viața. Aici, video Europa Liberă Din 1977 până în 1989, doi români și trei sferturi din trei ascultau radio Europa Liberă. Cifra asta nu o s-o găsiți nicăieri, pentru că pe vremea lui Ceaușescu nimeni nu făcea sondaje de tipul : Ascultați
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
minute pe drum. Apoi la 2½ acasă; masă frugală în pripă (Curti adev[ăratul] a sistat trimeterea rațională a alimentelor), la 3 fără ¼ - 5¼ lecție de fr[anceză] cu Chirana, la 5¼ lecție cu Maria, care a priceput dintr’o dată imperfectul ind[i cativ] și cu care am susținut o destul de inteligibilă conversație asupra Mangaliei în fr[anceză], la 6¼ Piti Curti cu 2 găini, 2 kg. zahăr, cornuri cu marmeladă și un cozonac - hrana copiilor pentru câtă vreme? Îl opresc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vor mai juca nici un rol în biografia fabuloasă a lui Buddha.” Prințul evadat din palatul regal va fi ucenic la mai mulți maeștri, dar se arată a fi nemulțumit. Stăpânește tehnicile Yoga, dar toate acestea i se par a fi imperfecte. își alege apoi un loc unde timp de șase ani se dedică celor mai aspre mortificări. Atinge prin penitențe condiția de Săkyamuni („ascet Săkya”). Înțelege atunci inutilitatea ascezei totale și se decide să-și întrerupă postul. Cunoscuse tot ce-i
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a fost sifilitic. Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesa școala germană că paralizia generală este totdeauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de neadevărată ca aceea care susține că toate sclerosele cerebrospinale sunt de origine sifilitică.” Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cânva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din Moldova sau ale celui care a scris textul de față oricum, târziu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eronată ce profesă școala germană că paralisia generală este tot deauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de înșelată ca aceea care susține că toate sclerosele cerebrospinale sunt de origină sifilitică. Alții au zis că el se alcoolisa...” Aici textul are imperfectul cu accent grav pe finală: professà accentul fiind imposibil de confundat, pentru că imediat mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte clar conturată, ca un cerc larg, aproape închis, de la stânga la dreapta. Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cândva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din Moldova sau ale celui care a scris textul de față oricum, târziu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a doua anchete au subliniat, în multe cazuri, ambele variante, făcând și observații asupra uzului diferit al unora dintre acestea. Variantele verbale (vechi sau neologice) incluse în cele două anchete (forme duble de prezent, în majoritate, de imperativ sau de imperfect, dar și verbe care oscilează între conjugarea a III-a și a II-a) se includ în mai multe categorii: variație liberă în DOOM2, dar o singură formă în DOOM1 și invers; variație liberă în ambele ediții ale DOOM-ului
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului a voi, rezultatele obținute prin studiul corpusului confirmă coexistența celor două tipuri de forme. Frecvența mai mare a formelor de tipul voia nu este însă foarte relevantă pentru uzul real, pentru că majoritatea textelor pe care le-am avut
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
liberă a formei răzuie, alături de forma recomandată răzuiește; ● acceptarea ca variantă liberă a formei vătămează, mult mai frecventă în uz decât unica formă recomandată, vatămă; ● acceptarea, în variație liberă cu paradigma tipică a verbului a voi, a paradigmei hibride de imperfect − vroiam, vroiai, voia, vroiam, vroiați, vroiau −, frecventă atât în uzul "specialiștilor", cât și al "nespecialiștilor". 6.2. Verificarea sugestiilor unora dintre subiecții anchetelor în privința diferențierii semantice a unor verbe nu a condus la rezultate notabile. Dacă există această tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
verbe la conjugarea a treia, tendință mai accentuată pentru verbul a se complace și ceva mai slabă pentru a displace. Exemplele (puțin numeroase) oferite de corpus confirmă această tendință numai pentru a se complace. Variația între cele două paradigme de imperfect ale verbului a voi − constatată în urma aplicării anchetelor lingvistice − este confirmată și de studiul corpusului: formele hibride apar în toate tipurile de texte pe care le-am avut în vedere, însă ponderea lor e mai mare în corpusurile de română
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]